1,423 matches
-
a treia sunt concepute pentru a continua cooperarea în domeniul cercetării spațiale și gravitație zero, în raport cu zboruri spațiale de lungă durată. Rezultatele acestui studiu va furniza informații importante pentru expediții pe Lună și Marte. Astronauții au fost interesați de atitudinile NAȘĂ și a programului spațial rusesc. În plus, astronautul Jerry Linenger a simțit că, în următoarele două accidente din 1997, autoritățile ruse au încercat să acopere evenimentele pentru a le minimiza, temându-se că americanii s-au retras din programul de
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
le minimiza, temându-se că americanii s-au retras din programul de parteneriat. O consecință a acestui coverup a fost sub impresia că americanii nu au fost considerați ca parteneri la bordul stației, ci mai degrabă că "musafiri". Chiar și NAȘĂ în sine nu a fost lipsită de probleme pe durata fazei întâi -la momente diferite de manageri de program și de personal s-au trezit cu resursele limitate.Discuțiile au fost ridicate de comportamentul de zbor echipajului Direcției Operații George
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
manageri de program și de personal s-au trezit cu resursele limitate.Discuțiile au fost ridicate de comportamentul de zbor echipajului Direcției Operații George Abbey, care a atribuit echipaje pentru toate misiunile. El a fost disprețuit de mulți astronauți de la NAȘĂ pentru metodele sale în selectarea echipajelor - mulți s-au aflat pe teren doar pentru a avea el pe cine supără. Astronauții au avut impresia că acest lucru a fost împiedicat de multe elemente valabile de zbor în roluri pentru care
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
a venit de la zborurile spațiale rusești ale astronauților europeni și alte națiuni. De la începutul anului problemei Phase One s-a înrăutățit până la punctul unde au fost prelungite în mod constant misiuni pentru a salva astronauții de naveta. Criticii susțin că NAȘĂ are contract cu Rusia, pentru 325 milioane de dolari a fost singura resursă care a permis supraviețuirea a programului spațial rusesc. Chiar astronauți care să pregătit la Star City avut această impresie. Problemele ieșit la lumină atunci când a fost descoperit
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
Edward Higgins "Ed" White, ÎI (14 noiembrie 1930 - 27 ianuarie 1967) (Locotenent-colonel, USAF) a fost un inginer aeronautic american, ofițer al U.S. Air Force, pilot de încercare și astronaut NAȘĂ. La 3 iunie 1965, el a devenit primul american care a ieșit în spațiu, desfășurând o activitate extravehiculara. White a murit împreună cu colegii astronauți Gus Grissom și Roger B. Chaffee în timpul unui test și exercițiu de antrenament desfășurat la 27
Edward Higgins White () [Corola-website/Science/333222_a_334551]
-
test și exercițiu de antrenament desfășurat la 27 ianuarie 1967 pentru misiunea Apollo 1 la baza Cape Kennedy Air Force Station din Florida, atunci când modulul de comandă al rachetei (CM-012) a fost distrus de un incendiu. A fost decorat cu Medalia NAȘĂ pentru merite deosebite pentru zborul sau în misiunea Gemini 4 și apoi i s-a acordat post-mortem Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale.
Edward Higgins White () [Corola-website/Science/333222_a_334551]
-
acesteia să-și încarce bateriile solare. Acest program, la care au participat mai multe entități guvernamentale și neguvernamentale, a fost condus de "Laboratorul lunar și planetar" (în original Lunar and Planetary Laboratory) al University of Arizona din Tucson, sub supervizarea NAȘĂ. Programul a fost un parteneriat între Statele Unite, Canada, Elveția, Danemarca și Germania, pe de o parte, respectiv NAȘĂ, "Agenția Spațială a Canadei" (în original, Canadian Space Agency) și industria aerospațiala. Phoenix reprezintă a șasea amartizare reușită de NAȘĂ din douăsprezece
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
a fost condus de "Laboratorul lunar și planetar" (în original Lunar and Planetary Laboratory) al University of Arizona din Tucson, sub supervizarea NAȘĂ. Programul a fost un parteneriat între Statele Unite, Canada, Elveția, Danemarca și Germania, pe de o parte, respectiv NAȘĂ, "Agenția Spațială a Canadei" (în original, Canadian Space Agency) și industria aerospațiala. Phoenix reprezintă a șasea amartizare reușită de NAȘĂ din douăsprezece tentative și este prima care a amartizat în regiunile polare ale planetei. Misiunea a avut două scopuri. Unul
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
sub supervizarea NAȘĂ. Programul a fost un parteneriat între Statele Unite, Canada, Elveția, Danemarca și Germania, pe de o parte, respectiv NAȘĂ, "Agenția Spațială a Canadei" (în original, Canadian Space Agency) și industria aerospațiala. Phoenix reprezintă a șasea amartizare reușită de NAȘĂ din douăsprezece tentative și este prima care a amartizat în regiunile polare ale planetei. Misiunea a avut două scopuri. Unul a fost studiul istoriei geologice a apei, cheia dezlegării istoriei schimbărilor climatice de pe Marte. A doua a fost evaluarea habitabilității
