1,521 matches
-
titanilor este descrisă de Hesiod cu o simplitate pe care dacă vreți să o numiți necioplire nu o să vă trag la răspundere, atâta vreme cât recunoașteți că nu există pe lume comoara care să se măsoare cu acea necioplire.431 Simplitatea și naturalețea poeților melici greci l-au fascinat și pe sicilian. Traducând din Safo, Alcman, Anacreon, Simonide și din ceilalți antici, el nu a făcut altceva decât să răspundă unei chemări adânc înrădăcinate în propria-i ființă. Avea o afinitate spirituală cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
despre arta scrierii poeziei. Exercițiile quasimodiene de traducere au oferit literaturii italiene una dintre cele mai înalte demonstrații ale acestui meșteșug; eliminând calcurile și aproximările grotești autorul a înnoit, trebuie să repetăm, limba traducerilor din clasici, înțesata cu termeni latinizanți. Naturalețea și noutatea variantelor lui le-au impus cu forța și calmul unor compoziții noi, fapt ce a atras asupra lor numeroase critici. Totuși, conform apărătorilor lui Quasimodo, ele au oferit cititorilor din cultura țintă efectul pe care textele îl aveau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să nu îl oblige pe cititor să își amintească la fiecare pas că poemul respectiv a fost scris în greacă cu multe secole în urmă.464 Leopardi, si, un secol mai tarziu, Quasimodo, nu au recurs la niciun compromis în ceea ce privește naturalețea limbii italiene, întrucât un text tradus, precizează poetul din Recanati, trebuie să ofere cititorului impresia unor versuri scrise, la origine, în limba țintă (Zibaldone 2134). Aceste afirmații de o modernitate incontestabila amintesc opiniile lui Humboldt despre fidelitatea față de limbă și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
numai modernitatea concepțiilor romanticului, ci și ecoul puternic pe care teoriile sale îl aveau în deceniile treizeci patruzeci ale secolului trecut. În materie de traductologie ambii poeți s-au apropiat, am văzut, de teoriile non-literalității și au preferat libertatea și naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, care nu știrbește însă integritatea și specificul originalului. Quasimodo a preferat conceptul leopardian de imitație, ce a constituit, de fapt, unul dintre pilonii reformei traducerilor din clasici realizate de el. Libertatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
patriarhilor, voce antică ne vorbește (v. 14), și în Seara zilei de sărbătoare: unde, (este) faima străbunilor? (vv. 34-35).516 Strigatul anticilor, manifestare a a durerii sau a preaplinului de energie îi amintește lui Quasimodo de violență instinctelor primare, de naturalețea, simplitatea și spontaneitatea celor din vechime. Trecutul este readus în prezent și prin imaginea auditiva: vocea antică. Epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi) constituie o dovadă suplimentară și o confirmare a ascendentei leopardiene a acestei sintagme utilizate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
verbul leopardian a imita, Quasimodo a reluat elementul-cheie al concepției amintite despre traducere, dovedind deopotrivă actualitatea opiniilor antecesorului și propria afinitate cu acestea. În materie de traductologie sicilianul, îndrumat de maestru, s-a apropiat de teoriile non-literalității și a preferat naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, dar care nu știrbește integritatea și specificul idiomului inițial. Quasimodo, asemenea antecesorului sau, mai considera că numai un poet poate să traducă opera unui alt poet și că activitatea de traducător
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sau cu un final categoric este creată și în Habanera. Incipitul impune ideea de continuitate, "un alt necunoscut scobora de pe înălțime", prin adjectivul "alt". Mortuarul invadează cotidianul, oniricul se suprapune peste imaginile stării de veghe, dar totul se realizează cu naturalețe. Motivul oaselor se impune și aici, e o reducere la esență, la minimum, o despovărare de carnal și totodată de tot ce înseamnă viață, existență: "era un spânzurat de pe lopețile morii de vânt/ ce vâslea în nori bruni mâncând oase
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
într-o apă în continuă mișcare. Impresia de tablou pictat în grabă e dată și de modul în care e prezentată lumea ("atârnate"). Se refuză poezia descriptivă propriu-zisă, motiv pentru care inanimatul devine animat, elementul posibil șocant e integrat cu naturalețe: "departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat". Retorica incertitudinii e și ea prezentă în aceste oscilații în definirea tabloului, reafirmându-se astfel inconsistența lumii. Aceeași tehnică a ironizării se regăsește și în Moment
