1,005 matches
-
neagă, în esență, întreaga Sfântă Treime. El constată că ereticii greșesc atunci când utilizează metode omenești în cercetarea celor dumnezeiești. „Aceștia sunt cei care, deși nu sunt în stare să prindă cu mintea și să înțeleagă crearea cerului și a pământului, năzuiesc să cuprindă și să măsoare pe Însuși Ziditorul și Creatorul-Dumnezeu... O, omule, deși încă nu te cunoști pe tine însuți, îndrăznești să măsori cele dumnezeiești!”. Sfântul Niceta combate spiritul antiecumenic al ereziilor, spirit de ceartă și de discuții nesfârșite asupra
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duhovnicească. El a scos în evidență valorile eremiților precum rugăciunea continuă și contemplarea autorizate de Dumnezeu prin unirea cu El, dar și pe cele chinovitice, care pun în centru liniștea și ascultarea neexcluzându-le pe cele menționate mai înainte ci năzuind către ele. Învățătura lui a câștigat pentru totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus prin includerea ei în Regula benedictină. Capitolul al XLII-lea al acestei Reguli cere ca unul dintre frați să citească în timpul mesei, în folosul obștii, din Convorbirile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a toate prin asceză și contemplare. Așa a reliefat valorile eremiților - ca rugăciune continuă și contemplare, autorizate de Dumnezeu prin unirea cu El - și cele chinovitice, punând în centru liniștea și ascultarea, care nu le exclud pe cele dinainte, ci năzuiesc spre ele. Este fundamentul, simplificat într-o oarecare măsură, plecând de la practica virtuților ascetice și a activității evanghelice din Egipt. El se va întinde, după moartea Sfântului Cassian, prin scrierile sale și prin conducătorii Bisericii apusene - fapt de care va
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin așa zisa legendă a anului bisect. În această legendă Sfântului Cassian i se reproșează fuga de lume în pustie, ca și cum rugăciunile sale de acolo n-ar aduce nici un ajutor pentru Biserică, pentru transfigurarea lumii și a materiei în general, năzuind spre un pământ nou și cer nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți admiratorii Sfântului Cassian a fost smerenia, care l-a împiedicat să-și atribuie vreun merit și să exalte altă frumusețe decât cea dumnezeiască și, evitând exagerările
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
întristează când ea se află în nevoi, dacă toate acestea sunt, precum și noi suntem și noi bucuroși a crede că sunt, atuncea: Hic Rhodus, hic salta!"229. Altfel spus, evreii s-au raportat aproape corect, în 1877-1879, la majoritatea națională, năzuind la drepturi în sânul statului român, pe când în Săptămâna Roșie ei au schimbat statul însuși, așteptând emanciparea de la imperiul bolșevic, în credința că vor dobândi o republică în care ei vor juca rolul majorității. Iar perspectiva era facilitată și de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
România se dovedea un stâlp al refuzului, în numele independenței, după ce Moscova își retrăsese trupele în 1958. La 3 aprilie 1963, Andropov a venit la București spre a-l convinge pe Gheorghiu-Dej de avantaje. Acesta însă recurge la tactica amânării. Andropov năzuia la crearea unui stat unic, ceva de felul Statelor Unite ale Europei, sub hegemonie sovietică. Istoricul Dan A. Lăzărescu va recunoaște că planul Valev avea rațiuni economice valide, însă România s-a opus, silindu-i pe conducători să opteze pentru politica
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Într-un punct esențial, modul în care a trăit Wittgenstein nu se conformează însă reprezentărilor lui Noica despre o viață închinată gândirii. Căci Wittgenstein nu a trăit pentru o operă, așa cum au trăit Kant și, mutatis mutandis, Noica. El a năzuit pur și simplu să trăiască într-un mod autentic, adică să fie pe deplin sincer cu el și cu alții, în acest sens anständig (un cuvânt care este tradus într-un mod nesatisfăcător prin onest sau cuviincios). Tot ceea ce a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
învățător - decurge din îndoiala că se va putea face vreodată înțeles ca filozof.“47 42 GÂNDITORUL SINGURATIC * * * Wittgenstein a revenit din prizonierat în august 1919. Fusese soldat cinci ani de zile. Experiențele acestei perioade au lăsat o urmă de neșters. Năzuia să păstreze ceva din acea „lumină a vieții“ pe care o căpătase în întâlnirea sa cu moartea. Nu voia să revină la „viața normală“ a unui om din mediul social căruia îi aparținea familia lui. Mult timp a purtat vechea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unele povestiri ale lui Tolstoi. Poate că modul cum gândea pe atunci Wittgenstein va putea fi mai bine înțeles de cel care citește o istorisire cum este Părintele Serghei. Aici este vorba despre un tânăr cu mari înzestrări care a năzuit să ajungă la desăvârșire în tot ceea ce făcea. După mulți ani de îndoieli și suferințe, și-a dat seama că nu realizări excepționale, ci o viață simplă, umilă îi poate aduce împăcarea cu sine, liniștea sufletească. Muncea într-o grădină
