4,628 matches
-
ne-am dus la varză. Am cumpărat doi saci și i-am băgat în boxă, acum caut sare grunjoasă și nu găsesc nici dram, am pățit și eu ca în poezia aia, când e sare nu-i mălai să dea naiba în el de trai. Râse scurt, păi nu-i așa? Era varză câtă lumea și pământul numai el, ca înecatul, hai acum, hai, s-a răcit și mămăliga și brânza asta a fost realizarea zilei, că le-am mâncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vocea lui Ovidiu, fermă. Ședea cu spatele la ele, privea pe fereastră nerăbdător, îl irita plăcerea Sidoniei de a scălda situația când așa, când așa, după bunul ei plac, voind să lase o portiță deschisă și Carminei față de care se simțea ca naiba! Toate astea le-ai mai spus de o mie de ori, ce naiba și a fost inutil. N-a mai rămas nimic nou, imaginează-ți. Te-am chemat aici să ne ajuți, nu să încurci și mai rău lucrurile! Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suntem persoane distincte și oricât de clare ne-ar fi intențiile tot mai păstrăm ceva care să fie numai al nostru. Simțul posesiei, maman, egoismul posesiei. Îi ridică mâna și i-o sărută. Sidonia își scoase picioarele din mașină. La naiba, spuse, băiatul acesta știe să se impună. Îi simți un timp strânsoarea pe încheietura mâinii. Traversă strada neatentă, cu fruntea plecată. Știa acum de ce Carmina nu i se putea opune, bărbatul avea un fel de a fi atât de pasional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelepciune ca să poată să-și clarifice dintr-odată atâtea întrebări, ca să poată găsi măcar un singur punct de plecare către calea cea bună. Trăiești o singură dată, se auzi Nina, dar dacă trăiești drept o singură dată e destul. La naiba, nu se alegea chiar cu nimic, era ca un zid de piatră nevăzut, informațiile lor ricoșau. Un alt tablou în față căruia staționau: un morman de frunze veștede, strânse lângă un coș de gunoi și el de culoarea ruginii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o făcu să fie suspicioasă, parcă deslușise o nuanță de persiflare, era enervant să fie luată peste picior, doar erau oarecum apropiați ca vârstă, acea diferență de opt ani existentă între ei putea fi trecută cu vederea, nu, ce mama naibii. Se interesă în amănunt de familia acelui om, aflat acum în cercetări. Să nu-și închipuie cumva că invitația ei de a merge împreună pe terasa unei cofetării îi dădea dreptul să fie necuviincios. El îi vorbi pe larg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să nu rămân la fel de lucidă, să nu observ cu ochii minții totul. Și așa se face că îmi consum de dimineață până seara neuronii. O celulă care nu se mai reface, din păcate. Știu, zise și în gând continuă, la naiba, n-am pornit-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor se degradau tot mai mult de la o întâlnire la alta, deveneau tot mai încordate, tot mai greu de temperat. Carmina nu conștientizase atunci că se afla într-o cămașă de noapte străvezie și poate îi apărea lui frivolă, la naiba, nu era genul de om care să joace rolul călugăriței, urmând ca în pat să-și lepede costumul, doar el venise acolo la ea pentru dragoste, trupul ei îi stătea la dispoziție, doar să întindă mâna. De câteva săptămâni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el, beat, după ce băusem cu Miau, stătea tot acolo, lung, sprijinit de ușă până în colțul de sus și râdea, ghiduș, cu ochii ceva mai închiși, dar cu dinții lui frumoși, un recepționer cu cucui în frunte, băi, idioato, să dea naiba, chiar se vede! Mi-a dat cu paharul în cap! râde el, merge! ce dacă! pentru 2 milioane... atâta dau ei, atât primesc! zice el, CUM, adică, deși eu nu știam atunci că numele lui înseamnă. Tocmai m-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