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și de un umor de bună calitate, cu toate că uneori apar derapaje spre excese ludice și grotești ori secvențe prolixe. Serialul radiofonic Piața rotundă, la care C. a fost coscenaristă, s-a remarcat prin verva situațiilor comice, „realismul” limbajului colocvial și naturalețea situațiilor, ca una dintre producțiile izbutite de „umor popular” din anii ’90. SCRIERI: Justin, București, 1990; Miercuri, joi pe strada circulară, pref. Hanibal Stănciulescu, București, 1998. Traduceri: Voltaire, Dicționar filosofic , Iași, 2003. Repere bibliografice: Ion Bogdan Lefter, Cum debutează prozatoarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
îl și numea „primul bucegist român”. Cu Robinsonii Bucegilor. Întâmplările a trei cercetași (1916), volum premiat de Academia Română, și continuarea acestuia, Vraja Bucegilor (1926), intriga romanescă se simplifică în favoarea notelor de drum și a descrierilor de peisaje, iar dialogurile capătă naturalețe. În 1925 U. iese din tiparele preocupărilor anterioare odată cu comedia într-un act Carte de bun trai, „o bluette, cum ar zice franțuzul”, dedicată în semn de prietenie și admirație lui Valjan. Din lămurirea preliminară reiese că nodul dramatic i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
de Roger T. Bell110 în lucrările înaintașilor: 1) traducerea trebuie să realizeze o redare completă a ideilor din lucrarea originală, 2) stilul și maniera de a scrie trebuie să corespundă celor din textul original și 3) traducerea trebuie să aibă naturalețea unei compoziții originale. În aceste condiții, se poate constata că traducerea reprezintă, de fapt, o reconstrucție cognitivă și lingvistică pornind de la original, iar, în măsura în care latura cognitivă depinde de cea lingvistică sau, altfel spus, în măsura în care particularitățile laturii lingvistice contribuie la construirea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu-și clocește ouăle. Albina nu suferă fumul. Tot ea este aceea care culege doar polenul florilor dulci, pentru ca și mierea să iasă dulce. Albina, păsările și peștii se odihnesc în timpul nopții. Ușurința cu care se cultivă polisemantismul, dar și naturalețea cu care o creatură reală sau fantastică este transformată într-un element important al ideologiei politice practici, de altfel, obișnuite în discursul medieval și renascentist trădează o cunoaștere serioasă din partea autorului, nu numai a surselor scrise, ci și a însușirilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
amenințări și înjurături față de oricine nu îl agreează) obsedat de fantasma cetății pe care să o cucerească și pe care să o controleze. Poza de mafiot îl flatează, imaginea de gangster îi răsfață ego-ul, mahalagismul său îl consideră a fi naturalețe și instinct bun: nu întâmplător a fost poreclit „Vadim de la oi”, adică C.V. Tudor de periferie. Grobianismul său a șocat și a amuzat în același timp, în campania electorală din 2004, golăniile sale au stârnit perplexitate și dezgust, iar grotescul
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
în mediile dominate de băieți). Pe de altă parte, în clasele în care fetele erau mai numeroase, relațiile erau cu totul altele. Vrând-nevrând, băieții erau obligați să socializeze, să interacționeze cu fetele, fapt ce a condus la apariția unei anumite naturaleți în relațiile dintre ei/ele. Cel puțin în cazul meu - cronic timid în această privință - lucrurile s-au schimbat dramatic. Am învățat să relaționez normal cu fetele, să nu bat în retragere atunci când cineva mi se adresează sau ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
intuiția inconștientului, neliniștii, complexului modern al lui Œdipe, catastrofelor sexului și tocmai prin aceste aspecte, mai mult decât prin tabloul unei locomotive, Zola este modern. Termenul naturalism, împrumutat terminologiei științifice, lasă să se întrevadă că omul păstrează un fond de "naturalețe" și legături cu o stare primitivă îndepărtată. "Omul fiziologic"80 resimte profund o discordanta, condiționată de interacțiunea dintre mediu și noul tip de personalitate format de societatea capitalista. Fisură este un mare motiv zolist, semnalată de critică de specialitate. Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
stăpânii lumii, iar locul lor va fi în iezerul de foc unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Aromânii trăiau aproape tot timpul în nostalgia vieții păstorești. Aproape toată ziua, în afara orelor de rugăciune, în care se regăseau cu o naturalețe și simplitate pe care ar fi invidiat-o orice călugăr, cântau cântece bătrânești și păstorești. Unul sau doi cântau melodia, într-un ritm oarecum recitativ, ceilalți doi-trei țineau isonul, ca în cântările psaltice la strană. Subiectele cântecelor sunt de o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
