11,252 matches
-
anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în orchestra simfonică din capitala Peru-ului, țară în care, ca scriitor, și-a câștigat, postum, o neașteptată faimă. Dar despre Peter Neagoe și scrierile sale, puțini sunt cei care știu, probabil, câte ceva, înaintea lecturii cărții lui Mircea Anghelescu. În cazul lui Peter Neagoe, "exilat român și romancier american", transplantarea într-o altă zonă lingvistică "nu a însemnat
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
teritoriul fabulosului, al unei povești de oriunde și de oricînd, să rătăciți printre supușii, și nu numai, ai unui dictator ce nu poate fi revendicat de nici-o țară. Fascinația puterii și felul în care ea se manifestă în cele mai neașteptate moduri cu putință. Această piesă nu reprezintă numai o nouă etapă de creație, profundă și incitantă cu adevărat, a lui Valentin Nicolau, dar face să se audă o voce importantă a unui nou stil, modern și epurat de clișee, al
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
anumit calm temperamental îl va fi împiedicat să se amestece în invitabilele politichii ale grupărilor literare ale vremii, preferînd să rămînă relativ singuratec, poate, dar cu siguranță netulburat de modele și pasiunile mai trecătoare ale epocii. Distincția interesantă, poate chiar neașteptată, pe care o descoperă Warren analizîndu-și propriul profil spiritual, este cea dintre cărturar și critic, cea de-a doua ipostază presupunînd necesarmente și o atitudine reflexivă, care nu îi e neapărat proprie primului. Warren însuși a devenit critic relativ tîrziu
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
Da' eu vă cer mai întîi să țină și să scrieți voi acolo pe el la intrare, mare, să se vaza: AICI ODIHNEȘTE COLECTIVUL FAM. ZĂVOI. Atît. Și ducînd mîna la ochiul drept, șterse de acolo o lacrima furișata pe neașteptate. * În legătură cu o scenă violență de amor... Atacul final la carotida... La animalele sălbatice mai ales, mușcătură fatală. Ea are loc uneori și în timpul mișcărilor pline de tandrețe, după joacă preliminară... Duioșia, la oameni. Pe urmă, brusc, simulat, desigur, mușcătură feroce
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
farmecul înfățișării trupului omenesc, splendorile construcțiilor și ale grădinilor, ordinea legilor și fenomenelor naturii. Distincția ținutei conducătorilor, starea de mizerie cumplită a săracilor și bolnavilor vremii, bucuriile afecțiunii văzute pe chipul prietenilor, al copiilor și al părinților, desfătările unei întâlniri neașteptate, deliciile raiului înainte de cădere etc. Frumusețea literară deși uneori criticată ca venind de la idololatri e în general apreciată și cultivată de scriitori ca Sfântul Ciprian, Lactanțiu, Fericiții Ieronim și Augustin, Scrisoarea către Diognet, Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
să-i contrazicem pe față dacă am vedea în aceasta o căutare a propriei lor faime. Sunt adânciți și ascunși în dumnezeire. Viața lor nu se învârte în jurul propriului eu, ci doar în jurul lui Dumnezeu, a Cărui bunăvoință de neînchipuit, neașteptată, este de a-și lăsa creatura cât mai mult liberă față de El (...) Sfinții sunt oameni care au încercat să trăiască doar în funcție de dragostea lui Hristos 132. Parafrazându-l pe Sfântul Ioan Gură de Aur, putem spune că, de am vrea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
minunea și misterul. De altfel, Eichendorff e convins că o astfel de stare nu poate dura la nesfârșit; copacii "se întind, cu dor, să iasă din încolonare". Fîntânile țâșnesc, florile chicotesc, totul înmugurește, foșnește, strică opera foarfecilor. E un asalt neașteptat, luare prin surprindere; "primăvara vine peste noapte", jucăușă, înaripată, deloc violentă, totuși irezistibilă. Descătușarea poate însă uneori să și sperie: copacii șușotesc și-ntind "antene stranii, gâturi de cămilă și aripi de balaur". Există un element oarecum nefast în eliberarea
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amic: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De vorbă, lejer și amuzant, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
asemenea final? Bineînțeles că nu. Zamfira Zamfirescu ne poate uimi oricând, ca pe niște copii. Și în zadar ne facem iluzia că am înțeles mecanismul surprizei. Imediat după ce ne-am obișnuit cu ideea că poeta e capabilă să devină pe neașteptate indecentă-impertinentă-insolentă, ea devine, spre stupefacția noastră, duioasă și melodramatică. Așa se întâmplă, de exemplu, în scurtul poem Borș de miel, care seamănă inițial cu o rețetă din cartea de bucate: " Cu smântână/ Cu tarhon/ Cu bulion/ Cu leuștean/ Cu cimbru
