12,372 matches
-
care deplasează interesul artistei din cîmpul mărturiei asupra artei - cartea despre Țuculescu este, în acest sens, edificatoare - în acela al mărturiei prin artă. Albumul acesta în care desenul are o funcție dublă, de formă artistică și de text (de suport narativ pentru o realitate deja constituită) este simultan o carte de artă, o formă specifică de exprimare și o descriere spontană a vieții, o luptă cu uitarea și cu moartea. De la est la vest și de la sud la nord, cu alte
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
implacabilului. Filozofia lui Roth, aflată la temelia personajelor sale, este cea a unui cinic discret care se luptă cu sine să devină încrezător. O filozofie a șovăielii și răzgîndirii, a indeciziei și amînării, deghizată permanent în stilistica fermă a tonului narativ, care istorisește calm și netulburat evenimente din mărunta existență a unei familii de evrei ruși. Cartea este tradusă foarte bine de Gheorghe Nicolaescu, dar postfața semnată tot de traducător este simplistă și nu face deloc dreptate romanului. Mendel Singer, eroul
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
asta avem o informație suplimentară furnizată de autorul deghizat într-un narator-personaj instabil psihic: " Apoi, în locul finalului cam desuet, în care însoțitorul lui Barcan (...) își descarcă pistolul în frumoasa Mara Stambuliu, aș spune altceva. Ce? Nu știu." Trecând peste tehnicile narative mai mult sau mai puțin desuete, putem savura în voie imagini prozastice din cele mai reușite. Spre exemplu un exemplu extraordinar de reflectare a frumuseții feminine: "Manole o cunoaște pe Zefi la o conferință: Chipul femeii oglindit în artele plastice
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
Papahagi ș.a.) printr-o nostalgie a lumii burgheze și prin eleganța stilului. Era surprinzătoare și vârsta la care fusese scris romanul (între 24 și 29 de ani), cu atât mai mult cu cât subtilitatea observațiilor psihologice, lentoarea rafinată a ritmului narativ ca și plăcerea vicioasă a autorului de a fi desuet presupuneau o anumită maturitate artistică. (Romanul, reeditat în 1998, cu o prefață de Dan-Silviu Boerescu, a făcut încă o dată impresie bună.) După un debut mai mult decât promițător (singurul motiv
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
să-ți scoată ochii, cum se spune, anunțîndu-te doar că te vei apropia, din ce în ce mai mult, de valuri, de stînci, de singurătate... Extraordinara aventură a marinarului Robinson Crusoe din York, scrisă de Daniel Defoe în 1719 a cucerit nu doar tehnica narativă a romanului (narațiunea la persoana întîi, romanul realist de ficțiune autobiografică), ci și orice tip de cititor, deschizîndu-se oricărui nivel de receptare. Peste secole, în 1972, Michel Tournier reia povestea lui Robinson în Vineri sau limburile Pacificului, acoperindu-i valențe
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
din traducerea lui Florin Șlapac? Posibil. Cert este că Edward Behr nu e un Henry Troyat. E un jurnalist pasionat de istorie și de civilizații îndepărtate, erudit și apt să intuiască, fără a izbuti să meargă prea departe, un potențial narativ și filozofic deopotrivă remarcabil în povestea ultimului împărat al Chinei. De pildă, scena încoronării lui Pu Yi, împăratul, descrisă atît din perspectiva celui ce și-o amintește mai tîrziu (profund neconvingătoare, de altfel, dată fiind vîrsta extrem de tînără la data
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
Nicoleta Ghinea Adrian Alui Gheorghe își structurează volumul de proză scurtă intitulat Goliath pe două dimensiuni narative majore: evocarea și povestirea. Epicul din Moartea de catifea este concentrat în jurul Clinicii; toți oamenii de pe insulă sînt bolnavi și personajul care povestește este în același timp autor al unui traumatizant experiment științific. Moartea îi pîndește pe toți și "povestitorul
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
pe prozator spre finaluri imprevizibile și dacă acesta dorește să își intimideze cititorul și să îl conducă spre un deznodămînt tragic are atunci de înfruntat obstacolul spațialității în reușita sa literar artistică. Pentru că pe de-o parte avem un plan narativ vast prin ansambluri bine precizate iar pe de altă parte avem o încărcătură metaforic-existențială mult prea densă ce refuză să se desfășoare discursiv și care se restrînge la planul cvasi-generic al dialogului interior cu lumea. Această paradigmă se repetă și
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
