1,317 matches
-
mintea mea. Ce s-a Întâmplat? ― Nu-ți amintești nimic? ― Nu. ― Ai avut un accident de mașină, acum aproape douăzeci și patru de ore, mă informă ea. Ce accident de mașină puteam să am? Numi aminteam de așa ceva. Am scuturat din cap neîncrezătoare, deși asta ar fi explicat de ce mă aflam acolo. Îmi aminteam doar că eram În studioul de dans, promițându-i Angelei să creez un final potrivit coregrafiei. Începusem să dansez și apoi...apoi... Am oftat. Restul era negru. Asistenta Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
trebuie să lămuresc ceva cu Victor. E acasă? Chipul alb al Larisei era lipsit de expresie. M-am Întrebat dacă ea mânca vreodată. ― Îmi pare rău, spuse, vocea fiindu-i mai mult o șoaptă. Nu e aici. Am privit-o neîncrezătoare. Nu luasem posibilitatea asta În calcul. ― A ieșit? am presupus eu. ― E Într-o excursie. ― Ce? am râs. Am vorbit cu el ieri. ― A plecat azi dimineață. El și clasa lui. Nu-mi venea să cred. Parcă fugea de mine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
străduit să vorbesc pe un ton indiferent. ― Nu o face. ― Ești sigură? Pentru că dacă m-ai lăsa, țiaș spune că mereu cuvintele nerostite răsună cel mai tare În mintea cuiva. Așa că dacă vrei să vorbești cu cineva... L-am privit neîncrezătoare și totuși tentată. ― Dar nu te cunosc! ― Dacă vrei să mă cunoști, sunt aici. Poate nu am apărut În calea ta Întâmplător. N-am putut să nu-i zâmbesc. ― Ești cumva zâna mea cea bună? am Întrebat râzând. Era un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
orar. M-am uitat la orar și mi-am dat seama că era foarte încărcat. Terapie de grup și dimineața și după-amiaza, conferințe, discuții, filme, întâlniri AA, întâlniri NA, întâlniri CA... —AA înseamnă Alcoolicii Anonimi? l-am întrebat pe Mike neîncrezătoare. —Exact. —Și NA ce înseamnă? —Narcomanii Anonimi. Ce naiba mai e și asta? l-am întrebat eu. —E același lucru ca AA, dar pentru drogați, mi-a explicat el. — Fugi de-aici! am spus eu teribil de amuzată. Vorbești serios? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dus în curte și biciuit!“. Haide! mi-a spus Mike. 10tc "10" Mike m-a înșfăcat de încheietura mâinii și m-a tras după el pe coridor și apoi într-o altă încăpere. —Aici e Sala Abbot? l-am întrebat neîncrezătoare, uitându-mă prin camera în care era un curent teribil și nimic altceva, în afara unui șir de scaune așezate în cerc. — Da. Mike părea de-a dreptul înspăimântat. Stai aici. Repede, Rachel, repede! M-am așezat, iar Mike s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
existe. Așa că am dat-o cotită: —Face cineva exerciții fizice? —Eu fac din când în când ceva flotări, mi-a răspuns Chris. Dar nu pot vorbi și în numele celorlalți. Deși, mă îndoiesc c-ar face așa ceva, a adăugat el dând neîncrezător din cap. Unde? am întrebat eu cu răsuflarea tăiată. Unde faci flotări? —în dormitor, pe podea. Am mai coborât o treaptă pe scara dezamăgirii, dar încă mai aveam o licărire de speranță. Poate că nu exista o sală de gimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Frumos, mă gândeam eu satisfăcută. Faceți-i viața un iad! Mă întrebam dacă n-aș fi putut să-i strecor informația asta și lui Chris. I-ar fi prins bine să afle ce curvă superficială era Misty. Deși, am meditat neîncrezătoare, nu eram sigură că era interesat de forța ei de caracter. —Ești pentru a doua oară în acest centru de tratament, i-a atras atenția Josephine clocotind de mânie. Când ai de gând să iei lucrurile în serios? Pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a dreptul apocaliptică. Asta făcea ca poziția mea să fie de neclintit. Mama și tata au venit și ei acasă și au fost invitați să-și dea cu părerea despre părul meu din care se-alesese praful. Mama a spus neîncrezătoare: —O să-ți crească la loc. Tata a zis mândru și cu afecțiune: — Pe zi ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plec și să nu mă mai întorc niciodată. Deja am ajuns în punctul în care, dacă nu-mi mai zice chestia asta, încep să mă îngrijorez. E adevărat, îți jur! a adăugat ea clătinând din cap ca să-mi alunge expresia neîncrezătoare de pe față. — Nu, de fapt pe mine mă urăște, a intervenit Anna. Dacă n-aș fi cunoscut-o, aș fi zis că se laudă. Iar pe Shane nu-l suportă. Tot timpul mă întreabă de ce Shane n-are mașină de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care l-a folosit, îl corectă Wilt. — Și-ai spus nu? — Exact, confirmă Wilt. — Nu-i un pic cam ciudat? — Ce, că ea zăcea întinsă acolo sau că eu am zis nu? Că tu ai zis nu. Wilt se uită neîncrezător la inspector. — Ciudat? zise el. Ciudat? Să zicem că intră o femeie aici, se aruncă pe spate pe masa asta, își ridică fusta și zice „Fute-mă, dragule, trage-mi-o până îmi sar capacele!” V-ați arunca pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să repare o siguranță arsă. Sper că nu-și face griji din pricina mea. — Se distrează cât se poate de bine, zise Sally. — Nu Henry. Nici n-ar ști cum. Probabil că și-o trage cu Juddy. Eva clătină din cap neîncrezătoare. — Atunci era beat, asta-i tot. Până acum n-a mai făcut niciodată așa ceva. — De unde știi? — Păi, e soțul meu. Soțul tău un căcat! Nu face altceva decât să te folosească la spălat vase, la gătit și la curățenie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
uriașa sa umbră ocrotește și activează continuu subterana noastră surdomută. Continuă să-și bolborosească rugăciunile și să-și facă cruce, în numele celui mai iubit părinte și al celui mai iubit fiu și al sfântului duh fără moarte. Dă din cap, neîncrezător, la toate informațiile și sfaturile și injecțiile ce i se administrează. Uneori, copleșit, totuși, de insistența binevoitorilor, zâmbește șiret și mormăie, în barba sa imaculată: „Ce contează, ce contează numele, ce contează“... Imediat, apoi, cade însă, speriat, vinovat, în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru cei a căror pierdere auditivă nu depășeste 40 decibeli? Tot o diversiune, o capcana si o masca, falsă prevedere de statut?. Diversiune, diversiune. Rețeaua, rețeaua, bombănea detectivul Vancea, clătinându-se de pe un picior pe altul, în fața cabinei telefonice. Privea, neîncrezător, ziarul pe care notase două adrese și numere de telefon. Cum or fi vorbind la telefon exemplarii membri surdomuți? Sau vorbesc copiii lor? O fi având și Octavian copii? O fi înfiat unul, să poată rafina jocul, cum cere planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unii oameni chiar nu au pic de rușine. Ei bine, prietena mea a confruntat-o pe acea fată, dar a negat totul. A spus că s-a dus în toaletă să-l ajute cu niște medicamente. —Medicamente? am îngânat-o neîncrezătoare. —Hmm. Exact. Așa că dacă te invită vreodată în oraș, te-aș sfătui să-l refuzi, a zis Sandy. Mai bine previi decât să tratezi, dacă înțelegi ce vreau să spun. Da, mersi. Ei, e cam târziu acum, nu? Unii bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu realizările. Deci. Cred că sunteți foarte mândră de Luke. Sper ca această mică remarcă a mea să provoace un mic discurs fericit din partea ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și cu guler de catifea? — Deci, puteți proba jacheta... și fusta... Iau hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii, lângă Erin. — Jacheta e senzațională! zic. Și‑mi vine la fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