însă cu o largă deschidere spre dialog pentru ajungerea la un acord (școala Corneliu Mănescu). În alte cazuri, prin căutarea permanentă a noului și motivarea conceptuală a actului diplomatic (școala Mircea Malița). Mai târziu, prin abordarea actului diplomatic cu multă naturalețe, ca o chestiune de bun-simț care atrăgea interlocutorul într-un dialog deschis, soldat în multe cazuri cu un acord (școala Ștefan Andrei). Miniștrii s-au identificat cu obiectivele ministerului și, mai ales, au știut, în condițiile de atunci, "să navigheze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în funcție la 3 mai 1999 în prezența Secretarului de stat Mihai-Răzvan Ungureanu și participarea la o ședință de urgență la Cotroceni pentru pregătirea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la București s-au produs cu o repeziciune și naturalețe ce nu mi-au permis niciun comentariu, ci doar concentrarea pe reușita acestei deosebite acțiuni de politică externă, de relații între Biserica Ortodoxă Română și Vatican, prima vizită a Papei într-o țară ortodoxă! Ceea ce credeam că este o excepție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
1970, la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, drama Minodora. Prima carte, culegerea de versuri Fântâna Albă, îi apare în 1963. Fântâna Albă e o carte despre trăirile unui adolescent dezrădăcinat din mediul rural, de unde și substratul nostalgic al meditațiilor, particularizate prin naturalețe și sinceritate. Mireasa (1967) oferă o suită de nuvele din viața satului. Proza lui S., autor „cu un spirit fin de observație și cu simțul acut al situațiilor de viață paradoxale” (Mihai Cimpoi), conturează psihologii, într-o formulă laconică, parabolică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289970_a_291299]
-
să-nșale și blând ucigător, / Tronul dumnezeirei cum va putea să-l vază, / Când la un semn puternic se vor clăti cu groază / Cerurile-așezate pe polurile lor?”). Pe străvechea temă ubi sunt, el depășește obișnuitele glose în spiritul vanitas vanitatum prin naturalețea cu care monologul interior lasă suspendate dilemele ivite din zigzagul interogațiilor: iluzia și speranța alternează, fără tranziție, cu certitudinile lucidității și gândul morții (Meditație, Cimitirul, Suferința: „La umbră,-n întuneric, gândirea-mi se arată / Ca tigrul în pustiuri, o jertfă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
trăiască este doar semnul exterior al unei decăderi mult mai adânci. El încearcă o filosofie a ratării, pe care o aplică satisfăcut și celor din jur. Personajele din planul secund, fiecare cu o biografie posibilă, se mișcă și vorbesc cu naturalețe. Excesele naturaliste din unele scene, care pot fi regăsite în mai toate romanele, nu se adună într-o caracteristică generală. Experiența nuvelistului se simte și chiar dăunează construcției, legătura dintre episoade lipsește, lăsând o impresie de neîmplinire, de nesiguranță a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
D. Sîrbu nu scrie neglijent, ci compune atent, dozează cu spirit și măiestrie efectele, fără să literaturizeze facil, urmând preceptul antic potrivit căruia marea artă trebuie să ascundă "arta", meșteșugul. Literatura sa epistolară realizează astfel ceea ce vechii greci numeau afeleia, naturalețea, oferind cititorului o imagine a vieții mai vie decât viața, mai autentică și mai proaspătă parcă. În acest scop, epistolierul utilizează diverse formule introductive de mare haz37, în funcție de mesajul pe care vrea să-l transmită, de gustul și de personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de riscurile unei asemenea întreprinderi (subiectivismul aproape inevitabil, edulcorarea unor fapte interpretabile), I. reușește, fără patetism, dar cu o evidentă implicare afectivă, să refacă portretul veridic atât al scriitorului, cât, mai ales, al omului Eusebiu Camilar. Varietatea tematică și stilistică, naturalețea, dezinvoltura relatării, luciditatea dublată de capacitatea de a plonja în zonele fantasticului sunt doar câteva dintre notele definitorii ale prozei sale. SCRIERI: Orașe nostalgice, 1969; Versuri, Iași, 1980; Grădina de iarnă, București, 1987; Necuprinsele, postfață Constantin Călin, București, 1999; Pașaport
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
și avem discuții și schimburi de idei privind problemele Facultății, ale Universității, ale învățământului în general, precum și asupra altor probleme privind vremurile pe care le trăim. Ce am apreciat și apreciez la colegul Popa ? Apreciez spiritul de echilibru, toleranța, loialitatea, naturalețea în relațiile cu oamenii, modul de comunicare cu aceștia, spiritual critic, spiritul de răspundere, știința de a face compromisuri în anumite limite, pentru binele comun, faptul că a crezut, crede, în oameni, cu toate că de multe ori a fost dezamăgit. Mai
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
caldei prietenii de-o viață a faimoasei sale mame cu Viorica Cortez. Viorica Cortez, despre care el azi scrie și pe care toată lumea o cunoaște. Imensă, marcantă personalitate artistică, deosebit om de cultură. Când am colaborat prima dată, impresia unei naturaleți înnăscute în a-și împărtăși arta cu tinerii artiști a fost de neașteptat. M-a tulburat. Delicatețea sufletească, puritatea expresivă a cântului, toate acestea m-au sedus și, desigur, am simpatizat cu ea. Generozitatea sa proverbială nu s-a dezmințit
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]