este că ei au ajuns în paradis, stația terminus a patimilor - care prin coordonatele geografice și modul de viață și de organizare poartă un nume ce poate fi găsit pe hartă: Israel - și începuturile sale postbelice. Am dezvăluit câteva repere narative cu convingerea că nu răpesc nimic din plăcerea lecturii. Romanul este atât de complex nuanțat, încât împrejurările descrise nu fac prea mult fără minuțioasa și temerara construcție a cauzalității sufletești care le determină. De altfel, autorul își dezvăluie cu greu
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
George Lucas -, care a dat lovitura, în '95, cu Seven, al doilea film al lui. Fight Club e al patrulea. Rigoarea, măsura și alte calități din Seven apar estompate în Fight Club. Regizorul își propune să dinamiteze, din interior, convenția narativă, drept care naratorul se "descompune", într-un monolog nervos, pe sine însuși... Naratorul (Edward Norton, cu figura lui de nevrotic timid) e un slujbaș al zilelor noastre, plantat în fața unui computer; un sclav cu guler alb; un individ cu un apartament
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
Andreea Deciu Unul dintre romanele lui Joseph Conrad, Chance (tradus în românește ca Întîmplarea) este conceput ca un triptic narativ avînd în centru o femeie dispărută, moartă sau doar pierdută definitiv în lumea largă. Cei care au cunoscut-o, bărbați, încearcă, fiecare prin povestirea lui, să deslușească, din amintire, profilul acestei femei, spre a putea astfel înțelege misterul dispariției ei
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
-o. Identitatea de sine ca poveste a vieții - idee comună în filozofie, nu în sensul de banală, ci des întîlnită. În literatură, aceeași idee stă, parșiv, la temelia unei estetici moderniste, care distruge în plin efort de căutare. Multiplicarea perspectivelor narative nu dezvăluie taina identității unui personaj, ci o complică pînă la o face de nepătruns. Istorisită de mai multe guri, viața individului devine himeră, povestea se topește în acele detalii care nu coincid, sau se contrazic reciproc. Astfel că, în
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
limba din care a fost făcută traducerea nu este însă precizată, deci nu ne rămîne decît să sperăm că e japoneza. Limbajul e esențial în acest roman, pentru că el ar putea fi considerat un poem în proză. De fapt, pretextul narativ chiar este un poem în proză. Cartea începe cu o istorisire tulburătoare: autorul, poftit fiind să publice un text într-o revistă pentru vînători, așterne pe hîrtie amintirea sa despre o stranie zi de iarnă, cînd la poalele muntelui Amagi
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
pretext al jurnalului!) este o sprințară fată, trăindu-și o adolescență tîrzie, dar nu mai puțin nărăvașă. Însă nici atunci cînd juna va deveni "doamna Mona" sau o "bătrînă doamnă" frazele nu-și vor pierde fluiditatea și naturalețea, căci vocea narativă uzează frecvent și cu abilitate de stilul indirect-liber, ce lasă să răzbată, autentic și savuros, palpitul limbii vorbite. Frapează, apoi, în triptic, numărul copleșitor de replici săltărețe, acide, de observații vădind un acut simț al realului (ce nu exclude însă
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
în egală măsură lumea celor ce îl disprețuiesc și a celor care îl admiră și-l invidiază (fiindcă părinții lui au fost vrăjitori celebri). Ivită de nu se știe unde, această J.K. Rowling e o scriitoare impresionantă, cu un temperament narativ sigur și calm, cu o imaginație controlată și un simț discret al tragicului și comicului deopotrivă din simplul cotidian. Scrie superb, firesc și cursiv, de prisos s-o mai spun. Cărțile ei au acea sonoritate care e marca marilor povestiri
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
roman o perspectivă științifică, distrugătoare de iluzii. Folosind atât de multe și insolite unghiuri de înregistrare-inventare a realității, Constantin Țoiu se află în situația unui regizor de emisie de la televiziune. Cu bun-gust și cu mobilitate intelectuală, el comandă schimbarea perspectivei narative exact atunci când trebuie, ceea ce înseamnă exact atunci când cititorul începe să se plictisească. Dragoste și erotism Romanul este plin de un erotism difuz și inanalizabil, ca erotismul din șampanie. Indiferent dacă descrie icre de Manciuria sau ceaiuri afrodisiace, munți cu vârfurile
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
Tide decît de, să zicem, un Twister. De primul îl leagă același tandem scenarist-producători (locul autobuzului fiind luat de apa al cărei nivel urcă "în viteză"), iar de al doilea (tot un "huis clos") - un același apetit pentru abruptele răsturnări narative. Morgan Freeman debutează ca rău și o virează "politically correct" de partea lui Slater (constant pozitiv) atunci cînd șeriful devine personaj negativ. Citatul "răsturnat" la Titanic (țintuită în cătușe de o balustradă, Driver e salvată in extremis de Slater) ar
