1,580 matches
-
politica americană. Din cauza disputei cu India asupra Kashmirului, aderarea Pakistanului a trezit suspiciuni la New Delhi în legătură cu motivele americane, care au persistat până în anii ’70 și în timpul primului mandat al Indirei Gandhi. În Bagdad, acordul a trezit opoziția puternică a naționaliștilor arabi și a fost privit ca o continuare a nepopularei alianțe cu Marea Britanie. Decizia autoritarului premier Nuri al Said de a se alătura pactului a reprezentat cel puțin unul dintre factorii care au subminat monarhia hașemită și au condus la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asupra Namibiei. Din motive interne, legate de regimul dictatorial și de probleme economice, emigrația portugheză Înspre colonii, În mod paradoxal, a crescut după 1960, ceea ce explică dorința guvernelor succesive de a păstra controlul asupra acestora, În ciuda luptelor armate declanșate de naționaliști. Abia În 1974, după „revoluția garoafelor roșii”, și-au dobândit independența Guineea Bissau, Mozambic, Angola și Insulele Capului Verde. Și mai târziu, Rhodesia de Sud a reușit să scape, nu de Marea Britanie, ci de puterea coloniștilor albi, devenind În 1980 Zimbabwe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
său natural, pentru a-l canaliza Într-o direcție nouă (Hobsbawm, 1992a și 1992b). În analizele lui Hobsbawm, ca și În cele ale lui Hroch, cultura se bazează pe atribute identitare fixe și de neșters care se impun oamenilor. Munca naționaliștilor constă În a dispune aceste atribute În așa fel Încât ele să sublinieze contururile unei apartenențe naționale care se bazează pe un substrat obiectiv. Cultura poate fi utilizată În mod mai mult sau mai puțin abil. Ea nu este În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
curs de afirmare recurge la o formulă ideologică deja Încercată, pe care și-o Însușește și de care se demarcă Însă mai curând decât o calchiază. Diferențierea traiectoriilor este În plus explicată prin efortul de formulare pe care Îl depun naționaliștii, și nu, ca În cazul matricii difuzioniste, printr-o adaptare mai mult sau mai puțin semnificativă a unei formule unice la realitatea de pe teren. Procesul descris de Greenfeld păstrează același caracter mecanic: fiecare construcție identitară rezultă dintr-un Împrumut „În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea ca reacție Împotriva imperialismului colonial britanic și a comportamentului dominator al colonizatorilor bazat pe convingerea că ar exista o superioritate absolută a așa-zisei „rase anglo-saxone”. Integrând mitul arian Într-un corp de doctrină, naționaliștii hinduși au procedat și ei la o răsturnare ideologică: s-au erijat În moștenitori ai rasei presupuse a fi originar superioară, Aryas, strămoșii lor revendicați, pentru a-și regăsi stima față de ei Înșiși (Jaffrelot, 1998). Desigur, problema interpretării acestor mobilizări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
anticentru (în prezent, anti "noua Moscova"), dar o schimbare de nuanțe de exemplu în discursul Gazetei Wygoreza, este evidentă. Adam Michnik a declarat de exemplu, în mărturia sa în fața Comisie Parlamentare care ancheta scandalul "Rywingate", că nu avusese dreptate considerând naționaliștii ca principală amenințare pentru Polonia în tranziție. În 2003, în Gazeta Wielowieyska, unul dintre cei mai importanți ziariști economici, Dominicka Wielowieyska, sugera că o problemă serioasă pentru economia poloneză este absența etosului național, care ar fi putut determina oamenii de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
normalizarea și noul "contract social" care rezultă de aici: bunăstarea relativă contra liniștii sociale în țările cehe, autonomie relativă contra liniștii sociale în Slovacia. 45 De la coaliția a treisprezece partide (Consiliul Moravo-Silezian) care se definea ca fiind de stânga până la naționaliștii moravi (Partidul Național Morav). Cea mai importantă formațiune din punctul de vedere al rezultatelor electorale a fost HSD-SMS (Mișcarea pentru o Democrație Antoadministrată Societatea pentru Moravia și Silezia) care a obținut aproape 10% la alegerile din iunie 1990 (8,69
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Kristiansand, Hoyskoleforlaget, 2000, pp. 111, 112, 121. 37 J. Broun, "The Catholic Church After Communism", East-West Church & Ministry Report, 4 (Vara 1996), 2-4, acces la 2 ianuarie 2003, http://www.samford.edu/ groups/ global/ewcmreport/articles/ew04302.htm. În 1995, naționaliștii care dominau parlamentul Lituaniei au votat o lege care limita dreptul Bisericii de a relua proprietățile naționalizate. În același timp, LDLP-ul de la putere, constituit în principal din foști comuniști, a publicat o declarație privitoare la relațiile dintre Biserică și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care încă o mai asumă în 2000 PNPCD își vede interzisă intrarea în Parlament. De atunci și acesta a abandonat calificativul de anticomunist. 11 Naționalismul românesc A doua tensiune care animă forțele politice la începutul anilor 1990 îi opune pe naționaliști antinaționaliștilor. Dar, înainte de a fi un comportament propriu partidelor, naționalismul reprezintă o trăsătură a statului român, care nu se definește ca un stat-națiune, ci ca un stat național 99. Consensul constituțional din 1990-1991 dă un conținut etnic națiunii 100 care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
