794 matches
-
Aș fi fost până la capăt alături de tine, desigur, pentru că am fi pornit de pe poziții egale, acceptând amândoi situația. Mi s-a făcut rău dându-mi seama că aș fi putut evita toate astea dacă aș fi fost în mod intenționat neatentă. Dar noi am fost întotdeauna sinceri unul cu altul și nu m-aș fi gândit niciodată să fac asta. Iar acum nu puteam să mă fac că am uitat această discuție și să rămân gravidă „accidental“. Nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
birou și amurgul se făcea tot mai gros dincolo de ferestre, scriind, una după alta, scrisori de care nu era nevoie, În timp ce stătea În sala teatrului din Haymarket și hohotele de râs ale publicului i se spărgeau În valuri pe deasupra capului neatent - În vreme ce povestea aceasta, povestea lui, cu perspectiva ei dramatic limitată, continua să se desfășoare -, alte perspective existau simultan, În paralel, cum s-ar spune, Între paranteze. [George Alexander fu primul dintre membrii distribuției care sosi la teatru, dar mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost ea, aceasta și atâtea alte impresii, nespus de plăcute, n-ar fi fost cu putință. Trebuie să mărturisesc sincer și bărbătește că don Muñagorri (fără doar și poate, un cabanier demn de toată lauda) e un amftrion posac și neatent. Aproape că nu ne-a adresat nici o vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei cu Carlos Anglada, ce se producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
luat o decizie greșită sau ar fi dat Înapoi. Așa că ne-a lăsat pe noi să decidem. Dar Îți spun eu că Barnes vrea să plece. Norman fu surprins. Imaginea clasică Îi Înfățișa pe matematicieni cu capul În nori, absenți, neatenți la cele din jur. Dar lui Harry nu-i scăpa nimic. — De ce să vrea Barnes să plece? Întrebă Ted. — Cred că e clar, spuse Harry. Din cauza furtunii de la suprafață. — Dar furtuna n-a ajuns În zona noastră, insistă Ted. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fie și foarte prost îmbrăcat“. În seara în cauză, James și trei colegi de-ai lui s-au așezat în zona mea, iar eu m-am ocupat de nevoile lor în obișnuita mea manieră de lucru: adică aceea iresponsabilă și neatentă. Aproape că nu le-am acordat nici un pic de atenție, abia dacă i-am ascultat când le-am luat comanda și cu siguranță că nu i-am privit pe nici unul. Dacă m-aș fi uitat la ei, atunci probabil aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu oameni amărîți, Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe -, Irene Papas - probabil bocitoarea antică supraviețuind În negru unor condiții nefavorabile de existență Încă de pe vremea Ifigeniei, cînd Ahile se odihnea gol pe plajă spre Înfiorarea spectatoarelor neatente la celebrul călcîi, ci la cu totul altceva care, din nenorocire pentru lumea filmului, nu se vede, eroul stînd Întors cu spatele Într-o rînă, singura consolare pentru doamne fiind faptul că i se zăresc totuși fesele, strălucitoare, expresive -, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreau Însă să las impresia că-s permanent abătut, scîrbit de viață, melancolic. Dimpotrivă. Acum tocmai am venit de la un parastas. I.M. Toate cărțile tale s-au bucurat de elogii, au fost răsplătite cu numeroase premii. Într-o lume (teoretic) neatentă la cultură te-ai bucurat de recunoaștere. Este această recunoaștere cel mai bun lucru care i se poate Întîmpla scriitorului? R.P. În primul rînd, deși este una de calitate, rămîne totuși o recunoaștere Într-un spațiu foarte limitat. Ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asta!“. Nu se știa dacă vorbește de reportaj ori de inundație. Andrei Vlădescu s-a retras să-și continue scrisul. Vecina s-a foit un timp, a spus câteva lucruri lipsite de importanță, bătrâna doamnă Marga Pop i-a răspuns neatentă. Nu insistăm. Apoi cealaltă s-a ridicat, pregătindu-se de plecare. A mai întrebat-o dacă are cine s-o însoțească a doua zi. Are cine s-o ducă. Dar o așteaptă acolo, neapărat trebuie să vină, să-i povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
