2,749 matches
-
respectabilului creator de obiecte din piele Dan Comă că așa, cu minciună, nu se poate ajunge departe! Pozează în om serios, dar degeaba te primește el în atelierul lui impresionant, făcut doar să-ți îmbete privirile și să profite de naivitate, să îți arate mostrele din piele pe alese, accesoriile diverse, ucenicii care se prefac că muncesc cu pricepere... acum știu cum stă treaba , de fapt! Produsul finit pe care ți-l livrează cu mândrie e de fapt o gentuța amarata
Andreea Marin îi răspunde Iuliei Albu: Tare supărată sunt by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71752_a_73077]
-
prototipică la Caragiale. Cu subînțelesul că știința de carte a călăuzitorului o întrece doar cu puțin, și nu în punctele esențiale. Unchiul din fabulă e unul dintre acei cetățeni care se enervează și speră, amestec de superioritate fără temei și naivitate crasă. De ei este plină lumea lui Caragiale. Și ei, apărători ai progresului cu orice chip, care se-nchină la anul 1900, precum Alexandrescu la 1840, sunt cei care țin lumea pe loc. Perplexitatea acestui al doilea vițel, comparabilă, în
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
În amintirile mele de copil, care ignoram cele de mai sus și nu puteam reține aspectul lor grotesc, stăruie o nostimadă legată de filatelie, deoarece (nu împlinisem zece ani) eram un colecționar de timbre poștale plin de sârg și de naivitate; așa am aflat de republica „Sovietică” numită Tanu- Tuwa, situată la granița Siberiei cu Tibetul și care a scos o „coliță” de mărci poștale triunghiulare, cum nu mai văzusem până atunci; am cumpărat vreo două-trei care vor fi avut și
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
unison că Vladimir Puțin manipulează această afacere în interesul său, al politicii sake și al dorinței de a reabilită imaginea Rusiei. Potrivit cotidianul Le Monde, Palatul Elise este foarte iritat de jocul lui Puțin, probabil mult mai mult decît de naivitatea lui Gérard Depardieu. Schimbarea puterii din Franța, care l-a plasat pe socialistul Francois Hollande în fruntea Hexagonului, a venit cu o răcire a relațiilor francezilor cu Rusia. Parisul și Moscova au poziții divergențe în privința crizei siriene, dar și în
"Afacerea Depardieu", cu iz de manipulare politică by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/57053_a_58378]
-
gândit și foarte bine interpretat de Filip Ristovski, actor și dansator, în același timp. Orice spectator putea pătrunde în drama unei ființe umane aflate pe pragul nebuniei, în care mai funcționau încă multe amintiri, zone logice împletite cu altele confuze, naivități alături de adevăruri cutremurătoare, dar cei care știau ceva mai mult despre creația lui Nijinski pătrundeau mai afund în acest univers, ajutați de unele fulgurante mișcări schițate de actor, care trimiteau la plăsmuirile sale coregrafic, cât și de muzica din fundal
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
tuturor colegiilor bătrâne din Oxford... exprimă cel mai bine spiritul englez. De la scolastica lui Duns Scott, trecând prin filosofia lui Bacon, inamicul „idolul minții, peșterii și pieței” - al prejudecăților și ideilor tulburi... Și totuși, din aceeași rigoare, ce nu exclude naivitatea, alături, în biblioteca Colegiului Christ Church, nu departe de sufrageria monumentală, dominată de Henric al VIII-lea și de John Locke, a fost scrisă cartea „Alice în țara minunilor”, cea mai citită și mai cunoscută, în Anglia, după Biblie. La
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
doamne nu înțeleg nimic din ce se întâmplă în jurul lor. Valorile în spiritul cărora au fost crescute le conferă așa-zicând imunitate la fascism, dar le împiedică să priceapă natura derivei morale și politice a Italiei mussoliniene. În uriașa lor naivitate, sunt oarbe. Dar, în solidele lor principii democratice, sunt animate de demnitate și de curaj civic. O remarcabilă scenă finală ni le arată dând buzna peste soldații nemți care, înainte de a abandona aliaților orășelul, vor să-i dinamiteze monumentele și
La ceai cu Mussolini by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5897_a_7222]
-
rețete în cazul bolilor. A cădea pe gînduri înnebunit de absurdul lumii e o trăire curentă și universală, și nimeni nu a devenit gînditor rumegîndu-și neputințele în efortul de a scăpa de ele prin soluții raționale. De aceea, e o naivitate să credem că, pus în fața unei drame, filosoful scoate din mînecă o schemă și o domolește imediat prin transfigurare speculativă. Dacă în asta ar sta fibra disciplinei, atunci gînditorul are fi un preot înzestrat cu puteri șamanice aflat în primejdia
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
care se scriu discret, și a celor rătăciți, dar fericiți în haosul istoriei. Ion I. Ion trăiește cu sentimentul culpabilității gestului pe care l-a făcut din dragoste dorind să-și păstreze fiul aproape. Gestul denunțului denotă nu răutate cât naivitate, nimic din ceea ce face Ion I. Ion nu stă sub semnul malignității, a unei vanități funciare. Este drept, sentimentul de vanitate îl vizitează după decernarea festivă a medaliei, însă remarcabil, el transmite și doleanțele locatarilor săi, așa cum încearcă o lămurire
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
fiindcă nu putem crede că atîția semeni se pot păcăli. În fine, după atîtea tactici și tipologii, o întrebare rămîne: care este antidotul împotriva tentativelor de manipulare? Răspunsul lui Kathleen Taylor este: convingeri puternice și încredere în sine, alături de lipsa naivității.