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de la limita gheață-sol. Instrumentele lui "Phoenix" erau potrivite pentru a descoperi informații despre istoria geologică și, posibil, biologică a regiunilor arctice marțiene. "Phoenix" a fost prima misiune care a adus date de la poli, si a contribuit la strategia principala a NAȘĂ pentru explorarea planetei Marte, „"Follow the water"”. Misiunea principala urma să dureze 90 de soli (zile marțiene) - puțin mai mult de 92 de zile pământene. Totuși, robotul a depășit durată operațională așteptată cu puțin mai mult de două luni, cedând
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
zonă s-ar putea forma un strat de dioxid de carbon solidificat de aproape un metru grosime. Chiar dacă landerul ar fi supraviețuit o parte din iarnă, erau foarte mici șansele că el să funcționeze întreaga iarnă din cauza frigului foarte puternic. NAȘĂ a ales să folosească un lander fix și nu un rover deoarece: Observarea în 2003-2004 a gazului metan pe Marte a fost realizată de trei echipe care lucrau cu date separate. Dacă metanul este intr-adevar prezent în atmosfera lui
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
marțiană. Singură sursă plauzibilă de hidrogen de pe Marte ar fi apă sub formă de gheață, aflată în subsol. Misiunea a fost finanțată pe baza așteptărilor că "Phoenix" să găsească apă înghețată în câmpiile arctice ale lui Marte. În august 2003, NAȘĂ a ales misiunea "Phoenix" a Universității Arizona pentru lansare în 2007. S-a sperat că aceasta avea să fie prima dintr-o serie nouă de misiuni de recunoaștere mici, cu costuri reduse în cadrul programului de explorare a planetei Marte al
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
serie nouă de misiuni de recunoaștere mici, cu costuri reduse în cadrul programului de explorare a planetei Marte al agenției. Selecția a fost rezultatul unui intens concurs desfășurat cu propuneri din partea mai multor instituții și care a durat doi ani. Premiul NAȘĂ de 325 de milioane de dolari este de peste șase ori mai mare decât orice altă bursă de cercetare din istoria Universității Arizona. Peter Smith, de la laboratorul lunar și planetar al Universității Arizona, în calitate de investigator principal, împreună cu 24 co-investigatori, au fost
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
și din și de la misiunea Marș Polar Lander, care a eșuat. Lockheed Martin, constructorul landerului, și-a păstrat landerul aproape terminat într-o cameră curată, cu mediu controlat, din 2001 până când misiunea a fost finanțată de programul Marș Scout al NAȘĂ. "Phoenix" a fost un parteneriat între universități, centre NAȘĂ, și industria aerospațiala. Instrumentele și operațiunile științifice au fost responsabilitatea Universității Arizona. Jet Propulsion Laboratory de la NAȘĂ, aflat în Pasadena, California, a gestionat programul și a furnizat controlul și proiectul misiunii
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
a eșuat. Lockheed Martin, constructorul landerului, și-a păstrat landerul aproape terminat într-o cameră curată, cu mediu controlat, din 2001 până când misiunea a fost finanțată de programul Marș Scout al NAȘĂ. "Phoenix" a fost un parteneriat între universități, centre NAȘĂ, și industria aerospațiala. Instrumentele și operațiunile științifice au fost responsabilitatea Universității Arizona. Jet Propulsion Laboratory de la NAȘĂ, aflat în Pasadena, California, a gestionat programul și a furnizat controlul și proiectul misiunii. Lockheed Martin Space Systems, din Denver, Colorado, a construit
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
mediu controlat, din 2001 până când misiunea a fost finanțată de programul Marș Scout al NAȘĂ. "Phoenix" a fost un parteneriat între universități, centre NAȘĂ, și industria aerospațiala. Instrumentele și operațiunile științifice au fost responsabilitatea Universității Arizona. Jet Propulsion Laboratory de la NAȘĂ, aflat în Pasadena, California, a gestionat programul și a furnizat controlul și proiectul misiunii. Lockheed Martin Space Systems, din Denver, Colorado, a construit și a testat navă spațială. Agenția Spațială Canadiană a furnizat o stație meteorologică, cu un senzor atmosferic
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
a testat navă spațială. Agenția Spațială Canadiană a furnizat o stație meteorologică, cu un senzor atmosferic inovativ, pe bază de laser. Printre instituțiile co-investigatoare s-au numărat Malin Space Science Systems (California), Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar (Germania), NAȘĂ Ames Research Center (California), NAȘĂ Johnson Space Center (Texas), MDA (Canada), Optech Incorporated (Canada), Institutul SETI, Texas A&M University, Universitatea Tufts, Universitatea Colorado, Universitatea Copenhaga (Danemarca), Universitatea Michigan, Universitatea Neuchâtel (Elveția), Universitatea Texas din Dallas, Universitatea Washington, Universitatea Washington
