883 matches
-
Industrială datorită nevoilor miniere ale statului francez. Această regiune devine foarte repede una dintre cele mai industrializate regiuni din Europa. O serie de reforme instituționale progresive sunt de asemenea implementate: administrația, justiția, impozitele, iar Codul Napoleonian este impus. Totuși Războaiele Napoleoniene aduc suferințe noi populației, doar din actuala Provincie Liège 6% din populație moare pe câmpurile de bătălie. Conscripția obligatorie produce numeroase revolte, în special în regiunea flamandă, care este în plus supusă la utilizarea obligatorie a limbii franceze care este
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
cu anul 1793. Perioada franceză ia sfârșit în 1815 în urma înfrângerii lui Napoléon la Waterloo, desfășurată pe un câmp de la sud de Bruxelles, în apropierea comunei omonime. La Congresul de la Viena din 1815, cele trei mari puteri învingătoare din Războaiele Napoleoniene partajează Europa fără a ține cont de sentimentele naționaliste crescânde și fără a consulta populațiile. Astfel, teritoriile actualelor state Olanda, Belgia și Luxemburg formează un stat tampon în nordul Franței, stat numit Regatul Unit al Țărilor de Jos, o monarhie
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
în Anglia de la 5 ani pentru educația să, unde după ce a terminat clasa preparatorie, a intrat la Harrow în 1810. El a intrat în armată britanică la 9 septembrie 1813 în regimentul 39 de infanterie. A luat parte la războaiele napoleoniene din Spania și la campaniile din Irlanda. Sosit în Australia în anul 1826, căpitanul topograf britanic Șir Charles Șturț, întreprinde între anii 1828 și 1846 numeroase expediții în interiorul continentului, descoperind fluviul Darling și afluentul sau Bogan (1828 - 1829), fluviul Murray
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
I". s-a născut la 20 septembrie 1758, la Grande-Rivière-du-Nord, în insula Hispaniola, într-o familie de sclavi negri. În tulburările din insulă, devenind locotenent al lui Toussaint Louverture, Jean-Jacques Dessalines a organizat răzvrătirea armatei din Saint Domingue contra ordinei napoleoniene, combătându-i pe generalul mulatru André Rigaud și pe generalul francez Charles Leclerc. A reușit, în toamna anului 1803, să-i învingă pe francezi în bătălia de la Vertières. A alungat din insulă armata franceză napoleoniană, condusă de Rochambeau, iar la
Jean-Jacques Dessalines () [Corola-website/Science/311841_a_313170]
-
din Saint Domingue contra ordinei napoleoniene, combătându-i pe generalul mulatru André Rigaud și pe generalul francez Charles Leclerc. A reușit, în toamna anului 1803, să-i învingă pe francezi în bătălia de la Vertières. A alungat din insulă armata franceză napoleoniană, condusă de Rochambeau, iar la 1 ianuarie 1804, Dessalines proclamă independența statului Haiti. Haiti devine astfel primul stat independent al negrilor. Jean-Jacques Dessalines își ia titlul de guvernator general pe viață al Haiti. Jean-Jacques Dessalines, pentru a nu fi devansat
Jean-Jacques Dessalines () [Corola-website/Science/311841_a_313170]
-
albastru și de galben. Fiecare personaj primește dimensiuni monumentale datorită peisajului din fundal, care prin culorile sale restrânse, monotone, contastează expresivitatea personajelor. "Madonna cu Pruncul" (1505) fusese la început destinată altarului "San Girolamo", care astăzi nu mai există. În timpul războaielor napoleoniene soldații francezi au desfăcut altarul și au dus tabloul în Franța. Acolo a fost desprins de pe placa de lemn și a fost transpus pe pânză. Este readus în biserica "San Zaccario" în 1815 și este restaurat în 1835. Arhitectura, perspectiva
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
apărut pe clădirile de curand construite paneluri de azulejo religios pentru a ocroti respectivele edificii de dezastrele viitoare. Secolul al XIX-lea În prima jumătate a secolului al XIX-lea producția de azulejo a stagnat și asta datorită invaziei armatei napoleoniene în Portugalia cât și datorită schimbărilor social-economice de mai tarziu. După aceea, în Lisabona, ca și în Porto, au apărut fabrici de azulejo ce utilizau diverse metode de prelucrare a faianței. Luis Ferreira, directorul fabricii Viúva Lamego din Lisabona, a
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
New Holland"), unde și rămâne, ca marinar pe vasul "Lady Nelson". Se spune că ar fi primul care a ucis o balenă în râul Derwent din Tasmania, în 1804. La întoarcerea în Danemarca, în 1807, Europa era angajată în războaiele napoleoniene. Flota britanică bombardează Copenhaga trei zile, pentru a distruge flota daneză și a o împiedica astfel să cadă în mâinile francezilor. Danezii îl numesc pe Jürgensen căpitan al navei "Admiral Jawl", cu însărcinarea de a distruge nave britanice. La 2