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
limba romană a Micului prinț aștept ocazia să scriu despre această carte, ocazie pierdută acum doi ani, cînd faimoasa poveste a lui Antoine de Saint-Exupery a fost publicată de Rao în traducerea lui Benedict Corlaciu. Prilejul mi se ivește pe neașteptate acum, odată cu lansarea pe piața culturală americană de către Harcourt a unei noi traduceri a cărții, semnată de Richard Howard. Comparînd variantele existente, atît cea romanească de la Rao, cît și cea a lui Howard, precedată de cea a lui Katherine Woods
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
de imaginat în universul copilăriei, dar și al aflării prietenului potrivit, al confirmării temeiniciei unei legături. Nu știu cum reacționează un copil la lectura cărții, dar personajul micului prinț are ceva nespus de trist, în felul său de a se ivi pe neașteptate în calea povestitorului, cerîndu-i imperios să-i deseneze o oiță. Micul prinț e singur și descumpănit, îi plac apusurile de soare, baobabii și trandafirii, și deși călătorește în lumea întreagă, cunoscînd un rege, un om de afaceri, un vanitos, un
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
Valeria Guțu Romalo În vîltoarea comentariilor postelectorale consacrate interpretării și explicării rezultatelor, mai mult sau mai puțin previzibile, dar totuși neașteptate, s-a invocat, printre multe alte motivații, și stilul, particularitățile de prezentare a discursului electoral. Evaluarea stilistică a prestației electorale a fost formulată de unul dintre analiști sub forma opoziției dintre 'limbajul lemnos' și cel 'viu', iar succesul candidatului partidului
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să șocheze, nu polemizează cu textul. Ample mișcări de aparat rimează cu analitice prim-planuri. Povestea tinerei newyorkeze Lily Bart - inteligentă, ambițioasă, orgolioasă, independentă, dar săracă - nu e foarte originală și nici neașteptată. Distrugerea ei de către o lume - înalta societate newyorkeză de început de secol - pe care a vrut să o cucerească e, oarecum, previzibilă. Într-un fel, Lily se aseamănă foarte mult cu o altă rebelă creată de Edith Wharton - contesa Ellen
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
mi-a fost frică nici să scriu despre inși mai puțin cunoscuți. Este, poate, avantajul unei anumite marginalități pe care numai o țară cu un stat și o cultură hipercentralizată ți se poate oferi, într-un efect involuntar de libertate neașteptată". încercînd a-și defini "rebeliunea" ca o "revoltă " romantică sau nu - împotriva establishmentului, a unei stări de spirit opresive cvasi-generalizate, Ovidiu Pecican o integrează într-o perspectivă istorică, cea a marii cotituri de după 1989, "viitură a timpului" care a însemnat
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
capăt lumii mirifice a Mendebilului, poreclă a protagonistului nuvelei. Doi adolescenți, elevi de liceu, se angajează într-o poveste de dragoste intensă și romantică. Despărțiri, reîntîlniri, pasiune și dezamăgire se derulează ca în toate poveștile de gen, pînă cînd, pe neașteptate, istoria celor doi, Andrei și Gina (părți complementare ale androginului mitic), virează în fantastic. În timpul unei halucinante călătorii printr-un muzeu de științe naturale, personalitatea celor doi se inversează. Andrei rămîne prizonier în corpul Ginei, iar Gina într-al lui
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
atunci? Nimeni nu luase în seamă schimbul nostru de cuvinte, clipa în care te-ai pierdut, te-ai clătinat. Eu, însă, da, datorită acelui al șaselea simț care m-a împins dincolo de primul simptom. Am prins clipa abisului căscat pe neașteptate în care am avut impresia că mă prăbușesc odată cu tine. Lunile cînd mama (o femeie nu numai frumoasă, ci și inteligentă, sociabilă, generoasă, iubind muzica, dansul) pierdea controlul, priza asupra imediatului, împovărîndu-i pe ceilalți cu griji, dar și armonizarea gîndurilor
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
și Octavian Nemescu. La rîndul lui, festivalul, cel dintîi de un asemenea format pe plaiurile dîmbovițene, a debutat joi 3 martie cu ansamblul de percuție "Alpin" al liceului "Dinu Lipatti", ansamblu condus de Ionel Pliundra și Cornel Pirici. O străfulgerare neașteptată m-a traversat, părînd să structureze o ursită. Ca orice străfulgerare ea nu a fost decît întrezărirea bruscă, de către spirit, a unui drum pregătit pe îndelete. Puștii din "Alpin" au învățat pas cu pas gramatica muzicii de cameră. Au fost