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Spațială Canadiană a furnizat o stație meteorologică, cu un senzor atmosferic inovativ, pe bază de laser. Printre instituțiile co-investigatoare s-au numărat Malin Space Science Systems (California), Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar (Germania), NAȘĂ Ames Research Center (California), NAȘĂ Johnson Space Center (Texas), MDA (Canada), Optech Incorporated (Canada), Institutul SETI, Texas A&M University, Universitatea Tufts, Universitatea Colorado, Universitatea Copenhaga (Danemarca), Universitatea Michigan, Universitatea Neuchâtel (Elveția), Universitatea Texas din Dallas, Universitatea Washington, Universitatea Washington din St. Louis, si Universitatea
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de la Colegiul Imperial din Londra și de la Universitatea Bristol au furnizat hardware pentru misiune și au făcut parte din echipă care a operat microscopul. La 2 iunie 2005, în urma unei analize critice adusă progresului planificării proiectului și a proiectării preliminare, NAȘĂ a aprobat calendarul misiunii. Scopul analizei a fost confirmarea încrederii investite de NAȘĂ în misiune. Landerul are o masă de , o lungime de cu panourile solare desfăcute. Dispozitivul științific singur are aproximativ în diametru. De la bază și până la vârful catargului
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
misiune și au făcut parte din echipă care a operat microscopul. La 2 iunie 2005, în urma unei analize critice adusă progresului planificării proiectului și a proiectării preliminare, NAȘĂ a aprobat calendarul misiunii. Scopul analizei a fost confirmarea încrederii investite de NAȘĂ în misiune. Landerul are o masă de , o lungime de cu panourile solare desfăcute. Dispozitivul științific singur are aproximativ în diametru. De la bază și până la vârful catargului meteorologic, landerul are o înălțime de aproximativ . Sonda a comunicat prin unde radio
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de vehiculul de lansare. În timpul coborârii, amartizării și operării pe suprafața planetei, Phoenix a transmis în bandă UHF, datele fiind retransmise de către sondele orbitale din jurul planetei Marte. Sistemul UHF system de pe Phoenix este compatibil cu capabilitățile de retransmisie ale sondelor NAȘĂ Marș Odyssey, Marș Reconnaissance Orbiter și cu sonda Agenției Spațiale Europene Marș Express. Conexiunile au folosit protocolul de comunicație Proximity-1. Robotul s-a alimentat cu energie cu ajutorul a doua panouri de celule fotovoltaice cu arsenură de galiu (cu o suprafață
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Doppler primite de la "Odyssey" și de la "Marș Reconnaissance Orbiter" pentru a determina poziția exactă a landerului, la 68,218830° latitudine nordică și 234,250778° longitudine estică. Locul amartizării este aici pe harta web Google Marș și aici în software-ul NAȘĂ World Wind. "Phoenix" a amartizat în Valea Verde din Vastitas Borealis la 25 mai 2008, într-o zi de la sfârșitul primăverii din emisfera de nord marțiană (L = 76,73), unde Soarele a luminat panourile sale solare pe toată durata zilei
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
pe bază de peroxid de hidrogen pe care landerele "Viking" nu le-au putut detecta din cauza condițiilor chimice neașteptate. Ipoteza fusese avansată cu mult după ce nu s-au mai putut aduce modificări lui "Phoenix". Unul dintre investigatorii misiunii "Phoenix", astrobiologul NAȘĂ Chris McKay, a afirmat că raportul i-a „stârnit interesul” și că se vor căuta moduri de a testa această ipoteză cu instrumentația de pe "Phoenix". Prima mișcare a brațului robotic a fost întârziată cu o zi când, la 27 mai
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
deasupra. Mai tarziu, s-a constatat că acea suprafață este gheață. Ray Arvidson de la Washington University, St. Louis a spus: „"Ar putea la fel de bine să fie piatră, sau gheață expusă în zona de suflu din spatele rachetei."” La 19 iunie 2008, NAȘĂ a anunțat că unele bucăți de material strălucitor de marimea unor zaruri scoase din sântul săpat de brațul robotic s-au evaporat în decurs de patru zile, sugerând că aceștia erau compuși din apă înghețată care s-a sublimat ca
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
aceștia erau compuși din apă înghețată care s-a sublimat ca urmare a expunerii la condițiile atmosferice. Și dioxidul de carbol solid sublimează, în condițiile date, dar cu o viteză mult mai mare decât cea observată. La 31 iulie 2008, NAȘĂ a anunțat că "Phoenix" a confirmat prezența apei înghețate pe Marte, așa cum a fost prezis în 2002 de către orbiterul Marș Odyssey. În timpul ciclului inițial de încălzire al unei noi probe, spectro spectrometrul de masă TEGA a detectat vapori de apă
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]