917 matches
-
din înseși acele fibre care susțin în făptura noastră substanța difuză, din însuși trupul propriu, care, cu tăria lui, ne încinge dispersiunea fluidă a sângelui. Ar fi plecat încet de-a lungul străzilor, dar nu vroi să dea sera- j naiul; poate că Lina dorea să prelungească vizita doamnei Eliza. ; Discutau mereu afaceri, probabil de familie, pe când Trubadurul, căruia Rim nu-i adresa nici un cuvânt, arunca lui Nory, de departe, ochiri repezi și surâsuri de bună înțelegere. La Tecuci, în mahala
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de știr către mine cuvintele să-nnoate - corole imense de trandafir, lăsați-mă să cânt pe o pană de lebădă, pe o undă de nai însingurându-mă pe un bulgăr de pământ, pe o scânteie de rai... Zori de zi ... Imi treceau zorile prin venele arborescente condensând nemurire în armoniile aproape absente ale memoriei, unde, oare, sunt nuanțele dintre bine și rău, unde, oare, mi-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ating Salcîmii în floare te sting, Ochii ți-s fluturi pe-o bancă înaintea lui Tu Pică frunza Peste șoldurile-ți late De o Eva Stînd pe spate O balanță de dreptate între zei Și voluptate Vuie vîntul, Șuierîndu-te din nai Doina vino Și mai stai Rămășag pe iei și dai Eu și tu Dulce bălai Și mă duc, Ochi-ii fulguie scîntei Du-te Și întoarce-te de vrei Vorba-i tremura a tei Eu ți-s viața De mi-o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întrebe pe fiul ei dacă prietena lui îi are inițialele tatuate pe... (Nu sunt în stare să zic „pubis“). Ce naiba! Sau mă‑nșel? Mă opresc și urmează o tăcere încordată, în care nu se aude decât sunetul tânguios al unui nai. Apoi, brusc, cosmeticiana începe să râdă. Mă uit în ochii ei și mă trezesc râzând și eu, la rândul meu, deși ușor isteric. Aveți dreptate, zice cosmeticiana, așezându‑se și ștergându‑se la ochi. Aveți dreptate. N‑o să știe niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ca pe un cadou al Occidentului. Inginerul ia o gură de coniac și oftează, privindu-și lung prietenul. - Bine, dom’le, dar altceva cu ecou nu s-a întâmplat în Gloduri? - Ba, s-a-ntâmplat una, chiar acum după Paște. Nai aflat că popa Stasuc a rămas văduv de vreo doi ani? I-a murit preoteasa în floarea vârstei. Și, ce femeie frumoasă! Cred că ți-o aduci aminte de când a venit cu popa în sat. Ați fost colegi la școală
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub lună ori când Un păstor ce cântă dintr-un nai spre zori sau Se întorc mistere antice în sunet / Și se sinucide lemnul din viori / Iar în iarba crudă se stârnește-un tunet. Cu volumul Ecuații albastre, din 1984 - sinestezic încă din titlu -, poezia lui Viorel Dinescu se îndreaptă spre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai are. Orice altă interpretare va fi considerată antidemocratică, ilegală și pasibilă. 1. P. Sufla-ți, vă rog. J. Nu suflu, că am amigdale. P. Vă rog, sufla-ți! J. Suflu dacă-mi zici pen’ce. P. Pentru accident. Doar nai să spui că rabla aia din pom nu e a dumitale ? J. Nu. P. Păi vezi ? J. Nu e a mea. E a neveste-mi. Să suffffle ea. P. Doamna refuză. J. Să mai sufle ? P. Nu. Să coboare. J.