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
făceau apartenența la partidul-mafiot atrăgătoare, formele de raportare la greii partidului s-au nuanțat până la înpotmolirea totală. Nu-mi imaginez că relațiile dintre, să zicem, Cozmâncă și Ponta au fost până acum idilice, iar pierderea alegerilor a provocat o criză neașteptată. Dimpotrivă, criza era cât se poate de reală și provenea din evidenta nepotrivire de calendar dintre diversele grupe de interese din partid. 2005 e un an care, obiectiv vorbind, trebuia să ducă la actuala tensiune: în clipa de față, oamenii
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
lucrurile nu sunt așa de simple cu Maiakovski. Era, cred, plămădit dintr-un material foarte fragil și depresiv, puțin compatibil cu poezia lui fanfaroană. în poemul "în gura mare", adresându-se urmașilor, care vor trăi în comunism, își denumește, pe neașteptate, timpul său ca un "căcat pietrificat" și se plânge că serviciile de agitație și propagandă îi stau în gât. Membrii RAPP-ului vedeau esențialul: "putred", schizoid a fost Maiakovski dintotdeauna - de la început până la sfârșit. S-a născut la periferia gruzină
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
cînd Augustin Buzura s-a grăbit să accepte propunerea lui Ion Iliescu ca să înființeze și să organizeze Fundația Culturală Română. Patetică cum sînt și revoluționară, idealizînd avîntat realitatea și însăși viața mea, am simțit că primesc un pumn zdravăn și neașteptat drept în plex. Era și timpul bătăilor stradale cu miros de huilă, pe care le încasam atunci, atît la propriu, cît și la figurat. Cum să-și dea, domnule, Buzura mîna cu Ion Iliescu? Păi, romanele lui, personajele lui, temele
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de neașteptat în ceea ce s-ar putea numi cu un concept actual carența de autoreferențialitate, autorul Plumbului se arăta foarte stîngaci și în definirea poeziei: "Suprinzător, între definițiile pe care poetul le dă ici-colo Ťpoezieiť și ceea ce scrie el e o mare
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Ispita discursului versificat e prezentă de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se salvează din platitudine prin simplă enunțare. Apoi platul marș este reluat. Curios este gestul unui comandant, care încrustează numărul celor căzuți de la ultima etapă pe biciul său, cu gestul
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
prin Predeal, să se liniștească după un proaspăt divorț și înainte de plecarea sa definitivă în Germania. - Ce faci, Roland? De când nu te-am mai văzut! Hai cu noi! Urcăm astăzi în Bucegi! îi spuse Liviu. Roland se bucură de ocazia neașteptată. Și acceptă fără discuții. Au coborat din tren la Bușteni și au început să urce crestele muntoase. Deși era vară, pantele erau acoperite de zăpădă. Camelia mergea pe urmele lui Liviu, pentru că i se părea mai de încredere, fiind cel
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
se muncește pe brînci, există deja prin conexiunea sutelor de milioane de calculatoare care, împreună, furnizează omului cel mai puternic instrument pe care acesta l-a avut vreodată la dispoziție. Inconștientul colectiv al lui Carl Jung și-a găsit o neașteptată replică în conștientul colectiv alcătuit de utilizatorii Internetului. După cum cyborgul autorilor SF, simbioza om-mașină, funcționează deja, materializat în fiecare pereche PC - utilizator (dar și prin cei care au implantate un stimulator cardiac sau o proteză electronică). Aceasta este lumea prezentului
A fi sau a nu fi în rețea by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/16028_a_17353]
-
de ceva timp asupra acestei perioade clasice a postmodernismului românesc. În fond acesta este păcatul fundamental al Traficului de frontieră - perpetuează existența unui conflict literar care este deja istoric: cel între modernism și optzecism. Cartea este incitantă, inteligent scrisă, dar neașteptat (dacă ne gîndim la novatorismul prozelor lui Oțoiu) de conservatoare în interpretări. Demonstrarea postmodernismului unor scrieri clasice optzeciste suferă de o redundanță supărătoare - se păstrează un ton critic colonizator cînd apele s-au liniștit de ceva timp. Poate este necesar
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]