3,535 matches
-
în zăpada afânată. Pesemne că avu efectul unei mantre. Pe dată ajunse, cerând găzduire la Mănăstirea Slătioara, de rit vechi, peste câteva zile urmând a fi Crăciunul, deși îl serbase la Brăila cu Any, apoi Anul Nou, deja trecut în neant. După ce acele timpului se rotiră de 720 de ori pe cadranul iernii, Gustav, umplând toate cărările, straturile de zăpadă, toți copacii pădurilor și porțile caselor cu numele iubitei, din banii oferiți de starețul mănăstirii, fără să știe de ce, se îmbarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l trimit? Care din voi merge? Am văzut ieșind din el dublul său la vârsta dublă, care și pornise după el, Nilă întorcând spatele încet fără să se uite după sinele său bătrân. A trebuit să mai treacă încă un neant de ani ca să înțeleg aparența rezultatului final al lucrării prezentate de bătrân tânărului Nilă. Ceea ce încă mă punea pe gânduri era: care dintre ei era mai aparent? Și aceasta m-a făcut să cuget asupra propriei mele vieți, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
specială de război fidelă trecerii fără milă a timpului. Dar ei își fluturau mai departe gândurile în stare de erecție către uterele trecutului, către uterele prezentului, către cele de dincolo de viitor. Parcă ar fi știut că singura coabitare era cu neantul din care au venit. Sau poate neantul era deja aici, gata creat, ei urmând a da naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a timpului. Dar ei își fluturau mai departe gândurile în stare de erecție către uterele trecutului, către uterele prezentului, către cele de dincolo de viitor. Parcă ar fi știut că singura coabitare era cu neantul din care au venit. Sau poate neantul era deja aici, gata creat, ei urmând a da naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
către uterele trecutului, către uterele prezentului, către cele de dincolo de viitor. Parcă ar fi știut că singura coabitare era cu neantul din care au venit. Sau poate neantul era deja aici, gata creat, ei urmând a da naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind de existențialism negru, ca urmare a înclinațiilor psihodepresive transmise ereditar de garniturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diafan spre izbânda odioaselor concurente, se acoperi în grabă cu roua protectoare a norilor și se parașută lângă părinți, cât era ea de Miss, între barba inelată ca șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pegasul meu, asin al visătorilor, / Și tu vei fi atins de bici dumnezeiesc, / Gândea Attila“. Modul în care autorul își reprezintă existența are - nu se poate nega - noblețe. El greșește însă tonul, care în literatură poate salva sau arunca în neant orice text. Foarte evidentă este această eroare în versurile de dragoste care apar din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
independentă. Încă vă mai întîlniți? Din cînd în cînd. Dorinel simte că inima sa a crăpat, că sîngele țîșnește și că viața se scurge în durere. Apucă lacom un sîn și constată că nu mai vibrează. Totul pare iască, fum, neant, nimic. Trebuie să plec, spune Ramona. O să-ți duc lipsa. Și eu, spune fata cu ochii în lacrimi. Dar cel cu lacrimi mai mari, mai multe și mai amare era Dorinel. Gura lumii Directorul Nicoară conducea cu o mînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
parte din jumătatea inertă a corpului, morții au cele mai clare visări, precum orbii percepția luminii. Viața în zori, între așternuturi, este un fel de promisiune amânată. Trupul, ca o stâncă legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru liliac, pentru sămânță de lumânări. Alungă, Doamne, hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește-mă de capcanele văzduhului, de norii pământului, de suliță cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă rostogolesc în neant ca într-o avalanșă de frunze. Rupe, Dumnezeule, din moartea mea, moartea copacilor! Dorm pădurile într-un sânge veșted de octombrie, dănțuiesc livezi deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
brun, iar eu mi-l Închipui blond. Nici o Încurcătură: el Își poate duce liniștit pigmentul mai departe, că și eu Îi voi păstra blondețea În memorie. Mai greu e, ca În orice Împrejurare, cu femeile. CÎnd ele se desprind din neant, deci cînd Își fac simțită dintr-odată prezența, Înfățișarea le este pictată dinlăuntru, vocea e cea care le-o iluminează, cuvîntul. Dacă se Întîmplă ca interlocutoarea să mă Încînte, ea mi se arată pe retina din adînc... Dar ce anume
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
victima inflației din țările din Est, a Mafiei care mănîncă veniturile poporului... M-am Încumetat să dau și un telefon la numărul indicat În scrisorile Florichii londoneze, dar la capătul firului se căsca - vorba scrisorii măsluite de Gaițele lui Kirițescu - „neantul, maman!“ De ce să cedez? Nu am cedat. I-am mai trimis un mail Florei More, cu rugămintea de a mă scuti de suma deja redusă sau de a mi-o Împrumuta fie dumneaei personal, fie casa de avocatură, că, vorba
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aud: „Era În toamna anului... Abia absolvisem Școala Normală, când”... ― Și cine vor fi cei prezenți, scumpa lui tati? Întreb, fiindcă mami știe să povestească cu atâta har Încât ar fi mare păcat ca vorbele ei să se piardă În neant... Are nevoie de un auditoriu căruia să-i simtă bătăile inimii la fiecare cuvânt al ei... Despina și-a dat seama că lui Nicu i-a zburat gândul la Bogdan, semn că Îl prețuiește și l-a acceptat din momentul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
