619 matches
-
plăcerii și supraviețuirii psihice... Să trăiești pentru moment este pasiunea dominantă - să trăiești pentru tine, nu pentru predecesori sau posteritate”47. La puțin timp după analiza lui Lasch, fostul profesor la New York University, Neil Postman, a publicat opinia sa despre narcisismul american neînfrânat Într-o carte intitulată Amusing Ourselves to Death. Ambii, observatori atenți ai culturii americane, se temeau că tinerii americani erau din ce În ce mai prinși Într-o cultură promovată de media, care vinde ideea satisfacerii instantanee a tuturor dorințelor personale. Rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de moment În așteptarea uneia viitoare. Pentru narcisist, timpul are valoare imediată și este centrat pe propria persoană. Angajamentele din trecut și obligațiile viitoare sunt privite drept restricții inutile și piedici În calea satisfației imediate. În aceasta nouă cultură a narcisismului, fiecare se simte Îndreptățit și, mult mai puțin, dispus să amâne fericirea pentru ziua de mâine. Industria americană de publicitate, cu o cifră de afaceri anuală de 330 de miliarde de dolari, este neobosită În urmărirea ideii că fiecare putem
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
bucură de muzica, filmele și televiziunea americană, hainele, stilurile de viața și educația americană. Totuși, au o părere mai puțin bună despre modul În care America se Înțelege cu restul lumii și sunt bănuitori față de ceea ce ei percep ca fiind narcisismul și anarhia, care domină cultura americană. Puterea benignă a Europei, În schimb, pare să crească În valoare. Chiar mulți dintre prietenii mei americani spun ocazional: „De ce nu putem fi mai asemănători cu europenii În valorile și atitudinile noastre?”. Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
le produce plăcere să facă rău altora. Aceeași autori subliniază importanța sentimentului de vinovăție care devine responsabil de diferențele individuale în ceea ce privește resimțirea plăcerii atunci când se comit acte de violență. Se atrage de asemenea atenția asupra rolului trăsăturilor de personalitate precum narcisismul și interesul pentru senzații tari. Berkowitz (1999), la fel ca Baumeister și Campbell, subliniază importanța factorilor individuali, referindu-se și la sadism. Autorul consideră că acele ipoteze care se raportează doar la factorii situaționali pentru a explica declanșarea actelor de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pentru marii scriitori contemporani și clasici, care exprimă spiritualitatea românească în cristalizări estetice unice, l-a determinat pe C. să scrie Narcis și Hyperion. Eseu despre poetica și personalitatea lui Eminescu (1979). Eseul urmărește evoluția Poetului - căutător al Ființei, de la narcisism la hyperionism, descrierea personalității lui Eminescu fiind întreprinsă, în ansamblul coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
gazetelor „Săptămâna” și „Luceafărul”. Puține dintre articolele adunate în Falsificatorii de imagini se situează, cum s-ar crede, pe platforma „protocronismului”. Cel mai adesea polemistul e animat de resentimente personale, de nemulțumirile scriitorului în fața criticii, acuzată, partizan și nedrept, de narcisism, de formalism, de subiectivitate, ori în fața unor colegi supraapreciați („oniriștii”). Actuale sunt doar pledoariile în favoarea lui G. Călinescu ori a lui Mihail Sadoveanu, care fuseseră acuzați, întrucâtva exagerat și fără înțelegere a circumstanțelor, de colaboraționism. SCRIERI: Amar, București, 1963; Pământul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
numai filme de excelentă calitate artistică, în adevărate centre de cultură și educație estetică, pepiniere de cinefili și locuri de întâlnire ale cinefililor avizați. Versurile de început atestă o - firească, în fond - oscilație între mai multe maniere, caracterizate fie de narcisismul erotic, fie de afectarea „delirului” verbal și a exprimării obscure, ca și de retorica imnică, asociată cu viziunea folclorizantă și mitologizantă. Îmbinate în proporții diferite, aceste elemente aveau să se regăsească în întreaga creație lirică a lui I. Poetului i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
încercări multiple de mascare a neajunsurilor și aspectelor inestetice, ceea ce exprimă dorința lor de ajustare a sinelui corporal, precum și nevoia de a apărea agreabil și prezentabil în fața celorlalți. Simultan, aceștia pot fi considerați indicatori ai conturării sinelui social și spiritual. ”Narcisismul puberal este alternativ critic și îngăduitor, cu momente devastatoare câteodată” (U. Șchiopu, 1995, p. 216). Procesul dezvoltării conștiinței de sine este lung și sinuos, caracteristicile imaginii de sine constituite în copilărie, dar mai ales aprecierile furnizate de ceilalți, influențând procesul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
atracții sentimentale-erotice față de oameni celebri, unele s-au exprimat prin iubiri puternice: Sainte Beuve, Prosper Merimée, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, Franz Liszt, Frédéric Chopin, Théophile Gautier, Eugène Delacroix (i-a realizat un portret). Flexibilă, s-a adaptat vanității, narcisismului, egoismului și exaltării partenerilor ei. Relația cu Alfred de Musset a fost inspiratoare, benefică creației, a scris și a publicat Elle et Lui. Familia Musset a fost revoltată de relația celor doi care au plecat în Italia unde Aurore l-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Toba de tinichea, 1959) de Günther Grass - erau, fiecare În felul lui, mai originale și mai Îndrăznețe decât ce le-a urmat În literatură. Chiar Bonjour tristesse (1953) de Françoise Sagan și The Outsider (1956) de Colin Wilson, cronici ale narcisismului postadolescentin (cu o tentă, În cazul lui Wilson, de autoritarism mizantrop), erau la vremea lor originale. Scrise când autorii aveau 18, respectiv 24 de ani, ele anticipau cu un deceniu Întreg, prin subiect și prin succes, „revoluția tineretului” din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie mai deschisă În privința vieții sexuale, apoi În privința lui Hitler etc. - l-a făcut pe liderul SDS Rudi Dutschke (În această privință, un moralist de stânga clasic) să-i califice pe kommunarzi drept „nevrotici”. și fără Îndoială că erau. Dar narcisismul lor agresiv anacronic, care amesteca nonșalant exhibiționismul sexual cu genocidul pentru a-i irita și șoca pe burghezi, nu era lipsit de consecințe: un membru al Kommunei care declara cu mândrie că, În materie de revoluție, orgasmul lui e mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
