706 matches
-
el și despre acea amintire, o să găsești răspunsul. Și dacă n-o să-l găsești, nu te neliniști. O să lași istoria cu o enigmă." Nu m-am lăsat însă ispitit de acest gând, deși îl purtasem în conștiința mea, ca o nebuloasă, atâția ani. Mi-am continuat drumul spre București chemat de iluziile și dramele propriei mele vieți... Am revenit după câteva zile și din nou, în tren, la întoarcere, sub ritmul roților, așezat la geamul aceluiași vagon restaurant, absorbit de peisajul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu știu cât de potrivit este pentru ceea ce vreau să vă povestesc. Totuși, el trimite la o asociere fără de care mi-ar fi greu să intru în subiect și care nu trebuie trecută cu vederea de oricine încearcă să înțeleagă câte ceva din nebuloasa psihicului japonez: floarea de cireș, epitomul frumuseții și al grației absolute prin chiar vulnerabilitatea sa (numai viețuirea în spațiul morții face posibilă epifania acestui absolut), este legată, organic, de ideea nebuniei. Oamenii se tem de florile de cireși, pentru că neîndurătoarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tabere refuzau să se convingă de aceste realități și nu renunțau la pretenții. Începu să se plimbe. Dezorientat, fumul parfumat întârzia în urma lui. Tratatul de pace trebuia să fie semnat cât mai curând posibil. Altminteri, viitorul se scufunda într-o nebuloasă cu mult prea multe necunoscute. Își aminti tot ceea ce discutase cu Dimitrie Moruzi, cu marele dragoman al Porții, în timpul vânătorii cu șoimi. Cedarea unei părți din Moldova îi apărea acum, după ce citise toate acele informații, într-o altă lumină. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
irealitate și mai apropiată". Cea a propriului subconștient, în care sunt înmagazinate toate informațiile privind istoria speciei și a universului. Tot ce s-a întâmplat în univers de-a lungul timpului plutește ca un lest în subconștientul uman. Din această nebuloasă a trecutului se înfiripează viitorul. Care la rândul său poate fi intuit de psihicul uman. Cuvântul e un mijloc, o simplă unealtă, un fel de găleată, ca să zic așa, de care o folosește pentru a scoate la suprafață acea apă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înțelepciunea vârstei, dar și a experiențelor istorice prin care am trecut, să pot evalua și spune adevărul, sine ira et studio, doar cu dorința vie de a elucida din punct de vedere istoric unul dintre cele mai spectaculoase, dar și nebuloase, fenomene din întreaga istorie a României. Însă nu ți se pare cu totul straniu că nimeni până acum nu m-a întrebat serios, cum o faci tu acum, despre acest fenomen, în istoria noastră s-au întâmplat și se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să poată avea o imagine directă, deși cam tulbure, a scenei contemplate de Kent și de Lester prin telescop. Concentrându-și atenția, văzu că nava ajunsese în vecinătatea unui sistem galactic, ale cărui stele erau însă atât de departe, încât nebuloasa M-33 din Andromeda - ținta expediției - se reflecta în telescop ca o puzderie de puncte strălucitoare. Grosvenor își ridică privirea tocmai în clipa când Lester spunea, depărtându-se de telescop: - Se petrece un fenomen de necrezut. Vibrațiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe scaune, se vedea clar că vorbele căpitanului atinseseră o coardă sensibilă. - Să privim lucrurile din... punctul ei de vedere, urmă căpitanul. Iată că se apropie o navă: în direcția dinspre care vine, există un număr mare de galaxii, de nebuloase, de formațiuni stelare. Unde anume se situează planeta de origine a navei? Domnule Kent, dacă ești de acord, aș propune să examinăm unele din sistemele planetare ale acestei galaxii. - N-am nimic împotrivă, răspunse Kent. Iar dacă nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pentru a împiedica orice intervenție. Încă puțin și amicul nostru va începe să simtă un gol în stomacu-i gigantic. E timpul să pornim la drum. Timpul avea să vină, însă, abia peste câteva luni, când se hotărâră să pornească spre nebuloasa NGC-50 347. Astronomul Lester explică astfel sensul acestei alegeri: - Galaxia aceea se afla la o depărtare de nouă sute de milioane de ani-lumină. Dacă inteligența asta gazoasă se va lua după noi, ea se va pierde în noaptea fără sfârșit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Dacă inteligența asta gazoasă se va lua după noi, ea se va pierde în noaptea fără sfârșit a spațiului. Când Lester se așeză, Grosvenor se ridică și vorbi astfel: - Vă dați, cred, seama cu toții că nu vom merge chiar până la nebuloasa aceea. Ne-ar trebui sute, sau poate mii de ani, ca să ajungem la ea. Vrem doar să ducem această ființă vrăjmașă într-un loc din spațiu unde va muri de foame. Iar noi vom ști că a murit, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