chef decât să stau singură și să fumez. Lumina de la lumânarea roșie se poate îneca, văd în ceara topită din jur ca într-un lac. Face remușcări, spune Prințesa Miau, a vorbit și cu Ilinca și i-a povestit, de ce naiba i-a povestit și ei? Mă gândesc la el acum după ce a sunat și știu că a rămas pironit în mijlocul străzii și eu respir greu și îi simt suferința și nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care îmi reconstituiau identitatea. Femeie, dar impune-te! De ce stai lângă mine, spune el când ne întorceam, la coadă la bilete, nu trebuie să stai și tu, și eu realizez că asta am gândit cu o secundă mai devreme, de ce naiba nu am plecat, urc și caut un loc umbros, răcoros și mă așez direct în soare, îmi pun apă în păr, pe față, mintea mi-e amorțită, ochii probabil că sunt umflați dar nu se văd de sub ochelari, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tu sacul... lasă, când mă gândesc că am mai și dormit pe el, eu de-aia am dormit pe jos, spune Pinochio, și mie de ce nu mi-ai zis, nu mai contează, dar tot mi se face scârbă, să dea naiba, am dormit în apa ta de gândaci, și Miau mai povestește o dată cum strângea ea apa și gândacii plutitori cu palmele, dantela de la rochie muiată, ce bine că a venit cealaltă Prietenă a mea care pupă câinii mei până în dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mă ridic eu, să plece! spune Miau, să plece, că tot nu are unde să se ducă, ia uite cum s-a ridicat Toni în picioare, îmi dau și eu seama, ai instinct de nevastă, și așa e, să dea naiba, ce să fac dacă am și eu un trecut și o copilărie, nu suport să plece oamenii așa, în toiul nopții, hai, stai... și Pinochio a rămas atunci. Miau coboară din taxi, ești aproape aici, vorbim diseară, te sun, vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu iubita, amândoi îmbrăcați în portocaliu, pe malul Dunării, eu voi aștepta la masă împreună cu fosta lui prietenă, special venită în Brăila să-l vadă, cea care duminică va veni cu mine cu trenul, după ce de ziua mea, Baby?! de ce naiba ai adus-o, n-ai văzut că se dădea la Filosof și ne futea petrecerea?! care va sta tot timpul cu mine când voi repeta textul de spectacol și care atunci când voi intra la duș aproape dezbrăcată își va pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu perna pe față, se tot plânge ea, apoi o dă în râs, ia mergeți voi înainte, îi spun Prințesei Miau, care la mare a exagerat cu nisipul în ochi și cu votcă și cu bătaie pe pătură, să dea naiba, potoliți-vă, se bat peste mine în pat, nu dormi tu la mijloc, mă întreabă Pinochio, ok, dar tot n-am noroc de pătură și e Pinochio aproape, e bine, noaptea, ca și cum nu știe nimeni, ne ținem în brațe, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
m-am băgat, Red stă în pat dezbrăcat, crăcănat și se joacă cu pula, eu mă simt bine oricând, oriunde, zice el, dar mie mi se pare de-a dreptul nesimțit, băi, te știu de prea multă vreme, să dea naiba, mi-ești ca un frate, mi-e și rușine să mă dezbrac, darămite, pe bune... nu știu cum să-ți explic... dar... stai să vezi și pe urmă să vorbești, dacă o să fie bine și o să fie, o să-ți schimbi părerea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
antologiei de față. Eleanor păru doar pe jumătate convinsă. — Vrei să zici că ai include în ea și interviul lui Fanny Tarrant cu tine? — Ar fi o turnură cu totul inedită, nu crezi? — Și dacă iese la fel de-al naibii că și interviul lui Șam? Asta l-ar face reprezentativ. Iar mie mi-ar merge vestea că-s un tip haios. — Și dacă nu-ți dă permisiunea să-l publici? — În cazul ăsta mi-aș putea publică propriul meu text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se purta că un om normal. Pe urma tot ciclul se relua. De ce s-a terminat totul odată cu Din adâncuri? — Editorii erau foarte încântați de român și nu știu ce idiot i-a băgat în cap că o să câștige premiul Booker și naiba mai știe ce. Ei bine, apariția lui a fost întâmpinată cu obișnuitele reacții pro și contra - unele cronici mai favorabile, altele mai puțin și câteva de-a dreptul demolatoare din partea unor tinerei deciși să-și facă și ei un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