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mizeriei lui, o ura pentru prefăcătoria ei. Pierduse tot: avantagiile disimulării, mângâierile zăcerii, n-avea nici cel puțin bucuria de a vorbi cuiva de suferința lui. Vrea să se vindece. De fapt, Ada era avară. nu vrea cheltuieli noi și, nai ales, nu vrea să rămână singură în situația vulgară a unei femei oarecari cu un amant neînsemnat. Nu se gândea intenționat să-i facă rău sau să-1 lipsească de îngrijiri, dar nu înțelegea necesitatea absolută a plecării. își dădea ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
erau mânjiți ; grosul murdăriei însă se oprise pe umeri și în păr. Uriașul Voicea se închirci deodată și, într-un fel ciudat, de parcă i-ar fi fost frig, începu să tremure. - Nu i-am făcut doar nimica, zise el nedumerit. Nai nimic, haide, moșule, scoală. - Nimic, nimic, dar trebuie să-l îngropăm, altfel dăm de dracu’, zise, soldățește, căpitanul. Trezit deodată din beție, tăietorul înțelese cel mai bine cuvintele lui Meițanu. Dispăru în întuneric și după un timp reapăru. - Aduceți-l
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
el cât ai să spui, domnu David ? - Asta ? făcu ovreiul meditativ. Hm, cam scump, da’ face. Are așa un material întrânsa ! - Mie nu-mi place culoarea. - Ce-are a face ! Asta nu-i nimica, asta i-un lucru rar cum nai să mai găsești mata în altă parte. Gros și placid, domnu David se agita cu ochii bulbucați. - Și cât ceri pe el ? - Pentru dumneavoastră, am să las la două mii. - Câât ? se miră doamna, și trecu mai departe ; dar nu era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
spurcă izvoarele. Înfierează pe cei care au potopit vechii codri ai României spunând: „Iartă-mă, codre, că nu te-am apărat de lăcomia monștrilor de lângă noi.” în „Vai ție, omule” se referă la vremea pătimirii sub regimul comunist, amintind: „încă nai învățat să pui strajă gurii și cheie buzelor. Ziua de mâine vine singură, dar ziua demnității trebuie adusă... Încă n-ai învățat să te pleci până la pământ stăpânirilor”. „Și tu” e un sarcastic și vitriolant pamflet împotriva celor ce au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mare, este imens și te include și pe tine, cu întreg cadrul în care te afli... și aceasta e iluzia nemărginită a prezenței faptului de a simți ceva anume... aceasta e iluzia și adevărul. * Iată cum e leușteanul: Foaie verde nai de scai, foaie verde ai de dai și de n-ai iarăși să dai - ești tu verde chiar de rai... Foaie verde leuștean, hai să mai dansăm un an... La atîta foaie verde e așa cine se crede... Atîta mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
împuținat la gură. Se înalță și se-ndoaie Ca un arc multicolor Ce apare după ploaie Să bea apă de izvor. Îl găsești pe tot pământul, Iarna nu-și dezbracă straiul; Printre crengi când bate vântul Cântă ca Zamfir cu naiul. Mi-am făcut din el o grindă Și-un butoi pentru Fetească, Dar am strâns și-un sac cu ghindă, Alți copaci în loc să crească. E vânjos mai abitir Decât teiul sau arțarul; Fructul lui se cheamă jir Și-l poți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ceai. Eu te rog pe loc să stai, Să asculți și-apoi să-mi spui: Nu se vede, dar se-aude Cum îți cântă la ureche Și pe vale și pe grui Melodia lui cea veche, Parcă ar cânta la nai. Nu muge, nu schiaună, Când i-i foame, miaună. La un capăt e-ascuțit, Celălalt are tichie Și la multe-i folosit, Mai ales în tâmplărie. Are coarne și-are coadă, Harnică-i ca și stăpânul; Cine vrea, poate s-
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
clopot de vecerne Pan e trist. Pe-o cărăruie trece umbra de culoarea lunii a lui Crist. IV - Pan cântă Sunt singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pe vârful degetului Îi rămase doar o substanță vâscoasă, ca saliva. Își șterse degetul de tocul ușii. — Vreți să vă așezați? Îl Întrebă Maja pe Antonio, arătându-i pe canapea locul lăsat gol de cinica mamă de vreo cincizeci de nai, care se Îndepărtase cu o scuză. Copiii cântă karaoke, cred că mai au Încă vreun sfert de oră, animatorii vor să-i pună pe toți să cânte. Antonio o ignoră. De fapt, pentru el, doamna Fioravanti - căreia În trecut Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lungă, decupată frumos ca să se poată bea cu ea. Dansau înlănțuiți Rustemul, băteau pe loc Ciuleandra, se lăsau luați de valurile Vulpii. Lăutarii din Mârșani cântau cu poftă și cu ochii pe câte o fetișcană plină de nerv. Cel cu naiul, mai ales, dar și cel cu drâmba se opreau din când în când și făceau cu ochiul în stânga și-n dreapta, ca să se simtă oamenii băgați în seamă. La un moment dat, a venit și spătarul Gongea. A oprit trăsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