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
(n. 1770, d. 1823) prinț de Eckmühl, duce de Auerstaedt, a fost un general francez al perioadei napoleoniene, "pair" al Franței și ministru de Război, căruia i s-a acordat demnitatea civilă de Mareșal al Imperiului. Grafia obișnuită a numelui său este „Davout”, deși se pot întâlni și variațiunile „Davoust”, „d'Avoust” sau „d'Avout”. Este singurul Mareșal
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
a numelui său este „Davout”, deși se pot întâlni și variațiunile „Davoust”, „d'Avoust” sau „d'Avout”. Este singurul Mareșal al Primului Imperiu care nu a fost niciodată înfrânt, deși a luat parte la cele aproape toate campaniile din cadrul războaielor napoleoniene. Fiu de militar, Louis Nicolas provenea din vechea familie nobilă burgundă d'Avout, care ajunsense însă să fie ruinată. Mulți dintre strămoșii săi îmbrățișaseră cariere militare, astfel că se spunea: „Atunci când un d'Avout se naște, o sabie iese din
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
capabili comandanți francezi. În 1804, la urcarea pe tron a lui Napoleon I, Lannes a fost pe prima listă de Mareșali, alături de alți 17 generali. Între 1805 și 1809, Lannes a luat parte la cele mai importante bătălii ale războaielor napoleoniene, fiind rănit mortal spre sfârșitul bătăliei de la Aspern-Essling. Născut pe 10 aprilie 1769 la Lectoure (actualmente în departamentul Gers), într-o familie gasconă numeroasă, era al cincilea copil al unui modest negustor de bunuri. Deși familia sa poseda câteva proprietăți
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
britanic, născut în Irlanda și care astăzi este recunoscut ca fiind una dintre personalitățile de prim rang pe plan militar din epoca modernă. Și-a început cariera militară ca sublocotenent în armata britanică și s-a remarcat îndeosebi în războaiele napoleoniene, avansând până la gradul de general și Feldmareșal. În 1815 a condus o armată britanică care a participat decisiv la înfrângerea finală a lui Napoleon I la Waterloo. A fost de două ori prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1828-1830 precum și
Arthur Wellesley () [Corola-website/Science/312358_a_313687]
-
parte a vieții în exil. În limba franceză a epocii, au apărut substantivul "ragusade", sinonim cu "trahison" ("trădare") și verbul "raguser", sinonim cu "trahir" ("a trăda"), derivate ale titlului nobiliar al mareșalului Marmont. Este de asemenea unul din puținii mareșali napoleonieni al căror nume nu este purtat astăzi de nici un bulevard sau stradă din Paris.
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
la acest rang, contele de [[Orkney]] și [[John Campbell|John Campbell, al 2-lea Duce de Argyll]] (1678-1743). Unul dintre cei mai renumiți feldmareșali englezi a fost [[Arthur Wellesley, duce de Wellington]] (1769-1852), care s-a remarcat îndeosebit în războaiele napoleoniene. În 1815 a condus o armată britanică care a participat decisiv la înfrângerea finală a lui [[Napoleon I]] la [[Waterloo]]. [[Fișier:Pétain-Baschet-mai 1940-A.jpg|thumb|150px|Philippe Pétain, 1926]] În veacul al XX-lea, șeful Statului Major General, pe
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Etienne-Jacques-Joseph-Alexandre MacDonald, Duce de Taranto (n. 17 noiembrie 1765; d. 25 septembrie 1840) a fost un militar francez, Mareșal al Franței (din 1809), care a jucat un rol important în timpul perioadei napoleoniene. Locotenent în serviciul Provinciilor-Unite în 1785, MacDonald este din 1792 aghiotant al generalului Beurnoville, apoi Dumouriez și participă astfel la Războiul Primei Coaliții. Se remarcă la bătălia de la Jemmapes, unde câștigă gradul de locotenent-colonel. În 1793 devine general de brigadă
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
Duce de Valangin, (n. 20 noiembrie 1753, Versailles - d. 1 iunie 1815, Bamberg), a fost un general și Mareșal al Primului Imperiu ce s-a remarcat îndeosebi pentru talentele sale în calitate de șef de stat major al Napoleon Bonaparte, în timpul războaielor napoleoniene. Inginer-geograf în 1764, proaspăt ieșit de pe băncile școlii de geniști de la Mézières, Berthier își începe lunga sa carieră militară cu participarea la Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii, făcând parte din Corpul Expediționar al contelui de Rochambeau. A participat apoi războaiele
Louis Alexandre Berthier () [Corola-website/Science/312381_a_313710]
-