profanatoare. — Ai pus aparatul de fotografiat? întreba Fanny. — Da, insă n-are film, răspunse Creighton. O să cumpăr unul la aeroport. — Iar eu vreau să cumpăr un ziar de azi, spuse Fanny. — Am crezut ca-n următoarele două săptămâni o să dai naibii ziarele, zise el. — E ca si cum as trage o ultimă țigară înainte de a mă lasă de fumat, stărui față. — Ce-ți apare? — Jurnalul meu și un interviu cu Adrian Ludlow. — Adrian și mai cum? — Da, ofta Fanny. Mă tem că, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trase spre el și ea se supuse. Cuprins de teamă o sărută stângaci, timid. Ea era inertă. Drumul până la el, teama că tot ce i se Întâmpla acum putea fi doar un exces al imaginației ei Îi sleiră puterile. De ce naiba nu cânta și el la chitară ca toată lumea? De ce nu avea degete scurte și păroase, strălucind de inele? Patul era la un pas de ei. Timpul trecea și, spre disperarea ei, strânsoarea lui Începuse să slăbească. Atunci Îngenunche din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta era indiscutabila logică a situației și am încercat să revin la ea iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam nimic despre Eric Sanderson. Cum naiba aș putea pretinde că sunt el? Mi-am luat micul dejun în fața televizorului, care încă trăncănea, și-am alcătuit în gând o listă a lucrurilor pe care voiam să le caut în casă. Suna cam așa: Agenda cu adrese ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în geanta de alături și, recunoscând-o, stomacul mi s-a urcat în gât. — Clio. Clio Aames se opri din ceea ce făcea, se întoarse și își împinse ochelarii de soare, ca o bentiță, peste părul lung și negru. — Fi-r-aș a naibii să fiu ei, zise ea. Uite cine a venit. Am ajuns sub copac și m-am aplecat, iar ea s-a ridicat pe jumătate, apucându-mi brațele cu mâinile ei solide, calde sub soarele verii, reale. M-a strâns tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de carton. Pe supercoperta albă era imprimată o gravură victoriană detaliată a unui pește preistoric, cu înotătoare rigide. Titlul era următorul: Originea speciilor de Charles Darwin, iar dedesubt, cu litere mai mici scria: cu Motorul evoluției de Trey Fidorous. — La naiba, am spus, frunzărind paginile: 93 Originea speciilor de Charles Darwin 1 ------- cel mai des vizitate de insecte și vor fi cel mai adesea încrucișate; și astfel, cu timpul, vor dobândi supremația și vor forma o varietate locală. De asemenea, florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăioase ca sticla, care-și fac apariția în primele faze ale febrei. Bolnav. Doamne, nu puteam să mă îmbolnăvesc azi. M-am întins după mobil. 11.33. Întâlnirea de la Infirmeria de Țară era în mai puțin de o oră. La naiba. Se zisese cu găsirea locului din timp și cercetarea împrejurimilor. Ce să fac? Îmi simțeam măruntaiele ca niște resturi menajere aruncate într-o vizuină de iepure. M-am ridicat anevoie în genunchi și mi-am prins capul între brațe. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mi se limpezească. Totul, de când mă trezisem cu o stare de rău în patul de la hotelul Willows și până când găsisem drumul prin spital, la Nimeni și la oribila lui prăbușire fizică și mentală, totul părea fragmentar și neclar. De ce naiba mai eram acolo? Era extrem de evident că, dacă aș fi avut cât de cât minte în ultimele câteva ore, aș fi șters-o încă de mult. — Mulțumesc, am spus cât mai calm posibil, dar acum o să plec. Nimeni ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mea se auzi zgomot de sticlă spartă când fata dădu cu scaunul în fereastră și lovi o dată, de două ori, de trei ori cu picioarele lui pentru a desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]