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu preconcepțiile profesioniștilor filozofiei și pentru cultura lui înaltă, Wittgenstein îi scria, în 1932, în legătură cu un articol al lui Carnap (Carnap reluase, în acest articol, idei pe care Wittgenstein credea că le comunicase în discuții cu membri ai Cercului): „Nu năzuiesc, cum știți, la recunoaștere în cercurile academiceă Nu este vorba de o dispută de prioritate academică, ci de o chestiune personală. În adâncul inimii, îmi este indiferent ce gândesc despre mine filozofii de astăzi; căci eu nu scriu pentru ei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dintre elevii săi, ar fi negat asemenea fapte în fața autorităților școlare. Mințind și-ar fi încărcat pentru totdeauna conștiința. Nu este ușor să înțelegem bine o asemenea înverșunare îndreptată împotriva propriei persoane. Pentru Wittgenstein, credea prietenul său Rush Rhees, poate năzui cu adevărat să devină un om mai bun numai cel care se va strădui să reziste tentației de a se înșela pe sine. Înclinația de a gândi bine despre sine îi apărea drept una dintre cele mai puternice ispite, căreia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru a putea urmări textul. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 123 A doua a fost o anume frumusețe expresivă a formulărilor. Spiritul lui Wittgenstein fusese modelat de capodopere ale literaturii de limbă germană și ale muzicii clasice. Autorul Tractatus-ului a năzuit să dea ideilor sale o formulare în același timp concisă și sugestivă. Iată doar câteva exemple: 1.11 „Lumea este determinată prin fapte și prin aceea că acestea sunt toate faptele.“ 4.115 „Ea (filozofia) va desemna ceea ce nu poate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
drept o abstracție; ci drept ceva concret, chiar drept lucrul cel mai concret, oarecum cel mai dur. (Log. Phil. Abh., nr. 5.5563.) Suntem prizonierii iluziei că ceea ce este deosebit, profund, ceea ce este esențial în cercetarea noastră este că ea năzuiește să prindă esența incomparabilă a limbajului. Adică ordinea care există între noțiunile de propoziție, cuvânt, inferență, adevăr, experiență ș.a.m.d. Această ordine este o supra-ordine - pentru a spune așa - între supra-noțiuni. În timp ce, totuși, cuvintele «limbaj», «experiență», «lume», dacă au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe care îl oferă această epocă nu este cel al devenirii unei mari opere de cultură, epocă în care cei mai buni lucrează în vederea aceluiași mare țel, ci spectacolul mai puțin impozant al unei mulțimi din care cei mai buni năzuiesc doar spre țeluri private, nu avem voie să uităm că nu spectacolul este cel care contează.“39 Înlocuirea hegemoniei poeziei, artelor și filozofiei cu supremația științei era percepută de Wittgenstein drept un semn indubitabil al declinului. Lumea de după Primul Război
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
R. G. Pârvu, Humanitas, București, 1999, pp. 220-222.) În cuprinzătoarea sa monografie 378 GÂNDITORUL SINGURATIC consacrată Cercului de la Viena, Friedrich Stadler, comparându-l pe Wittgenstein cu Carnap, formulează concluzii sensibil diferite, scriind: „Pe de o parte, Wittgenstein cel extrem de scrupulos, năzuind spre moralitate, gândind aforistic, de cealaltă parte, gânditorul sistematic cu program, logicianul rece și empiristul cu ambiții luministe, ca prototip al modernității filozofice. Îl vedem astfel la un pol pe sensibilul gânditor solitar, pentru care critica limbajului, claritatea și exactitatea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în vreme ce poezia, deși nu ignoră nucleele conceptuale, tinde spre dobîndirea unor plenitudini intuitive folosindu-se de corpul (forma) cuvîntului, tinde, deci, spre experiența absolutului. Prin urmare, arată Tudor V i a n u ," filozoful încearcă dezlegarea enigmei absolutului și artistul năzuiește către întocmirea unei imagini a lui cu mijloace pur umane"331. S-ar putea spune, de aceea, că, în poezie, semnele lingvistice devin simboluri, prin exploatarea laturii lor materiale, dar aceste cuvinte simbolice sînt învestite cu pronunțate laturi generalizatoare, căci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i Ardere se vrea un cifru magic, omnipotent, atoatelămuritor, în stare să sfărâme interdicțiile de orice fel ale comunicării: "sunet de-argint, de foc", înlesnind "ritul unei rostiri egale". Astfel înțeles, cuvântul se confundă