1,116 matches
-
preot, dar mie îmi pasă. În cele din urmă am ajuns la asta. În cele din urmă. Mă întreb dacă Diane ar accepta să vină cu mine în Grecia, ea nu s-ar sinchisi de ce fac eu. Doamne, ce idee nebunească! Bobbie vine astă seară la mine, sper să-i fi trecut guturaiul, slavă Domnului că nu l-am luat și eu. Păcat că Bobbie e atât de neatrăgător. O să avem o discuție plăcută la un pahar de vin, vai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dumneata, te iubesc, ai norocul să fii iubit de mine, și dai norocului cu piciorul. De ce trebuie să ne întrebăm tot timpul ce înseamnă fiecare lucru, hai să vedem pur și simplu ce înseamnă. Bine, a fost o conversație idioată, nebunească, dumneata ai făcut-o să fie astfel. De ce n-am merge acum la gară, la aeroport, să plecăm în America? — Hattie, nu mă chinui. — