1,096 matches
-
în mod constant de boală. Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestuia este obsesia exagerată pentru detalii. Din această perspectivă, proza lui Blecher se apropie de cea a scriitorului american E. A. Poe. În Hans Phall, una dintre nuvelele lui Poe, se narează o călătorie pe lună. Descrierea personajului ciudat, aflat în balonul ,,care pogorâse cam la o sută de picioare desupra pământului, îngăduind astfel mulțimii să vadă destul de deslușit persoana care se afla în el" 380, este atât de amănunțită, încât această
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și filosofice și grafice. Perspectiva transdisciplinară pe care o avem în vedere este o perspectivă care propune ,,un dialog"402 nu numai cu celelalte arte, în vederea observării adevăratelor semnificații ale textului, dar mai ales cu experiența interioară a celui care narează. Problema cea mai importantă pe care Basarab Nicolescu o ridică în lucrarea sa Transdisciplinaritatea este cea a ,,nivelurilor de realitate". Savantul roman observa în studiul citat că știința modernă a ignorat o teorie fundamentată încă din Antichitate cea a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
evenimentul transcris, de intensitatea celui care refigurează evenimentele. Perspectiva temporală ulterioară din textul blecherian se desprinde din ,,memoria vie", ,,personală", în care uitarea nu a intervenit. Uitarea, în cazul lui Blecher, nici nu are cum să intervină. Indiferent de ceea ce narează, personajul său este contemporan cu suferința pe care o are. Refăcută, această experiență, din perspectiva unui "trecut viu", își păstrează întreg dramatismul. Plecând de la aceste considerente, ,,sacrul" poate fi identificat în romanele lui Blecher prin experiența trăită. Foarte apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ales de particularități ale profesorului. Uneori se abordează lecția printr-o referire la un eveniment (științific, social, politic etc. recent, viu în mintea elevilor), în raport cu care profesorul își declară atitudinea, invitând pe elevi să mediteze asupra lui, alte ori profesorul narează pe scurt o istorioară sau o întâmplare din viata lui (o constatare într-o vizită în țară sau străinătate etc.) sau a altora (de regulă, personalități cunoscute, cu renume); de cele mai multe ori se începe prin a sublinia calitățile auditorului, creditându
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
al XVIII-lea, marsiliez, de factură populară. Cartea a fost publicată în 1973 la Editura Einaudi, bineînțeles. Figurile celor 78 de cărți de tarot ne însoțesc atât în paginile tipărite ale volumului, cât și de-a lungul celor 16 povești narate de protagoniști: după ce străbat pădurea, aceștia sosesc la hanul Castelului și-și dau seama că le-a pierit graiul în chip magic. Fiecare dintre ei are o poveste, dar mut fiind, pentru a o retrăi și reprezenta, recurge la tarot
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
impactul și atractivitatea în rândurile unui public deja dependent de vitrine luminoase, tabloide full color, videoclipuri și telenovele. O carte care și-a propus să deruteze, să epateze, dar și să emoționeze printr-o seamă de trasee existențiale și mentale narate în tot atâtea registre stilistice; versatilitatea lui Eco nu se dezminte nici de data asta, și prin forța lucrurilor, nici abilitatea traducătoarei Ștefania Mincu. În lupta corp la corp cu un text luxuriant și plin de capcane, italienista și-a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de comori sau al întoarcerii la obârșii capătă o nouă reprezentare în grămezile de jucării, reviste pentru copii, ziare, ilustrate, plăci de gramofon, cărți peste cărți, afișe murale, timbre, benzi desenate, manuale și caiete de școală. O enciclopedie paraliterară care narează istoria unei epoci (anii 1937-1945), dar și un pretext pentru Yambo de a începe o călătorie ca în "Povestea lui Pipino cel născut bătrân și mort copil". Își revine din comă în condiția de "puer senex" și călătorește către copilărie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și executat, asemeni adoratei inimii sale, prin ardere pe rug. Subiectul însuși rămâne unul senzațional, în ciuda miilor de cărți și documente despre viața, destinul și epoca celor doi eroi pe care hazardul îi pune față-n față. Tonalitatea în care narează Tournier este cea solemnă și totodată detașată a unui cronicar neutru, gravor artist ce nu-și îngăduie să evite adevărul istoric cu întreg cortegiul său de violență și evlavie, și nici atmosfera de fatalitate, am zice shakespeariană, în care se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
romanul "Omul duplicat". Anul morții lui Ricardo Reis (Editura Polirom, 2003, 529 p.), pare-se capodopera lui Saramago, apare în limba română în impecabil-performanta traducere a Mioarei Caragea, autoare și a unui rafinat studiu introductiv despre "această biografie fictivă care narează viața unui personaj inexistent în relație cu autorul său (Fernando Pessoa, n.n.), la fel de existent/inexistent în spațiul romanului, într-un joc stratigrafic de nonidentități speculare". Teza traducătoarei confirmă însăși opinia autorului despre propriul roman. După Saramago, Anul morții ... este un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în cheia rememorării, a reconstituirii și a restituirii unei obsesii, povestea adolescentului, a tânărului și în fine, a maturului protagonist Michael Berg, debutează printr-un love-story și se termină cu o multiplă problemă de conștiință, inclusiv estetică. Nesfiindu-se să nareze clasic, canonic, în fluxul continuu al scrierii ca funcție liniară, Schlink aduce în prim-planul scenei pe Hanna Schmitz, născută la Hermannstadt, 36 de ani, taxatoare de tramvai în orașul natal al lui Michael. Hazardul îi va propulsa pe cei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cardinalului Cesarini, ucis la Varna de ungurii în retragere din calea sultanului Murad. Cade prizonier la turci, dar va face parte din suita sultanului și apoi a fiului acestuia, Mehmet. Odată ajuns la Constantinopol, Jean Ange, senzor al dezastrului anunțat, narează la persoana întâi tensiunea sfârșitului (escatologie) când timpul și viața omului își pierd orice valoare. Este un chinuit al dilemelor religioase și al cunoașterii de sine: nu mai deosebește imaginarul de real, orgoliul de rugăciune, insurgența de căință. Este un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
generarea” (Cristina Hăulică) Iată un astfel de text-generator „și apa unde-au fost căzut / În cercuri se rotește/ Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. și din adînc necunoscut / un mîndru tînar crește” Știm de la romantici: clarul apei povestește ceva. El recită, narează, este mereu În schimbare, aidoma cărții de nisip borgesiene. Este un text care generează, și care se generează Încontinuu, este un enunț, este un text care face conexiuni, are biografie, posedă propria scenografie și actorii proprii, el pune În scenă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază" realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest punct, mai lizibilă decît oriunde altundeva. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină din joc
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Margaret Beaufort. Tînăr încă, monarhul e prizonier într-un mariaj politic cu Katerina de Aragon (văduva fratelui său). și devine, ca atare, interesat de surorile Boleyn, Mary și Anne, ca posibile amante purtătoare de moștenitori masculini. Întreaga poveste e narată, subiectiv, din perspectiva lui Mary care ajunge, deși căsătorită, iubita monarhului. Astfel, îi naște lui Henric doi copii (un băiat și o fată). Monarhul nu-i recunoaște însă, întrucît Anne, sora malefică, intervine, seducîndu-l subit. Uneltirile aprigei femei duc la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
convingere implicită, nu explicită, deși prozatorul a scris și nenumărate eseuri de critică și teorie literară): în capacitatea realului de a se metamorfoza literar și, totodată, în disponibilitatea literaturii de a suplini istoria brută. Miller a fost un onirist (își narează cu voluptate visele bizare un interesant prototip pentru Mircea Cărtărescu!) înclinat spre migrarea permanentă din real în ficțional, pînă cînd cele două falii ontologice încetează să mai fie complementare, ajungînd indistincte. Romanul al doilea al trilogiei, Plexus, sugerează, cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de transferul abrupt al istoriei către o realitate mitică, obscură, bîntuită de coșciuge scîrțîietoare și pricolici cu maniere princiare. Dacă scena de mai sus vă trezește licăriri așa-zicînd "intertextuale", amintindu-vă de episodul întrevederii dintre Contele Dracula și Jonathan Harker, narat de Bram (Abraham) Stoker în romanul său (se pare) nemuritor, nu vă grăbiți să trageți concluzii! Pentru epicul de față, Dracula al lui Stoker reprezintă într-adevăr un fel de "arhe-text", un punct de plecare cultural (reactualizat periodic cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
magic al povestirilor persane e structurat pe finaluri multiple sau încastrate, sau doar sugerate, pentru ca libertatea de alegere a cititorului să nu fie alterată. Noi, occidentalii, avem nevoie de claritate, de precizie, de un punct de "cădere" într-un text nara tiv, în vreme ce în cultura persanofonă, așa cum o afirmă Rahimi într-o conversație cu Elodie Bernard ("La Revue de Teheran", fév. 2009), "se practică infinitul, te afli într-o structură circulară. Destine care se apropie și se îndepărtează. La fel se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
oximoron pentru Baudrillard în America, cartea sa surprinzând reflecțiile unui om care trăiește la Paris, scrie despre modul de viață american și a călătorit de mai multe ori prin Texas în drumul său spre America"491. Cu toate acestea, ceea ce narează Baudrillard despre America nu intră în categoria amintirilor povestite de un turist care a avut o experiență nouă într-un spațiu exotic; Baudrillard se distanțează, de asemenea, și de modalitatea de a scrie despre America a altor gânditori precum Tocqueville
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un spectru de culori, o orchestră de sunete" (2001: X) absolut unice. Probabil că, totuși, proza sa cea mai citită astăzi rămâne An Occurence at Owl Creek Bridge (1890; prezentă în volumul Tales of Soldiers and Civilians, din 1891), care narează iluzia căpitanului Peyton Farquhar, condamnat la moarte prin spânzurătoare, că, la capătul unor aventuri rocambolești, a scăpat de execuție și se află în siguranță, acasă, lângă soție. Totul se dovedește a fi rodul imaginației prizonierului, care se trezește exact în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cel puțin una a dobândit statutul de exemplaritate. Este vorba despre The Turn of the Screw 41, un mic roman cu fantome. Acesta are în centru o intrigă mânuită într-o manieră atât de originală și de rafinată (povestirea este narată de un anume Douglas în cadrul unei reuniuni informale de Crăciun), încât viziunile guvernantei par a se reifica dincolo de spațiul concret al paginii scrise, în chiar câmpul vizual al lectorului, iar confruntarea dintre cele două puteri angrenate în conflict (întrupate vs.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
paisprezecea surprinde starea de surescitare care-i învăluie pe cei trei bărbați rămași la conac (Pașchevici, Nazarie și Panaitescu). Nici unul dintre ei nu are curajul să-și mărturisească deschis frica, însă fiecare caută, instinctiv, compania celorlalți. În sfârșit, capitolul subsecvent narează o nouă incursiune a Christinei în dormitorul lui Egor; prezența moartei este identificabilă grație amprentei olfactive indelebile: "O putea vedea întreagă pe Christina și nici o tresărire a feței sale de ceară nu-i scăpa. Mirosul de violete se răspândise acum
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
despre el. Materialitatea orașului este compusă de umbrele celor care îl străbat, iar „măștile“ îi mărturisesc, după cum spunea și Nietzsche, adevărul. Tocmai din acest motiv, textul lui Benjamin nu repre zintă un proiect de analiză filozofică sau istorică, ci o nara țiune. În plus, una compusă din multe altele: cele 1001 de nopți ale orașului, așa cum sunt ele rostite de tot atâtea Șeherezade moderne. Trei tipuri de astfel de povești voi urmări în special: ale cunoașterii, ale teologiei și ale politicii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fla neurului, fundamental diferit de cel al turistului, presupune o incursiune în memorie și o „lectură“ a locului din perspec tiva imaginilor dialectice care îi „locuiesc“ materialitatea. Hessel, notează Benja min, nu descrie orașul pe care îl parcurge, ci îl narează în cadența amintirilor copilăriei și a memoriei colec tive a lo cului. Această reînviere a memoriei locului este unul dintre elementele care transformă strada în cămin (în care, su gerează Benjamin, chioșcul de ziare ajunge să fie una cu bi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
despre culturile tradiționale fără a face referire la figurile mitice care le populau universul. Pentru aceste populații precreștine și creștine timpurii, lupta dintre bine și rău era echivalentă cu bătălia dintre eroi mitici și demoni sau dragoni. Lupta imaginară era narată din generație în generație de barzi, care, ocazional, adăugau sau omiteau părți narative potrivit imaginației sau memoriei, precum și în funcție de cerințele auditoriului. Narațiunea faptelor eroice (sub formă de poem epic sau baladă) avea probabil mai multe versiuni, din care s-au
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
aplicăm acestui poem grila teoretică a lui Nachbar și Lause, care cuprinde cele mai importante aspecte ale "folclorului", culturii "populare" și culturii "de elită", concluzia ar fi că se potrivește perfect categoriei "folclorului"45. Poemul s-a transmis oral, fiind narat în fața unui public omogen, restrâns și prezent; nu se cunosc nici data compunerii, și nici autorul; reflectă grila culturală a audienței și probabil unele valori care s-au pierdut; exprimă continuitatea triburilor germanice, asigurând conexiunea dintre ele și sentimentul diferenței
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]