internaționale sau în raport cu exigențele capitolelor de negociere cu Uniunea Europeană. (e) În legătură cu evenimentele din Piața Universității și de la Târgu Mureș s-a făcut, din exterior, o foarte importantă distincție între caracterul democratic și european al partidelor istorice și caracterul antisistem și naționalist al FSN-ului. Din acest punct de vedere, în România, în ciuda absenței vreunui clivaj referitor la integrarea europeană, văzută ca înlocuire, o etichetă a calității europene privește în mod specific statutul de frecventare la nivelul federațiilor europene. Astfel, PSD-ul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fel, eticheta anticomunistă funcționează de-a lungul timpului ca echivalent al dovezii de calitate, cu referire directă la calitatea democratică. Rezultă de aici o dublă izolare a FSN-FDSN-PDSR, atât din perspectiva derivelor din 1990 cât și un raport cu frecventarea naționaliștilor în perioada mandatului 1992-1996. Ostracizat prin refuzul celorlalte partide parlamentare de a-i oferi colaborarea politică, PDSR se vede constrâns, datorită dinamicii voturilor, să-și construiască o rețea de sprijin parlamentar care, în mod simbolic, este ținută relativ ascunsă (vezi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
drepturilor noastre“ <footnote M. Eminescu, op. cit., p. 13. footnote> . Actualizînd: nimeni din Europa, în afară de noi, nu e obligat să fie apărătorul valorilor românești și depinde de noi ca europenii să ne fie alături în susținerea cauzelor noastre. Considerat de unii naționalist mai peste marginile iertării, Eminescu nu-i desconsidera deloc pe străini, de la care românii erau îndemnați să ia modele de comportare: „luați de la ei iubirea de adevăr, lipsa de suficiență, respectul ce ei îl au atît pentru obiectul pe care
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care nu vrea ca alții să-l împileze și nu cere decît ceea ce recunoaște și celorlalte nații, adică: să i se respecte driturile și naționalitatea sa, precum și el le respectă pre aceste la alții“. Așa ajung să fie taxați drept naționaliști cei care, moldoveni sau nu, susțin, cu argumente științifice, că limba moldovenească e un concept politic (cum însuși Mircea Snegur, fost președine al Republicii Moldova, a recunoscut-o <footnote Vezi Mircea Snegur, Limba română este numele corect al limbii noastre, în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
dovedește Dimîndarea părintească, numită și Marseillaise-a aromânilor, pe care Constantin Belimace o publicase de mai mult timp, ori mai rapid, prin teroare dezlănțuită. Autoritățile sovietice, care între 1940 - 1941 și după 1945 au hotărît să-i trimită în Siberia pe „naționaliștii“ români din Basarabia și Bucovina, pentru ca noua ordine să nu fie cumva destabilizată, o făceau ca să-i scoată de sub teroare!? Dacă vom trăi sub presiunea trecutului, se spune, nu vom fi nicicînd capabili să judecăm limpede situația actuală. Să privim
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
deosebit de important, și la aprecierea calităților și viciilor limbii române așa cum se vorbea ea în Bucovina de la începutul veacului al XX-lea: ,,cu formațiuni pumnuliste imposibile, cu fraze traduse direct din germană, cu o topică ciudată“, cum aprecia un alt naționalist bucovinean, Constantin Loghin <footnote Constantin Loghin, Istoria literaturii române în Bucovina, 1775-1918 (în legătură cu evoluția culturală și politică), Cernăuți, 1996, p.184. footnote> . Dar aceste neajunsuri erau tocmai rezultatul modului în care era privită și prezentată limba română în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
simpli din Bucovina. Fiecare etnie are particularitățile sale, dar comunitățile nu se pot dezvolta izolat: ,,deși erau mai superiori în meserii, în comerț și în cultura intelectuală, [nemții] deprindeau graiul indigenilor și se foloseau de el cu plăcere, ne asigură naționalistul I. G. Sbiera. Această purtare condescendentă și binevoitoare a acestor așa-ziși nemți [cuvînt prin care era desemnat orice străin apusean, dar creștin (n.n.)] statornicise între ei și poporul indigen o bună înțelegere și un trai plăcut“ <footnote I. G.