n-au voie să bea, dar Szabi n-a râs deloc, deși altădată o făcuse, acum a zis să nu mă prostesc, că asta-i treabă serioasă, trebuie să iei țeava în gură astfel încât apa să nu curgă pe lângă, și nai voie să bei imediat, trebuie să numeri până la o sută cel puțin, iar când presiunea apei în țeavă e așa de mare că n-o mai poți opri, atunci trebuie să-ți deschizi gura brusc și apa rece ca gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la serviciu, spun ridicând din umeri. E o demență. Dar sunt bine. Pe bune acum, mai frecăm mult menta aiurea ? — Bine. Maya se ridică. Apasă pe un buton fixat în perete și în încăpere se revarsă o muzică liniștitoare, la nai. — Nu pot să spun decât că ai nimerit exact unde trebuie, Samantha. Țelul nostru aici este să destresăm, să revitalizăm și să detoxifiem. Ce frumos, spun, ascultând doar pe jumătate. Tocmai mi-am amintit că am uitat să-l sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce mă aflu aici. Nu vedeți că m-a Întrebat? La care, polițaiul, mă Întrebă, În plus: unde stai? La bloc. Nu ești vecin direct cu ei? Nu. Atunci, de unde știi, dumneata, ce-i Între ei? Știu, pentru că... Nici un pentru că. Nai de unde să știi. Hai. Gata! Nu te supăra, te rog, Însă, hai cu mine, afară. Gata cu audierea dumitale. Mă ridic, bucuros să scap din coșmar, și plec, afară, cu el. Pe coridor, Îmi propune: dacă, tot ești scriitor, fă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fiecare om face asta. Ai dreptate, fiecare om face asta, dar depinde și cît de bine o face. Depinde cît de corect, cît de realist este cînd analizează posibilitățile de a reuși să și ducă la Îndeplinire ceea ce Își propune. Nai Întîlnit persoane care, cu toate că au avut numai eșecuri Încercînd să realizeze ceva, se Încăpățînează să Încerce Încă odată, și Încă odată, tot sperînd că vor reuși? Ba da, dar probabil că nu au analizat corect posibilitățile de a putea realiza
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Nu-ți face probleme, am reușit demult să trec peste suferința resimțită atunci. Dar nu văd ce legătură are cu ceea ce vorbeam... Într-un fel, are. Vezi tu, atunci cînd ai terminat liceul și urma să-ți alegi o facultate, nai putut uita de hotărîrea ta de copil. Adică, vreau să spun că atunci cînd a fost să-ți alegi meseria, nu te-ai gîndit În primul rînd dacă Îți va plăcea sau nu, ci, cu toate că aparent reușiseși să treci peste
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
misterele rezolvate din viața elevilor. Cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc, castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie, casare se spune oficial, care își îndeplinea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lui. Unchiul-său îl sfătuiește mereu cu tot felul de nimicuri însă știe că sunt foarte utile; de exemplu i-a luat când a intrat la facultate, un portofel frumos. - Când vei avea un Bălcescu trebuie să te agiți că nai bani, eu când am mai puțin de 30-40, trebuie să fac în așa fel încât să câștig alții. Banii nu au nicio valoare dar trebuie să-i ai, să știi să faci alții! Avea fler de a câștiga, la el
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de interacțiune dintre frați (fie că acest fapt se petrece în psihismul mamei sau al copiilor); copilul singur sau însoțit de un terț (asistent social, bunic, frate mai mare, vecin) exprimă o suferință de tip abandonic sau o respingere familială nai mult sau mai puțin netă; copilul împreună cu tatăl semnalează o discordie familială, un divorț, sau o situație specială. În interviul copilului mic și al celui de vârstă medie (până la 12 ani) este recomandată următoarea desfășurare: * părintele/părinții să se exprime
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]