proprii. Andrei Vlădescu descoperise, în timp, că multe din cele ce spunea fuseseră mai demult sau mai de curând afirmate de alții și ea le dădea drept ale ei, dar într-o asemenea formă, încât cei din jur, mai întotdeauna neatenți la spusele altora, nu descopereau nimic. Era ca și cum le-ar fi gândit ea însăși în acea clipă, încât părea nedrept s-o învinuiești de contrariu, mai ales că le spunea cu timiditatea și cu teama autorului, de parcă i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mine a dispărut sus pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine însumi fie pentru vreun ascultător neatent, clar și fără emfază, repet aceste cuvinte: „Mă prăbușesc. Mă prăbușesc. Mă prăbușesc“. Și apoi se aude scrâșnetul final de metal sfâșiat, în timp ce bucăți din fuzelaj încep să se desprindă, până când dintr-o dată avionul se rupe și se împrăștie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
copil la spital. — Prietena dumneavoastră o poate face, nu-i așa? Kay rîse. — Ia uită-te, vreți să mă zboare de la serviciu? Puse mîna pe capul lui Helen pentru a Îndepărta de pe frunte părul plin de praf. Gestul era unul neatent, dar cînd văzu expresia tensionată a lui Helen - ochii mari și Întunecați deasupra obrajilor acoperiți de tencuială albă, ezită. — Așteaptați o clipă, zise ea. Trebuie să arătați cît mai bine pentru cei de la S și D. Alergă la Mickey și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părăsit. Rich, care În scrisoarea pe care mi-a dat-o cu o zi Înainte de nuntă mi-a scris: „Eu sunt Întotdeauna, iar tu ești Reddy 1 - Închin pentru o viață lungă“, a plecat. Iar eu am fost atât de neatentă, că a trebuit să aflu de la dădacă. În timpul acestei pauze lungi, Paula respiră din ce În ce mai greu; se simte prin fir un șuierat de neliniște. —Kate, Întreabă ea, ești În regulă? — Da, sunt bine. Paula, poți să dormi În camera de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe Frank. Facem toți ce putem. L-am urmărit cu privirea cum Împăturea delicat iahturile de hîrtie cu mîinile lui bătătorite. Vorbise pe un ton sincer, dar ciudat de distant, parcă erau replicile unei piese vechi rostite de un actor neatent. M-am răsucit cu taburetul și am privit În lungul piscinei. Pe suprafața ei sticloasă vedeam reflecția casei Hollinger, ca o navă incendiară scufundată ce părea a se odihni pe dalele de pe fundul bazinului. Ați avut vedere bună de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În spatele nostru, dar știam că ei Îi rătăceau gîndurile prin Încăperile distruse și că făcea propriile-i autopsii mentale asupra victimelor. Încercînd s-o liniștesc, i-am Înconjurat umerii cu brațul. S-a Întors cu fața la mine și mi-a zîmbit neatent, ca o doctoriță doar pe jumătate conștientă de avansurile unui pacient amorezat. — Paula, ești obosită. Vrei să conduc eu? Te las la clinică și iau un taxi de-acolo. — Nu suport să mă duc acum la clinică. (Își sprijini fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
invitat la masa mea „de lucru“. E o masă cam mare, demodată. Dacă vreau să-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă aplec cu scaun cu tot (scaunul pe care oricum mă bâțâi întruna) și s-ar putea, neatentă cum mă știu, să-mi alunece scaunul. Asta mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei. La picioarele lui. Pentru o clipă, mă și văd ghemuită pe podea, neștiind ce să fac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de pe urmă turiști se îndreptau către locul de pik-nik, scânci rugător: Albert! Albert, te rog, fii cavaler! Please!... Profesorul se întoarse și-i dădu mâna. Doamna slăbuță, temătoare și neajutorată, mare adoratoare fiind a mirificului landșaft al Munților Violeți, călcă neatentă în gol: astfel, pe neașteptate, se trezi culcată în iarba verde. Rușinată de episodul pe care îl provocase, fără de voia ei, începu să scâncească, râvnind compătimirea generală. Soțul ei salvă situația de la o distorsionată percepție publică, îndemnând-o cu umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aflat în fruntea oamenilor săi în mijlocul iadului care este acum Crimeea arată caracterul acestui ofițer. Arată stăpân pe sine, dar doi ani de război înseamnă totuși consum nervos și epuizare. Este singurul lucru care mă îngrijorează. Din cauza oboselii, poate deveni neatent sau superficial. Lucru extrem de periculos. Mai ales pentru misiunea la care ne-am angajat. Sper să fie doar ceva trecător. Poate fi informat despre țelul activității noastre? Colonelul reflectează câteva momente. Nu, clătină el cu hotărâre din cap. Ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se Întîmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite În parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu Îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai În sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia Însă o știință anume pentru a Înțelege ce se Întîmpla cu adevărat, arta disimulării, ridicată la rang social și istoric Împiedica vederea. De asta, probabil, un ziarist francez aflat În trecere prin capitală a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