finalmente cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de arta unui geometru al formelor limpezi care, făcându-și un miraj din logica ordonanței, din perfecțiunea și puritatea desenului verbal, ajunge la sublimare poetică. Lângă numele poetului s-au pus calificative ca neoclasic ori neo-parnasian, însă, dincolo de convenții, el năzuiește spre un cer al permanențelor, tinzând spre empireul Frumosului spiritualizat; mitologia sa cu tendințe eclectice convergente unifică transtemporal memoria antichității eline, sugestii din secolul al nouăsprezecelea (unele de sorginte germană) și nostalgii verticalizante ale altora. Poet al esențelor ființei, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și spre toate orchestrându-le ca Victor Hugo "pe toată lira" -, intră în rezonanță cu Altceva, cu Altcineva ori cu Altundeva. Atunci, acel cineva plutește atotputernic pe talazuri marine, se înalță în empireu și în Muzică, și, desprins de concret, năzuiește spre antimaterie, spre astral și diafan. "Trăiesc în numele păsărilor, / dar mai ales în numele zborului" (A șaptea elegie). Aspectele cumulative, tangibile, au ca pandant reacții proiective. În optică stănesciană, Țara e un aliaj de "real" și "vis", tărâm protector exercitând nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În integralitatea sa, Infernul, astfel conceput, e monologul unui gânditor în tensiune, aproape un desperado oscilând între exteriorități și introspecție, vizând omenescul în genere, torturat însă de propriul Eu. Mai degrabă cerebral și speculativ decât liric și plasticizant, dispersiv și năzuind spre sistematizare, asediat de "puteri diavolești" și apropiat de îngeri, căutătorul copleșit de prezența realului se zbate între limite și nemărginit, sacralizând firea dar invocând tulburat moartea. Locul natal îl aprovizionează cu simbolisme, cu însemne ținând de pământ, de ape
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
te poți hotărî în enigmele harului" ( Pe un drum între ape). Apă și curgere (în Răpirea lui Narcis și în Cântecul pe ape al celui înecat ori în Scrisoarea din urmă), apă și iluzie (în Descoperire lacustră), de fiecare dată năzuind spre unitatea dintâi. Experiențe ca acestea se vor comunicate, agreate, împărtășite, de unde chemări adresate partenerilor ipotetici: "Ascultă glasul ierbii..." "Privește cu luare-aminte salcâmii..." Apoi repetata comuniune cu întregul din Scrisoarea din urmă: "De mult m-am ascuns în adâncuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îndrăzni pe față. / Și-n loc să te blestem și să hulesc, / Te laud, osândită pe viață" (Iubire). În cele din urmă, aceste 13 monologuri, niște scrisori deschise, larg îmbietoare, pun între paranteze situațiile dilematice, lăsând îndărăt trene de lumină, năzuind să sugereze ceea ce adesea ține de informulabil. Monologuri ca instrumente de cunoaștere! Erosul, formă de umanism fortifiant, e ritual în trepte suitoare. Totul e spus cu naturalețe, cu simplitate și concizie, cu candoare și feminitate, totul transgresând în farmec, distanțându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tot ce nu va fi") și râurile ("în delir prorocind") inculcă ideea de simfonism spiritual. Toate converg într-o stare de imponderabil: timpul de "fum" curge "cu îngeri în aer", glasul stă "dincolo de lucruri, precum umbra". Spre un dincolo pur năzuiește: "Întâia pasăre-a lumii, Pasăre-Gând". În esență, la Vasile Nicolescu poezia fenomen atoateintegrator face corp comun nu numai cu muzica și pictura, dar și cu baletul, cu orice altă categorie de comunicare pan-umană, regimul dicțiunii lui fiind constant de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
suprareal, fulguranțele, petele de culoare suprapuse platitudinii. Nimic mai rebarbativ decât mimesis-ul. Fotografiile ne înjosesc amintirile stricându-le / ca murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre o poezie inventivă, transorizontică, amplitudinară, poezie care să imprime latențelor ceva din logosul primordial. Un poem în zece trepte, Podul lui Edvard Munch, se constituie într-o declarație fermă, proclamând oroarea de pozitivitate, "împotrivirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Pe cât de bogată în idei, pe atât de sobră și reținută sub aspect formal se vădește Lumina educației, noul dar pe care profesorul Vasile Fetescu a ținut să ni-l facă. Asemenea cărți, elaborate pe seama unei vaste experiențe pedagogice și năzuind a se adresa unui public vast, sunt încă rare. Ele ar trebui să nu lipsească din nici o școală și nici unui educator, dacă e sensibil la nevoia ameliorării permanente a muncii sale. Misiunea oricărui pedagog, rezultă din carte, implică nu numai
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]