1,157 matches
-
tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci, un drept care ar trebui să ți se cuvină, ești obligat de fapt să-l furi, ca un borfaș într o clipă de neatenție a vreunui gardian inoculat în psihic sau introdus în celulă. Dar aici, la acest capitol, societatea nu mai are spor. Hoțul este întotdeauna mai dotat și mai inteligent ca paznicul..." "Poate s-ar putea totuși într-un fel. Omul stă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care vreau să vi le povestesc. De pildă, am și început, prematur, să vă vorbesc despre fratele meu, catalogându-l. Cred că ați observat. De asemenea, cred că ați remarcat - și știu că nu am făcut-o numai din neatenție - că tot ce am spus până acum despre Seymour (și despre genul lui de temperament, în general) a avut o rezonanță de panegiric. Asta îmi oferă un răgaz. Ținând seama că eu nu urmăresc să îngrop, ci să dezgrop și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de imponderabilitate continua să acționeze Însă, odată cu scurgerea timpului activitatea distructivă dădea semne de oboseală și să diminueze forța de penetrație, bolnavul, prinzând curaj - coborând din pat - Încercând să activeze picioarele. Operație nu tocmai ușoară, deoarece, la cea mai mică neatenție unul din picioare luneca În gol, periclitând prăbușirea!! Însfârșit, făcând un extraordinar efort de voință, reuși să ajungă În a doua cameră unde de fapt era instalat telefonul. Treaba nu era deloc ușoară. Mâinile Încă mai tremurau, dinții În gură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ziua de mâine.La rândul meu te iubesc, neânchipuit de mult...!!” Atena fu de părere: „Sunt destul de Îngijorată de sănătatea ta: toxinele radioactive pot slăbi puterea de apărare a organismului. Microbii vor avea terenul prielnic, iar o mică clipă de neatenție poate genera cine știe ce simptome de Îmbolnăvire. De ce nu vrei să consultăm un doctor...??” „Ași...” - ripostă el categoric. „Ce-mi poate documenta o consultație medicală În plus față de ce știu eu? Nimic, absolut nimic...! Ba mai mult: Îmi poate injecta cine știe ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sunt Îndoite. Te las puțin timp singură, voi aduce neapărat un taximetru...” Fiind nevoit să parcurgă distanța pe jos, Tony Pavone Încercă la rândul lui gradul de stabilitate a picioarelor sale, În deosebite condiții de echilibru. Ce-a mai mică neatenție putea fi periculoasă, te puteai socoti norocos, dacă scăpai cu o banală luxație...! În sinea sa Tony Pavone aprecia primejdia la care se expuneau șoferii de taximetre. În caz de accident, cine suporta consecințele...? Reuși Însfârșit să ajungă cu bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare În grad, cercetând-o cu un aer de evidentă superioritate, exclamând. “Ce-ți pierzi vremea cu boarfa asta? Dacă n’are acte, la Închisoare cu ea...!” Bănuind complotul ce se punea la cale Împotriva ei și, profitând de o neatenție a acestora fata o luă la fugă. Caralii o priviră cum se depărtează, apoi unul dintre ei scoase fluerul, suflând În el cu așa o forță, alarmând toată lumea, după care urlă cu gura lui bine hrănită de către stăpânii lui, cât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
țigan. I-am făcut semne disperate să ascundă imediat sticla, fiindcă oricine era prins cu alcool în incinta internatului risca externarea în prima fază, iar la următoarea abatere era exmatriculat fără drept de apel. Blondul profită de clipa mea de neatenție șimi trimise un pumn în ficat apoi un picior drept în cap. Am auzit o bufnitură și totul în jur începu să se învârtă, în timp ce gura mi se usca după puțin aer. Imaginea mi se încețoșă și picioarele mi se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Însă tare Îngust și cînd am dat-o cu spatele, am lovit-o puțin. CÎnd am coborît, am observat că cineva scrisese cu caractere mari În praful de pe ea: PROSTULE. Cred că cel care scrisese profitase de un moment de neatenție din partea mea, sfîrșitul cuvîntului fiind cam rasolit, semn că fusese scris În mare grabă... Oricum, purtase mănuși groase. M-am Întors pe strada principală exact pe unde venisem Într-o vitrină modernă din colțul de pe dreapta, am văzut un manechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întâmplător într-un tren și pe care cu câteva minute înainte nici nu o luasem în seamă ajunsese, fără motiv, să-mi devină centrul preocupării. Gândul se înfundă. Când m-am așezat la loc pe banchetă i-am atins, din neatenție, brațul drept și atunci mi-am cerut scuze. - Nu face nimic, răspunse, întorcând capul, după care își continuă lectura. De data asta îi văzui fața, era ovală, ochii negri, buzele într-o alunecare de desen copilăresc. Mă simțeam blocat: încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și franțuzită, profesoară de limba franceză la liceul de fete. V-am spus odată de ea, dar ați uitat probabil. În adevăr, nu-mi aduceam aminte să-mi fi vorbit despre ea, aici poate că era de vină permanenta mea neatenție la informații pe care nu le socoteam importante. Ultimele cuvinte fură rostite cu aceeași mândrie, vrând să sublinieze comunicarea unor calități foarte rare. Era cu adevărat rar la timpul acela, ca și înainte de război, să fii profesoară de liceu, liceele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
poate fi gândirea unui judecător! Gândind, mă oglindeam în ochii ei și nu credeam, privirea i se agățase de mine: „Te iubesc” îmi spuse. Lung nu auzea, vorbea ceva, nu înțelegeam, pentru că o ascultam numai pe ea, nici nu observă neatenția noastră, și nimeni dintre nuntașii acelei seri nu ne-ar fi putut auzi deoarece nu vorbeam cu voce deschisă cum ar fi trebuit după regulile acestei lumi. „Te iubesc, continuă; știu la ce te gândești, dar n-am nici o vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a cărei valoare se află numai în asemenea împrejurări, iar eu, aici, în felul meu... Aud deodată poarta: domnul Pavel intră, are umerii aduși, până acum nu mi-am dat seama pentru că își controla ținuta, acum e un moment de neatenție, a îmbătrânit. Sunt opt ani de când locuiesc aici, îl văd aproape zi de zi, vorbim, râdem, ne întristăm, îl am în față mereu, din cauza asta nu mi-am dat seama că au trecut anii. Doamna Pavel la fel... Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dispăreau calupuri întregi din final, văduvindu-mi cititorii tocmai de poanta cu care îmi încheiam subtilele giumbușlucuri. Mă mâhneau astfel de mizerii. Nu mă supăram însă. Știam că astea sunt inerente gazetăriei. Nu pătimise și Arghezi la vremea sa de neatențiile corectorilor, paginatorilor sau ale secretarilor de redacție? Și? S-a lăsat Arghezi de gazetărie? A renunțat el la pamfletele-i zilnice? Atunci de ce să renunț tocmai eu, acum, când lupta pentru noua dimensiune a trăirii românești de-abia începuse... Răsuceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai rămăseseră Întregi doar mâinile și părul. În rest, sub rochia sa largă, „mărșăluia” foșgăind un regiment de melci... Acum, iată, răul făcut cu sau fără vrerea lui se Întoarcea Îndărăt. Asupra masterandului plana un pericol imenent. O clipă de neatenție și melcii ascunși În trupul ei, sictiriți de mereu același habitat, vor migra pe trupul lui... Oliver se cutremură de scârbă. Ar fi preferat să fie bântuit de furnici, de viermi sau de păianjeni, numai de melci nu. Nici omul-gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
loc În ultimele zile, Oliver simți cum un ghimpe nemilos Îi scormonește În inimă. Stând acolo neclintit În mijlocul camerei, el Își aminti cum, tot alergând pe dealuri și căutând să ajungă la crinii sălbatici ce umpleau altădată câmpul biblic, din neatenție, În vreme ce se tot hârjonea cu niște sălcii aflate pe malul unei ape line, Oliver, care uitase să-și ia câteva măsuri de precauție necesare În astfel de ocazii, le lăsase Însărcinate. La drept vorbind, privind un film la televizor, masterandul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sub o formă ușor simplificată, de degete și mâini ce jucau zaruri sau cărți, sau de degete și mâini ce băteau alba-neagra pe podea, la picioarele lui Lawrence. Ca să-și bată joc de el, Oliver, profitând de o clipă de neatenție a celor din jur, lăsase zarurile Însărcinate cu sămânța sa. Nici Satanovski, nici omul-locomotivă, nici celelalte creaturi nu observară pe moment nimic. Și totuși zarurile se Înmulțeau. Dinlăuntrul fiecăruia, pe nevăzute, apăreau rostogolindu-se zaruri mai mari și mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și după care urmează rispirea În eter... Încheind acest ciclu, eul se Întoarce Îndărăt, purificat de tot ce Înseamnă orgoliu sau alt rău, parcurgând toate etapele În sens invers. Metoda nu e