alese la îndemână până la terminarea lecturii, ba chiar și după aceea. În linii mari, prozele scurte ale lui Emanoil Rei se subsumează, pe de o parte, reînvierii trecutului cu accent pe secvențe care se circumscriu vieții propriei familii, cernută prin nebuloasele învăluite în legendă ale vremii lui Ioan Sobieski, ori, cât de cât, mai apropiată de percepția noastră reală, cum ar fi aceea a bunicilor. Găsim, aici, o intensă retrăire a trecutului, impregnată de nostalgie, dătătoare de forțe proaspete celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Pămăntului. Cineva, odată, m-a întrebat de ce nu cade Luna pe Pămănt. Animație în sală. Oamenii de știință presupun că Luna s-a desprins de Pămănt cu miliarde de ani în urmă, cănd acesta a fost lovit de o mare nebuloasă înghețată, ca o cometă, sau de un asteroid de mari proporții. Luna se află la o distanță de cca 400.000 km. Apoi Luna se învărtește și ea în jurul Pămăntului, nu-i în repaos. Dar, conform legilor fizicii cosmice, nu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în urmă cu vreo 570 de milioane de ani cănd, au spus oamenii de știință, a avut loc, nu se știe de ce, o dispariție în masă a multor specii vii. Eu risc să formulez o cauză: întălnirea Pămăntului cu o nebuloasă, o cometă de mari proporții care n-a distrus Pămăntul, nu i-a schimbat traiectoria de deplasare în jurul Soarelui, dar a adus moarte. O ipoteză personală: probabil cataclismul a creat o perdea care a dus la o lungă perioadă de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu poate fi refuzat, ci mai degrabă rugat să participe la programul de conferințe. Aurora: Care mai este starea Universului? Evelin: Se fac eforturi pentru distrugerea barierei care s-a format. De fapt, bariera nu-i un zid ci o nebuloasă formată din gaze, gheață, praf cosmic magnetizat, care ar pune în pericol orice navă din cele pe care le avem. Soluția? Aștept. Profesorul: în afară de întălnirea cu tinerii urmează să reluăm un ciclu de Conferințe Internaționale despre Pămănt, Soare, Univers, natură
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
gunoiul din Cosmos, a planetelor moarte care circulă haotic, deci are grijă și de circulația cosmică. Hubble ne-a mai transmis că unele stele sunt din gaze iar altele din piatră. Evelin: Hubble și-a dat și cu părerea că nebuloasa Orion este locul unde se nasc cele mai multe galaxii. Hubble ne-a spus, cu mulți ani în urmă, cometa SL.9 a fost atrasă de masa lui Jupiter, s-au ciocnit și a rezultat un jet de lumină și materie de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
înconjoară într-un Univers de necuprins? Călătoria sufletului dincolo de timp și Universul fizic este un concept tulburător. Cineva îmi spunea că a trăit acest lucru, într o altă dimensiune, dar n-a putut să ofere dovezi, decăt senzații într-o nebuloasă nu prea credibilă. Evelin: Sufletul la naștere primește mai multe mantii, ca să nu spun învelișuri: cea fizică și cea astrală, spirituală cu ajutorul căreia sufletul poate părăsi corpul fizic plecănd către Universuri nebănuite, dar de fiecare dată se întoarce la trupul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sunt obișnuit cu praful cosmic. Pe lângă acela, ăsta-i un fleac. Un mizilic. O cantitate cu totul și cu totul neglijabilă, pe care nu merită să-o bagi În seamă, bolborosi oaspetele. Închipuie-ți că-ți iese-n cale o nebuloasă, ce te faci atunci? Te apuci de măturat? Lasă, te rog, prafu-n plata Domnului, nu te obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o linie. Linia se pierdea Însă În hău, frângându-se și intersectându-se mereu cu sine Însăși, astfel Încât triunghiul, În loc să se transforme În linie, alcătuia tot felul de Încrengături, pe cât de logice și limpezi la prima vedere, pe atât de nebuloase În profunzimea lor. „Da, trebuie să acceptăm realitatea cum e ea, nu cum dorim să fie...” Cinicul dădu păhărelul peste cap, așezându-și la loc șuvița rebelă. „Da”, repetă penitentul, foindu-se la picioarele sale, „dacă de Mathilda, momentan, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