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
jos, pot atrage critici, ironii și controverse (cum, de altfel, s-a și întâmplat): "Mai bine cobor în subsolul în care sunt și-ți mărturisesc limpede că am fost de când mă știu un elitarist anti-egalitarist, nici republican, nici regalist, un naționalist europenizant, un tradiționalist sincronizant cu măsură și un autoritarist atent la tot ce ține de "protecția socială". Un rural(izant) anti-proletar(izant). Un paseist organicist pentru care progresul tehnologiei nu-i decât avansare ucigătoare. Un evoluționist gradualist, antirevoluționar, antibolșevic (dar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un privilegiu imens. Mărimea, hegemonia și nucleul dur ideologic Într-o lume cu șase miliarde de persoane, stelele în declin precum Marea Britanie, Franța, Germania și Italia reprezintă fiecare doar un singur procent a populației lumii. Este politic nerecomandabil să reamintim naționaliștilor acestor țări acest fapt fundamental. Chiar hegemonul american nu reprezintă mai mult de 5% din populația lumii. O analiză atentă a conținuturilor documentelor cu privire la procesul de unificare europeană relevă o motivație stranie: gelozia simțită de treizeci de țări europene față de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
proprietatea copiilor. Ereditatea era admisă sau cel puțin nu era pusă în cauză. Conștiința națională era o condiție a slăbirii sau a suprimării relației feudale dintre rege și supușii săi. Pe scurt, poporul urma să se transforme, supușii devenind cetățeni. Naționaliștii nu erau foarte numeroși în secolul al XIX-lea, chiar dacă aveau ambiții mari. Cei care voiau să creeze state-națiune își defineau comunitățile ca grupuri naționale. Ei urmau să genereze o conștiință națională și să transforme imperiile multinaționale în state naționale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
s-a confruntat cu problema frontierelor coloniale artificial construite. În Europa, un motiv major al eșecului revoltei ungare în 1848 a fost hotărârea lui Kossuth de a include etnicii non ungari în statul pe care dorea să îl creeze; acest "naționalist" a încălcat principiul național. Această violare arată fragilitatea ideologiei și conștiinței naționaliste din acel moment. Acolo unde mișcările de independență au condus la războaie civile, nu găsim lideri carismatici la nivel național, deși poate au existat astfel de lideri la
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
1919 1920 1922 1926 1927 1928 1931 1932 1933 1937 Extrema dreaptă Liga Național Creștină 4,7 1,9 1,1 3,9 5,4 4,5 9,2 Garda de Fier 0,4 1,1 2,4 15,6 Naționaliștii (diferiți) 5,6 1,2 2,0 3,6 4,1 Partidele de stânga Social-Democrați 3,5 5,4 3,0 1,6 1,9 3,0a 3,3 3,4 1,3 0,9 Blocul Muncitoresc Țărănesc Partidul Țărănesc-Democrat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în Argentina. H. Seton-Watson, în cartea sa The East European Revolution, 1951, remarcă că, printr-o ironie a istoriei, șefii cei mai intransigenți ai naționalismului din Europa de Est, dar și din Franța, Belgia, Norvegia, Italia, au devenit avocații aservirii naționale. Acești naționaliști exacerbați deveniseră agenții cei mai neașteptați ai supunerii țării lor imperialismului nazist german. În 1945, toți erau percepuți ca niște ciumați. Remarci finale Trebuie să considerăm recrutarea parlamentarilor pe două generații. Într-adevăr, majoritatea lor erau fiii a trei categorii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
acum Încolo. Și nu cea mai iscusită rezolvare a ei este aceea de a-i nega realitatea sau importanța! După cum ușor poate constata lectorul amabil al paginilor mele, eu mă Înscriu, În problema identității, În „falanga” pozitiviștilor”, a romanticilor, a „naționaliștilor”, având bineînțeles grijă de a mă demarca Întotdeauna de cei care abuzează de idealurile naționale, de ceaușiștii de ieri sau de politicienii demagogi și profitori de azi! Revenirile mele pe teritoriul național, repetate și ciudate sau incomode pentru mulți, mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vălul somptuos al poeziei". (p. 219). Cezar Ivănescu este atins în viziunea criticului-de aripa geniului. Timpul va ratifica sau va infirma aserțiunea. Interesante, în context, sunt considerațiile lui Theodor Codreanu cu privire la europenism: "De vrem sau de nu vrem, europenismul aparține naționaliștilor români, iar nu celor care se declară cu surle și trâmbițe ""europeniști"! Europeni sunt și vor fi Hasdeu, Eminescu, Iorga, Blaga, Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, M. Sadoveanu, Noica, Mircea Eliade, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Dumitru Stăniloae, Cezar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o jumătate de gram poate să aibă acțiune dăunătoare". Firește, pentru cercurile masonice de la noi (în 1880, spune Th. Codreanu, activau în România nu mai puțin de 32 de loji masonice) nu Eminescu poetul trebuia anihilat, ci Eminescu ziaristul, doctrinarul naționalist care încurca atâtea din urzelile "păturii superpuse". Pericolul nu fusese înlăturat decât episodic prin declararea iresponsabilității sale, dar iată-l însănătoșit și panica neliniștește Bucureștiul din nou. "De Timpul nu mai poate fi vorba", îi scria Maiorescu însoțitorului lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]