simplă”, adăugă Bikinski, „e suficientă o clipă de neatenție și ai lunecat În hău pentru totdeauna. Orice particulă materială sau imaterială Își Întinde tentaculele sale invizibile În spațiu, având tendința de a te Împiedica să ajungi la adevărul ultim sau să te Întorci Înapoi la propriul eu. Mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zeflemitor din colțul gurii. „Pare să fi trecut prin multe”, Își spuse Noimann. „Pe ăsta nu-l duci cu zăhărelul”, conchise el. Medicului Îi trecu prin cap că apariția piciorului ar putea să fie legată tot de Bikinski. „Poate din neatenție l-a călcat vreo mașină sau vreun tren de marfă...” Bătând orașul În lung și-n lat, pictorul era predispus la accidente. Chiar era și de mirare că până acum rămăsese viu și nevătămat. Noimann Îl prevenise de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nenumărate prelungiri. Nenumărate tentacule, Începând cu ochii și terminând cu gura. Ea e toată numai ochi, toată numai urechi și gură. Până și picioarele Îi sunt prevăzute cu ventuze. Ca să nu mai vorbim de sâni. E suficient un moment de neatenție, de slăbiciune din partea bărbatului și s-a terminat cu el. Degetele, picioarele, labiile și limba vor țese În jurul său o pânză care-l va Înfășura cu totul. Trupul lui, dar și sufletul vor constitui hrană pentru ea și În vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ai clipi din ochi...” „Ei bine, dacă-i pe-așa, atunci eu vă zic salut. Sau mai bine zis: la revedere. Pe curând...” Medicul aruncă o privire În direcția vocii, dar deja era prea târziu. Profitând de o clipă de neatenție, arătarea de jos, adunându-și forțele, se puse, cum se spune, pe picioare. Acum grămada de piele și de cârpe deschisese ușa și Îi făcea semn de adio. Noimann nu se pierdu totuși cu firea, trăgând, pentru Îmbărbătare, o dușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ieși învingător Așa, ca-n lumea basmelor! Dans Notă : Personajele din povești intră pe rând pe scenă pe un fond muzical 30-40s. 2.După faptă și răsplată, Leneșul mai mult aleargă, Iar copilul răzgâiat Va rămâne ne-nvățat. STOP LA NEATENȚIE Elev I Circulația corectă E problemă principală Și are destui prieteni Mari mici la noi în școa1ă. Accidente anul acesta N-au mai fost înregistrate Dar să știți pe ici, pe colo Unii le fac nesărate. Elev II Ca să-i
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
noi în școa1ă. Accidente anul acesta N-au mai fost înregistrate Dar să știți pe ici, pe colo Unii le fac nesărate. Elev II Ca să-i îndreptăm pe-aceștia I-avem în atenție Și-am adus aici patrula “Stop la neatenție!” Toți Deviza patrulei e : “Stop la neatenție”! Uniforma ne e dragă Ne-o cunoaște lumea-ntreagă. Noi pe toți îi invităm Să circule-i ajutăm, Iar pe cei ce nu ascultă Pe loc îi sancționăm. Elev I Sunt unii care
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
au mai fost înregistrate Dar să știți pe ici, pe colo Unii le fac nesărate. Elev II Ca să-i îndreptăm pe-aceștia I-avem în atenție Și-am adus aici patrula “Stop la neatenție!” Toți Deviza patrulei e : “Stop la neatenție”! Uniforma ne e dragă Ne-o cunoaște lumea-ntreagă. Noi pe toți îi invităm Să circule-i ajutăm, Iar pe cei ce nu ascultă Pe loc îi sancționăm. Elev I Sunt unii care habar n-au Să circule pe trotuare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Le-a tras o păruială de mama focului! Ce ziceți, frați, ghiciți? Toți Da cum să nu, cum să nu? Elev X Fetelor, o scrisoare! Toți O scrisoare? De la cine să fie oare? Elev X Către brigada artistică “Stop la neatenție!” Toți E pentru noi, Ia citește să vedem cine, Și ce scrie ! Dragi prieteni, În zborul nostru către țările calde am survolat și spațiul aerian al comunei voastre. Am văzut copii frumoși și cuminți, preocupați de grija cărții. Ne-au
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
din bucătăria de vară unde trebăluia de zor. Angelina și Cezara erau absorbite de jocul cu păpușile, însă Viviana se cam plictisise; fiind mai mare, curiozitățile ei asupra vieții erau de altă natură. Cu ochi ageri, pândi un moment de neatenție al bunicii și se furișă spre cușca lui Ursu, câinele ciobănesc, paznicul curții. Cum o văzu că se apropie îi ieși în întâmpinare. Pe cât era de rău și de neîndurător cu străinii care intrau în curte, pe atât de blând
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]