liber În mijlocul societăților Încătușate - toate societățile sînt Încătușate, reguli scrise sau nescrise Împiedică pe fiecare să fie el Însuși de la naștere pînă la moarte, dar asta e regula existenței lor, - un om liber, adică circulînd fără opreliști, deși În aparență neatent, cu ochii deschiși la toate amănuntele acestei vieți, cu putința de a Înțelege ce se Întîmplă În intimitatea fiecăruia, adică un om... - V-ați gîndit vreodată la viitor? Întrerupse brusc, fără să Înțeleg ce vroia să spună, desfăcîndu-și palmele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
voluntare, gura bine desenată, dar lipsită de cea mai vagă senzualitate (care zăcea totuși în mine), obrazul tras, laminat, ascetic, deși numai ascet nu eram. Cine să vrea să cunoască un astfel de om, când Vauvenargues spune că sîntem prea neatenți sau prea preocupați de noi înșine ca să ne cunoaștem mai profund unii pe alții? Cine a văzut niște măști la un bal, dansând prietenește împreună și ținîndu-se de mână fără să se cunoască, zice mai departe filozoful, ca să se despartă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
flautul, ssss, piano. De astă dată însă flautul nu numai că era prea forte sau prea pianissimo, ci pur și simplu nu cânta partitura, ci cu totul altceva... Dirijorul bătu enervat în pupitru, crezând că flautul fusese pur și simplu neatent, adică deschisese din greșeală la altă pagină. Și orchestra se pregăti să reia... a, a, a, și apoi începi atacă respectiva simfonie, flautistul însă aiurea, tot așa cânta. Atenție, flaut, strigă dirijorul oprind, flaut, ce-i acolo? Păi ce dirijez
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nici cu putință să fie așa cum era. Nu se putea să-mi răspundă cu o astfel de alarmă supusă în glas, încît sării, ca să spun așa, înapoi în mine însumi. Nu prea departe însă, doar atât cât tresărim când, neatenți, ne izbim de cineva și spunem pardon, fără să ne uităm măcar la persoana cu care ne-am atins. "Nu, doamnă, mormăii parcă visător, dimpotrivă, vă mulțumesc pentru atenție." "Îmi plac foarte mult florile, explică ea (într-adevăr avea pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
schimbă starea de spirit, care în ultima vreme era curioasă, devenise foarte tăcută, fără să fie melancolică sau preocupată de ceva, sau cât de cât neliniștită, cum e a oricărui om care tace zile întregi. Nu era apatică și nici neatentă, pur și simplu tăcea, și ași putea spune că o făcea cu mare poftă (dacă mă pot pronunța astfel!), tot așa cum mai înainte îi plăcuse să sporovăiască, și această tăcere era la fel de obstruantă pentru a comunica cu ea... Cred că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
subiectului îi este prezentat un set de cuvinte la o ureche și un alt set la cealaltă ureche, el trebuind să fie atent numai la cele care i se prezintă la o singură ureche. În mod normal, cuvintele transmise "urechii neatente" n-ar trebui să fie procesate. S-a descoperit însă că informația este procesată de creier, evident la un anumit nivel, chiar și atunci când cuvintele sunt adresate urechii neatente. Toate aceste experimente au dovedit existența percepției subliminale și s-a
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
prezintă la o singură ureche. În mod normal, cuvintele transmise "urechii neatente" n-ar trebui să fie procesate. S-a descoperit însă că informația este procesată de creier, evident la un anumit nivel, chiar și atunci când cuvintele sunt adresate urechii neatente. Toate aceste experimente au dovedit existența percepției subliminale și s-a căutat demonstrarea efectelor percepției subliminale asupra diverselor tipuri de conduite ale omului. Zuckerman (1960) a proiectat 30 de tablouri pornind de la care două grupuri de subiecți (unul experimental și
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]