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
Florin Șlapac. Exil și deambulațiune printr-un Paris ce l-ar fi scos din minți pe Maupassant, frenezie a inutilității, delir masochist ca reflex al vieții și al fugii de moarte. Regăsirea de sine în dimensiunea fantastică, misterioasă este strategia narativă ce-i convine lui Radu Țuculescu. Erotică și totodată mistică, inițierea alesului are loc ca posesiune și lustrație totodată. Între real și ireal, printre minele ambiguității operează Dumitru Ungureanu ce oferă un scenariu de seducție homosexuală cu final terifiant. Insinuare
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
opera acestuia. Ceea ce înseamnă 5-6 pelicule, în majoritatea lor documentare. Prima dintre ele în ordine cronologică poartă titlul Blanca și este rodul unei colaborări între Mihai Iacob și Constantin Neagu, din anul 1955. O feerie în alb-negru, nu rău realizată narativ (convenționalitate inocentă, la vedere), dar la care impresionează mai mult aspectele metafilmice decât filmul în sine. Mijloacele tehnice de pildă, marcate de ingeniozitatea artizanală a începuturilor (deși nu ne mai aflăm chiar în epoca de pionierat a celei de-a
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
că pe un răspuns la falia pe care procesul mistificării o adîncește în permanență în conștiința contemporană. Interesul își schimbă centrul de greutate pe (auto) biografic, pe experiența personală a lumii care, în cazul scriitorului, devine un pivot al actului narativ, înzestrîndu-l cu o structură proprie. Rezultatele se scriu în termeni că: surprinderea "concretului existențial", a unei densități palpabile a senzațiilor, mobilitatea și tensiunea continuă care își asumă spontaneitatea actului creator, însă doar ca efect. Aventură scriitorului se desfășoară la hotarul
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
subminează ordinea birocratica, anticipând ravagiile produse de Woland și tovărășii săi în Maestrul și Margareta. Totul se pierde într-un foc de artificii, lupta finală a tovarășului Korotkov cu demonii având un aer de apocalipsa bufa. Ouăle fatale preiau scenariul narativ și ingredientele familiare ale literaturii de anticipație, de la "rază vieții" accelerând miraculos evoluția până la proliferarea fapturilor gigantice în maniera wellsiană. Profesorul Persikov e primul dintre demiurgii bulgakovieni și cel mai nefericit - un "viceversa" caragialian minează fatal bunele intenții și-n
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
Gabriela Țepeș Poezia lui Ioan Floră se oferă cititorului în cheie simbolică. Dincolo de mijloacele "prozastice" (narativ, descriptiv, dialogic) care îi structurează discursul, ceea ce se reține încă de la primă lectură sînt două "figuri" dominante, metafore ludice sau grave, după caz: bufnita și cîrtita. Ele polarizează, de altfel, întreaga încărcătură afectiva a poeziei. Interesantă, în cazul primului simbol
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
verbalitatea textului în favoarea impresiilor, ideilor, ambiantei culturale sau valorii literare deductibile din el, ca niște constructe abstracte. Nici critică actuala n-a fost alt fel. A adăugat o perspectivă retorica sau fenomenologica, absența înainte, dovedindu-se interesată de structuri (poetice, narative etc.). Chiar și structuraliștii noștri, cei mai în măsura să-i înțeleagă virtuțile, au făcut prea puțin pentru verbalitate. În afară de M. Zamfir care a și introdus un concept nou, si anume cel de stilistica diacronica, alții n-au fost critici
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
pentru viitorii cititori tocmai structura în care e încapsulata narațiunea, aceea de policier. Ce fel de policier ar fi acela în care știi tot ce se întîmplă? La limită, despre Hoții de frumusețe se poate spune că e o adaptare narativa, cu variațiunile de rigoare, după o carte scrisă de Bruckner în colaborare cu Alain Finkielkraut, publicată în urmă cu cîțiva ani în românește, Noua dezordine amoroasă. Mai sus observăm că miza conceptuală a românului stă în jocuri de cuvinte și
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
niște "montagnes russes" pe celuloid, filme de la care ieși absolut K.O. și în care "vechea gardă" (un Ringo Lam de pildă, prezent la Udine cu un The Suspect făcut cam cu mîna stîngă...) pare să fi predat ștafeta îndrăznelilor narative noilor-veniti: Too Many Ways to Be No.1 a exercițiu Pulp Fiction-esc datorat lui Wai Ka-fai -, Cheap Killers de Clarence Fok sau (cel mai interesant dintre toți) Patrick Yau, prezent în program cu primul (The Odd One Dies, 1997) și
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]