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
ochi lucid și tentă malițioasă. Căci, vorba lui Călinescu, portretul reușit e un fiu al maliției, nu al iubirii. Ba chiar și atunci cînd își face autoportretul, Nicolae Radu nu-și cruță orgoliul: miop și hipoacuzic din studenție, suferind de naivitatea de a crede în cuvîntul dat, incomod și obositor pentru apropiați, timid cu oamenii, dar impulsiv atunci cînd se simte nedreptățit, ajungînd mereu la întîlniri în ultima clipă și îndurînd complexul fiului de țăran, Nicolae Radu este un fin observator
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
cât este mai diferit, cu atât seamănă mai puțin cu ei. Toate discursurile nu sunt decât un mod de a striga: «nu sunt eu, e nebun, are geniul răului, e pervers, pe scurt, n-are nici o legătură cu mine». Primejdioasă naivitate. Suspect angelism" Ceea ce lipsește din ecuație este analiza naturii răului. Schmitt folosește calificativul „banal" nu în sensul lui arendtian de „normalizare" ulterioară a răului pandemic, de minimalizare a lui până la punctul în care societatea îl acceptă ca pe un dat
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
se plasează în frunte Ion Pillat, poet plin de vechi amintiri boierești, un cântăreț subtil penetrant al trecutului aristocratic. Adrian Maniu creează într-un format poetic primitiv, rafinat. Are în el ceva din frumusețea vechilor icoane românești. Și ceva din naivitatea lor. Primitivismul acesta vine nu o dată dintr-o inspirație populară, plină de-o prospețime extremă. În acest loc trebuie amintit și Ion Vinea, al cărui elev, Tristan Tzara este creatorul român al dadaismului Și, la sfârșit, Ion Barbu, un talent
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
credință care nu se îndoiește nu e credință adevărată. În replică, Tolstoi afirmă: „cine se întreabă dacă Dumnezeu există și ce este Dumnezeu, acela nu are Dumnezeu" (p. 248). În concluzie, un Tolstoi viu: un vizionar de limfă caldă cu naivități focoase.
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
mai bine rolul de victimă a regimului, cu atât ascensiunea îți este mai garantată... În materie de trecut și de politică, e mai bine să eviți să vorbești și mai ales să nu confunzi amabilitatea cu prietenia, pentru că, dacă ai naivitatea să crezi că și tu ai dreptul să te plângi de ceva sau de cineva, riști să ți se întoarcă spatele... Fără îndoială că există și oameni aproape necunoscuți care te primesc în viața lor așa cum ești, care te caută
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
căutată în fronda pe care o simte în fața lipsei de sens a vieții, de aici și senzația cu care rămîi în final, aceea că ai fost inițiat într-un ritual al suferinței căreia îi lipsește finalitatea. Dora Petrilă nu are naivități religioase și nici reverii cu iz transcendent, lucru de înțeles dată fiindu-i stofa: pentru cine poate citi semnele morții pe fizionomie cu cîteva zile înainte și pentru cine știe pînă și mirosul pe care îl capătă un muribund, pentru
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
atmosferă ce anticipează presa comercială. Tema favorită: cibernetica pe înțelesul tuturor! Chiar în numărul 16 un interviu cu profesorul cibernetician Edmond Nicolau tratează tema mașinilor care „au scris versuri”. Poza literatului naiv în ale tehnicii computeristice aici își are originea, naivitate și încredere în puterea creatoare a omului niciodată egalat de mașină, pentru că „niciodată mașina nu va scrie versuri”. Iar profesorul cibernetician zdruncină încrederea umanistă a interlocutorului: „Sînteți sigur? A și scris!”. O altă temă favorită a senzaționalismului de coloratură intelectuală
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4832_a_6157]
-
Premieră în România:24.02.2012. Produs de: La Petite Reine. Distribuit în România de: Forum Film România. Șase premii Oscar - 2012. Artistul lui Hazanavicius este o melodramă. Întreaga rețetă este acolo, chiar și atunci când regizorul ne face cu ochiul. Naivitatea, prospețimea privirii, accentele sentimentale, pozele drăgălașe, zâmbetul larg al Hollywoodului, emfaza gesticulației în absența cuvântului rostit etc. revendică nu doar o sensibilitate melodramatică, ci și o vârstă idilică a cinematografului. Însă, filmul lui Hazanavicius este departe de a fi nostalgic