exact această rută dificilă dar care le-a permis să se interpună între cele două armate inamice, spre surprinderea totală a Ducelui de Wellington. Ducele de Wellington, aflat pe data de 15 la balul Ducesei de Richmond, află despre manevra napoleoniană și exclamă: „Dumnezeule, Napoleon m-a păcălit! A câștigat 24 de ore de marș asupra mea.”. Napoleon își împarte armata în trei: aripa stângă sub comanda lui Ney, cea dreaptă sub comnda lui Grouchy, iar centrul (Garda și Corpul Lobau
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
comandantul austriac, care nu intenționa să se retragă ci să opună o rezistență hotărâtă și să nu îi lase pe francezi să treacă fluviul. Austriecii au reușit să distrugă podurile peste Dunăre din zonă, izolând pentru o zi întreagă armata napoleoniană de grosul trupelor, dar nu au reușit să profite de avantajul lor numeric și francezii, după ce au primit întăriri, s-au putut retrage în ordine, în timpul celei de-a doua zile de lupte. Ambele părți au suferit pierderi semnificative, francezii
Bătălia de la Aspern-Essling () [Corola-website/Science/312419_a_313748]
-
Când Marea Britanie a declarat război Franței în 1793 a fost nerăbdător să primească comanda unei nave însă acest lucru nu s-a întâmplat. În ciuda cererilor sale repetate, nu a mai fost niciodată la comanda unui vas pe tot parcursul războaielor napoleoniene. În 1811 a fost numit în funcția onorifică de amiral al flotei. Din 1791, Ducele de Clarence a trăit 20 de ani cu actrița irlandeză Dorothea Bland, mai bine cunoscută sub numele de scenă, Mrs. Jordan, titlul de "Mrs" fiind
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
chiar și în generali și soldați din armatele adverse, dacă și-au demonstrat loialitatea față de stăpâni. De exemplu, generalul Jebe a fost un soldat inamic care a doborât într-o bătălie calul lui Ghinghis înainte de a deveni mare Han. Franța Napoleoniană postrevoluționară este și ea uneori considerată meritocratică. După Revoluția Franceză au rămas puțini din vechea elită. Când Napoleon a ajuns la putere, nemaiexistând vechea bază, a ales oamenii pe care i-a considerat potriviți pentru un anume rol, dintre ofițerii
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
purtate de Imperiul Austriac în Europa. Acestea sunt în special în diverse statistici privitoare la numărul de invalizi și semiinvalizi, astfel în anul 1800 se consemnează în sat 56 de semiinvalizi și 34 de „Gantze-Invaliden”. În anul 1797, în cadrul războaielor napoleoniene, în lupta de la Monte Zuello din Italia, a căzut grănicerul Dumitru Stoichița și în 1813 grănicerul Ioan Stoica. O statistică a companiei din 1828 consemnează 150 de case de grăniceri, locuite de 451 bărbați și 461 femei. În gospodăriile lor
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
prea ezitantă și acesta decide anul următor să incorporeze regatul în Imperiu. La data de 13 iulie 1810 ultimele provincii sunt anexate încheindu-se astfel existența regatului. În cadrul Imperiului teritoriul regatului a fost organizat în 9 departamente: La sfârșitul epocii napoleoniene, după Congresul de la Viena, în 1815, frontierele Franței au fost readuse la limitele din 1791, iar teritoriul Regatului Olandei a intrat în componența Regatului Unit al Țărilor de Jos, dar noua dinastie de Orange care conduce noul regat se va
Regatul Olandei () [Corola-website/Science/309693_a_311022]
-
Rheinbund". Confederația și-a atins apogeul în 1808, având patru regate, cinci mari ducate, 13 ducate, 17 principalități și orașele hanseatice libere Hamburg, Lübeck și Bremen. În 1810 părți mari din Germania de nord-vest au fost încorporate rapid de Imperiul Napoleonian, pentru a urmări mai bine embargoul comercial cu Marea Britanie, Sistemul Continental. a dispărut în 1813, după campania eșuată a lui Napoleon împotriva Rusiei. O mare parte din membrii săi au trecut de cealaltă parte în timpul Bătăliei Națiunilor, când devenise evident
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
ministru de interne și președintele Academiei de Științe. Este amintit în general pentru faptul ca în timpul activității sale, a pus în scenă un program viguros de rusificare în Polonia și Ucraina. Doi membri ai familiei au fost activi în timpul războialor napoleoniene, Contele Petre Alexandrovici (1761 — 1844) ce a servit sub Suvorov în războaiele împotriva Turicei și a Poloniei. A fost făcut general-adjutant în 1797 și a fost trimis ambasador la Paris. A încercat să-l convingă pe țarul Alexandru I să
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
(n. 10 ianuarie 1769 — d. 7 decembrie 1815), duce de Elchingen, Prinț de Moskova, a fost un general, Mareșal și "pair" al Franței, ce s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de represiunea regalistă franceză. Viitorul mareșal și-a început cariera alăturându-se unui escadron de
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]