general se îmbină cu cel personal : memoria culturală vine în atingere cu concretul subiectivității, mitul arhaic traversează în textura poemelor dramă modernă a identității. Act de omagiu la adresa "eternului feminin", majuscula "L" nu este mai puțin un semn al "eternului narcisism" al poetului. Această coincidență prin care se ambiguizează o literă îi conferă o valoare specială, care depășește retorica grafiei expresioniste, dedublând un element al mitologiei tradiționaliste, convenționalizate (Luna) cu un element secret, inavuabil parcă, al mitologiei personale (Lucian). Majuscula devine
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
precizate de autor, poate cu excepția lui Aubrey Beardsley. O serie de texte, romanul decadent fiind un exponent al acestora, se prezintă adeseori ca largi tapiserii, pe care le desfășoară o écriture artiste. Arta portretului devine în aceste romane expresia unui narcisism care-și găsește în artă cel mai subtil debușeu, cea mai rafinată expresie. În oglinda artei se privesc personajele dandy, elocvente expresii ale incarnării unui mod de existență desfășurată pe principii exclusiv estetice. În alte romane, raportul literaturii cu pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zeiței înțelepciunii. Rațiunea nu mai constituie o valoare care reprezintă comunitatea în ansamblul ei, principiul politic și social coagulant. Ea cedează locul unei preocupări parohiale, solipsiste, a investigării propriei interiorități, investigație care în forma sa decadentă dobândește aspectul obsesional al narcisismului sau al urii de sine, sau al unei concentrări maladive în personalitatea instabilă a geniului. Klimt corporalizează alegoria, trecând-o din spațiul bidimensional în cel tridimensional. În plus, caracterul său simbolic, abstract, este bulversat de atributele fizice detaliate, prin "feminizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
actualizată este situația în care obiectul nu a murit în mod real, ci "a fost pierdut ca obiect al iubirii"379, iar în alte cazuri, obiectul pierdut rămâne necunoscut. Melancolia, așa cum o descrie Freud, reunește două trăsături specifice artei decadente: "narcisismul rezidual" și componenta sa morbidă. În ceea ce privește decadentismul, spre deosebire de romantism, melancolia primește o suprasarcină negativă printr-o accentuată morbiditate dublată de spectrul maladiei psihice care încifrează acum stările melancolice. Spleen-ul generează un exces de conștiință, o conștiință rea, care proiectează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pentru mine bătălia dela Războieni are mai mare interes decât lupta dela Termopile, și izbânzile dela Racova și dela Călugăreni îmi par mai strălucite decât acelea dela Maraton și Salamina, pentrucă sunt câștigate de cătră Români! (Kogălniceanu, 1946, p. 639). Narcisismul național este evidențiat de hiperbolizarea trecutului românesc și de titanizarea figurilor eroice care alcătuiesc panteonul național. Prin toate aceste inovații în raport cu paradigma Școlii Ardelene, Cuvântul... lui Kogălniceanu reprezintă atestatul instituirii unei cu totul noi ordini a discursului istoric, intrată, prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim dorința pătimașe de a-i sfărâma și ai îngenunchia la picioarele noastre" (p. 56). Narcisismul eului național merge mână în mână cu pedagogia urii celuilalt antinațional. Programul educațional predat în școala militară a națiunii conține, dincolo de iubirea aproapelui național și ura celuilalt non-național, și o etică marțială, fundamentată pe apologia febrilă a războiului: "Scopul suprem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost dezintegrată și reconstituită pe temelii socialiste. Originea românilor a fost puternic slavizată, iar întreaga istorie a românilor a fost regândită dintr-o perspectivă sovieto-centrică. Autohtonismul care a prevalat în secolul naționalist românesc se transformă în slavonism. Autofilia românească (narcisismul eului național) lasă locul rusofiliei sovietice, care pe alocuri capătă chiar accente de rusolatrie. Programatic, educația istorică avea sarcina de a ilustra "rolul universal-istoric al Rusiei" în salvarea culturii europene în general și a românilor în particular. Manualele școlare promovează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ca produs derivat din etnocentrism, idealizarea trecutului în memoria colectivă se produce "natural", fără promovarea realizată de către o ideologie specifică. În schimb, toate celelalte secvențe ale crescendo-ului patosului naționalist sunt produsul unei asidue munci ideologice și expresii ale unui "narcisism colectiv" din ce în ce mai exacerbat; b) glorificarea trecutului și eroizarea acțiunilor istorice un grad superior de patetism se atinge prin glorificarea trecutului și eroizarea protagoniștilor majori ai istoriei (fie ei individuali personalități istorice singulare, ori colectivi categorii sociale, agenți corporativi de tipul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]