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
să și insiste asupra lui. Afirmații precum „mobilurile unui creator și intelectual de talia lui Călinescu n-au cum fi catalogate neted, ca să-i preluăm epitetul, drept cras oportunism, carierism, interes imediat (social și material)” suferă ușor de o nobilă naivitate umanistă, însă sunt corecte. Derapajele lui Călinescu nu pot fi trecute cu vederea, deși e drept că mobilurile care au stat la baza înrolării sale ca tovarăș de drum sunt complexe. Dintre ele, cele mai convingătoare mi se par „imensa
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
este și cel al unui bandit popular al vremii sale, personaj real pe care regizorul, prin intermediul lui Isaac Babel, l-a împrumutat acelei colorate istorii a infamiei de care vorbea Borges. Benya Krik poseda acea aureolă pe care o conferă naivitatea și admirația populară celor care sfidează legea, un bandit-haiduc fără scrupule, dar cu șarm și ștaif, amestec de fante de mahala cu maniere burgheze și cuțitar. Existența sa aventuroasă traversează ambele lumi, regimul țarist și cel bolșevic fiind puse astfel
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
are sentimentul naturii, nu are fler psihologic, nu are orizont religios), dar se îndepărtează în privința negării individualității. Potrivit lui Eugen Simion, individualitatea lui Creangă stă în stilul inimitabil (ceremonia spunerii) și în conturul inconfundabil al eroului Amintirilor: „Ar fi, desigur, o naivitate din partea noastră să credem că tot ceea ce Creangă povestește în Amintiri i s-a întîmplat, întocmai, copilului din Humulești și că imaginația lui nu are nici o contribuție. Orice scriere, inclusiv jurnalul intim, este o ficțiune și cuprinde, voit sau nevoit
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
de sufocantă e prezența lui în Biblie ar trebui să dea de gîndit fiecărui om cu discernămînt. Și chiar dacă nu o spune explicit, optica lui e de o cruzime care nu-și îngăduie scăderi: sacre sînt doar textele învăluite în naivitatea credulilor, sursa autorității lor stînd în superstiție. Și cum superstiția e credința fără dovezi, nu putem scăpa de ea decît căutînd dovezi în spațiul galactic, dar acolo nu găsim decît semne ale unui miracol care cel mult ne insuflă un
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
facă Parlamentul cercetări în ceea ce Guvernul deja știe“, a completat liderul deputaților PNL. Totodată, Tăriceanu i-a ironizat pe reprezentanții PDL. „Controlul prețurilor pe piață - noi credem că se formează pe piață, dumneavoastră vreți să le faceți din condei. Este naivitate politică din partea inițiatorilor, care pasează Parlamentului treaba Guvernului, dacă vreți formarea prețurilor, (...) dacă vreți o politică de subvenționare a prețurilor, o faceți de pe poziția pe care o reclamați, de partid de dreapta. Vă urez succes“, a spus el. Mircea Turor
Înfiinţarea comisiei de anchetă privind Petrom, amânată o săptămână; PNL şi-a retras semnăturile de pe hotărâre () [Corola-journal/Journalistic/53233_a_54558]
-
știa să fructifice situația atît în favoarea sa, cît și în favoarea națiunii... Citindu-i poeziile de dragoste de țară sau de mamă, indiferent dacă ești estet sau nu, îți simți inima potopită de o străfulgerare dureroasă, rezonînd odată cu ritmul versurilor, în ciuda naivității lor mai mult sau mai puțin voite și a unor polițe plătite contemporanilor săi cu care ades s-ar război pe viață și pe moarte, cu atît mai greu de înțeles cu cît aceștia apărau aceeași cauză comună: „Ei ne
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
mai somptuoase palate din București, colecționar de obiecte de lux și opere de artă, spadasin perfect, apărător al celor slabi. În viața lui de toate zilele, Bolintineanu voia probabil să fie Alexandru Elescu ducînd existența lui Manoil. Dincolo de asemenea blînde naivități, Bolintineanu a inovat, poate fără să-și dea seama, în însăși substanța romanului nostru de atunci. Manoil și Elena își pun personajele în mișcare pe un singur circuit - îndrăgostirea, mărturisirea iubirii, realizarea ei. Cine pe cine iubește, cine pe cine
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]