n‑am uitat nimic, apoi ridic ochii spre ea și spun, fermă: Gata, hai că plec. — Baftă! zice Suze. Deși, se spune că în afaceri nu există baftă. Doar putere de muncă, hotărâre și iar putere de muncă. — OK, zic neîncrezătoare. O să încerc să țin minte asta. Indicațiile pe care le‑am primit despre Lorenzo’s se referă la o stradă din Soho, însă, când o cotesc pe ea, nu văd nici urmă de restaurant. Sunt doar clădiri de birouri, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am că Mao e nemulțumit de mine. Nu vrea să stea de vorbă cu mine, deși am încercat să iau legătura cu el. Oare să fie premierul Zhou mâna malefică din spatele acestei situații? Uneori, Mao poate să fie atât de neîncrezător, că simte o furtună într-o adiere de vânt. Iar cuvintele lui Zhou au efect asupra lui. Ultima dată când m-a văzut, mi-a citat un proverb. Cu cât e mai înalt copacul, cu atât îi e mai lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eu, a fost de acord Julia. Dar teoria este că dacă înlături fricțiunile, atunci subterfugiile nu mai sunt necesare, ceea ce înseamnă că orice pericol sau enervare dispare. Voilà! Amenințarea se risipește. Și chiar așa s-a întâmplat? a întrebat Alison neîncrezătoare, simțind că-i vine să vomite la gândul de la împărți pâinea cu Sofia. Da. De fapt, fosta s-a decis să se mute în Franța și să înceapă o viață nouă. Au tăiat orice legătură, a adăugat Julia privind visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia s-a poziționat în fața unei chiuvete, prefăcându-se că-și împrospătează rujul - cu toate că avusese grijă de asta de când era la masă - și că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să strâng bani pentru o asociație de binefacere, a spus Susan când s-au așezat la o masă cu vedere la terenul de squash. Apoi i-a întins Fionei un pliant despre călătoria cu bicicleta. Aha! Femeia l-a studiat neîncrezătoare. —Nu, eu chiar cred c-o să-mi facă bine. În ce sens? Fiona a luat o gură de cafea, dar s-a strâmbat fiindcă-și arsese buza. — Adică, în fond, tu nici n-ai mai mers așa de mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apă, nici vegetație ca să pască animalul tău, nici umbră la care să te adăpostești, nici vreun reper ca să te poți orienta. E iadul! Știu, îi dădu dreptate targuí-ul. Am fost acolo de două ori... — Ai fost pe „pământurile pustii“? repetă neîncrezător. — De două ori. Sergentul Malik n-a avut nevoie să-i vadă chipul ca să înțeleagă că spune adevărul, și a simțit trezindu-se în el un nou interes. Trăise destui ani în Sahara pentru a ști să prețuiască un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spună nimic. Cei ce rămân nu trebuie să știe nimic. Căpitanul ieși încet din apă, își puse niște pantaloni scurți și largi, se încălță cu tipicele nail, lăsând aerul cald să-i usuce apa de pe corp, și dădu din cap neîncrezător: — Cred că ești la fel de nebun ca acest targuí, spuse. Dar poate că ai dreptate și e mai bine decât să rămâi aici așteptând moartea. Făcu o pauză. — Ar trebui să găsim un motiv plauzibil pentru o călătorie atât de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chiar la șopârla care, la un moment dat, îi trecuse peste față și acum stătea acolo, verde și albă, la mai puțin de un metru de nasul lui, cocoțată pe piatră, observându-l cu ochișorii ei rotunzi, negri și jucăuși, neîncrezătoare în acel animal necunoscut, doar ochi, nas și gură, care îi invadase teritoriul. Ascultă. Vântul nu aducea zvon de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând vertical, îi arătă că era ceasul de gaila, când puțini oameni rezistă moleșelii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu el însuși, cu trecutul, prezentul și aproape în pace cu propriul său viitor. Deodată s-a ivit din întuneric, și strălucirea metalică a țevii puștii sale a fost primul lucru pe care l-au putut distinge. L-au privit neîncrezători. Nu murise, nici nu se transformase într-o statuie de sare în mijlocul acelei sebhka. Era acolo, în picioare, în fața lor, ținând strâns arma în mână și cu un revolver regulamentar la centură. Și ochii săi, tot ce se putea zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]