individ de a decide... Vorbe goale... Atitudinea profesorului, vorbele lui mă fac să înțeleg clar că au intenția să îmi prelungească viața, să mă chinuie cu respirație, hrană artificială și tot felul de droguri chiar dacă sufletul meu va pleca în neant lăsând în urmă doar o carcasă nedorită de nimeni... Ori eu tocmai asta nu vreau, tocmai de asta am hotărât împreună cu Victor ceea ce am hotărât, decizie care este luată în deriziune de medicii care cred că au dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vreme... Medicul anestezist Alindora Bosch, care s-a instalat la căpătâiul Dorei după ce a executat ordinul chirurgului, murmură la urechea pacientei : "Colaborăm ! Dora, care a înregistrat murmurul răspunde printr-un zâmbet, ultimă manifestare conștientă înainte de a-și începe călătoria spre neant, spre acel necunoscut și temut neant. Chipul luminos al celei care o veghează se pierde în imaginea unui disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur, aidoma celui pe care l-a văzut în vis. Discul, suspendat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-a instalat la căpătâiul Dorei după ce a executat ordinul chirurgului, murmură la urechea pacientei : "Colaborăm ! Dora, care a înregistrat murmurul răspunde printr-un zâmbet, ultimă manifestare conștientă înainte de a-și începe călătoria spre neant, spre acel necunoscut și temut neant. Chipul luminos al celei care o veghează se pierde în imaginea unui disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur, aidoma celui pe care l-a văzut în vis. Discul, suspendat de un plafon pierdut în infinit, se rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
are nevoie de odihnă după repetatul drum dus-întors pe care l-a făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
abia atunci îi revine în minte pacienta pe care tocmai a operat-o. Este sigur că a făcut, fără greș, exact ceea ce era necesar. De acum totul depinde de ea, de capacitatea organismului ei de a face drumul invers dinspre neant spre viață. Are încredere totală în anestezistă, Alindora Bosch știe să piloteze bine aceste reîntoarceri. Ciudată și interesantă femeie ! Regretă pentru prima oară că o cunoaște puțin, prea puțin. Și tânărul ăsta ! Nicolaï, internul ! Știa că are ochi ager, mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
răspuns "E prea târziu" se confruntă cu reproșul obsesiv că și-a abandonat copilul și nu a încercat pentru el chiar și imposibilul. Se refugiase în profesie și reușise să aducă atâtor pacienți o ușurare. Mâinile lui destoinice readuseseră din neant atâția bărbați, femei, copii... Numai pentru fiul lui nu încercase nimic, mulțumindu-se cu spusa profesorului Maxim : "Nu, din păcate nu este nimic de făcut..." "Oare chiar nimic ?", se întrebă urcând în grabă scara spre cabinetul lui. Fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întoarcere. Eu te-am rugat să promiți că nu vei regreta, iar nu că nu vei uita. Da, promit să nu regret. Simt bine că așa va fi. Admit ideea că dacă traiectoriile noastre nu se intersectau se risipea în neant una din frumoasele pagini a iubirilor neconsumate. Dragoș sărută mâinile Dorei și fluturele buzelor lui ating încă odată pleoapele care s-au lăsat peste ferestrele sufletului ei. În fine, cei doi își continuă drumul alături unul de altul, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și despre exploatarea femeii de către bolșevici. Singura mea bucurie, dar și enorma mea grijă era Minodora. Cât timp o voi mai putea ocroti ? Ce viitor puteam întrevedea pentru ea ? Sub flamurile și imnurile de glorie pentru cuceritori se ascundea un neant cenușiu din care nu vedeam nici o ieșire. Totul era urât în jurul meu, ordinea lucrurilor se transformase în dezordine, omul devenise o vietate al cărui unic țel era o strachină de terci. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Până în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și am făcut același du-te-vino, fără să schimbăm o vorbă, până la miezul nopții când a reușit să mă înduplece să intru. Acolo, în camera comună din baraca care devenise dintr-o dată goală, am continuat să aștept cu privirea pierdută în neant, cu mintea golită de gânduri. Gerhard a adus două cești cu ceai aburind ; până dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Un parfum tare de brad înlocuiește delicatul parfum de lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii venite, este sau prea tulburată, sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din ea devine ca un vârtej care o absoarbe cu voluptate. Un nor de culoare violet se ridică deasupra măsuței atrăgând după el, ca un magnet, un abia perceptibil abur argintiu. În zori, sania lui Atanasie face drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spune, și, dacă yoga dă rezultate, atunci poate și părerea lor asupra vieții e corectă, și atunci, totul se rezolvă. Ce mi s-a întâmplat? Viața e un proces, o fugă continuă; dacă ne-am opri, am avea în față neantul. De aceea nu vreau, nu pot să mă opresc. Nu știu dacă se merită, dar trebuie să mă țin de tren și să fug, căci dacă-mi dau drumul, nu-mi rămâne nimic. Așa că, nu sta pe loc niciodată! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu va ține mult, dacă toți nu încercăm să înțelegem trecutul și să iubim viața. Înțeleg și concep, simt cum nu suntem vii, și de aceea murim. Ca perfecțiunea de care nu ne apropiem, pentru că ea nu există. Sau este neantul, neantul detaliilor până în cele măi mici forme. A trăi înseamnă a simți acele amestecuri de detalii care se confundă, și de a ne alege idealul. Atunci când vom fi reușit să-l atingem, fi-vom nemuritori ai unei clipe perfecte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]