secvență de film, un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte de identitate cu poză. — Patru, spune Mama Natură, ridicând degetele pictate cu henna ale unei mâini. Brățările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
camera de lângă reanimare. Alfredo aprinde lumina negatoscopului, așază tomografia ta deasupra și o privește de aproape. Se oprește într-un punct, se încruntă forțându-și privirea. Știu ce înseamnă să cauți o urmă care să-ți vină în ajutor în nebuloasa unei radiografii. — Vezi, spune, hematomul principal este ăsta, imediat deasupra durei mater, ajung ușor la el... Rămâne de văzut cât suferă creierul, asta nu pot să prevăd. Apoi mai este un punct aici, spre interior, nu știu, poate e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de fiecare zi. Noi, oamenii, nu sucombăm din pricina marilor suferințe sau a marilor bucurii, explicația fiind că suferințele și bucuriile acelea vin mascate într-o imensă ceață de incidente mărunte. Și viața tocmai asta e, o ceață. Viața e o nebuloasă. Acum din ea se ivește Eugenia. Și cine-i Eugenia? Ah, îmi dau seama că de mult o căutam. Și-n timp ce-o căutam, ea mi-a ieșit în cale. Nu asta înseamnă oare să găsești? Când descoperi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unde încă locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu căminul. Când m-am trezit, am ajuns la poarta casei dumneavoastră, unde nu știu dacă vă aveți sau nu căminul. Mă conduseseră acolo ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră, stele gemene scânteind în nebuloasa universului meu. Iartă-mă, Eugenia, și permite-mi să mă adresez ție familiar cu acest dulce nume; iartă-mi lirismul. Trăiesc într-un perpetuu lirism infinitezimal. Nu știu ce să-ți mai spun. Ba da, ba da, știu. Dar atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scop: am acum de dus la capăt o cucerire. O, Eugenia, Eugenia mea, trebuie să fii a mea! Cel puțin, Eugenia mea, cea pe care am făurit-o în viziunea fugitivă a acelor ochi, a acelei perechi de stele din nebuloasa mea, Eugenia asta, da, trebuie să fie a mea; cealaltă, cea a portăresei, sau a cui o fi! Vom lupta! Vom lupta și voi învinge. Posed secretul victoriei. Ah, Eugenia, draga mea Eugenia! Și se pomeni la poarta Clubului, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se compară cu un adevărat eșantion. Respirând încă greu, activă sistemul de coborâre. Singurătatea aici era mult mai copleșitoare, decât căderea în prăpastia fără sfârșit a stelelor. Lunecând la discreția cablului, se cufundă într-o beznă de nepătruns. Fără nici o nebuloasă în depărtări. Negura îi amorțise orice senzație fizică, astfel încât se sperie când ghetele loviră o suprafață solidă. Mârâi și fu cât pe-aci să-și piardă echilibrul. Revenindu-și, opri sistemul de coborâre. Se gândea să detașeze cablul care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Balerina Mata Hari“, repeta, să se încălzească, pietonul. Peste o oră, scara vopsită în verde și blocul acela de locuințe și aleea de brazi, și numele Francisca Pop n-ar mai putea fi regăsite, era convins. Spulberate, fără urmă, în nebuloasa viesparului care își va relua, conștiincios, blestemul diurn și static. Spulberat el însuși, grăbit să se spulbere cât mai repede, fără urmă. În noaptea care se spulbera, în zorii care îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era fericită. Satisfăcea răspunsurile colosului-zeu, care era Ea. Mama o simțise și de aceea o ferea de lume? Mama îi cunoștea nebuloasa în care era o supernovă și de aceea o ferea de lume? Mama o închidea pentru că închisoarea te apără de lume? Sau lumea era închisă în spatele unor garduri-ziduri cu creneluri nevăzute și Mioara nu avea voie să împartă cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]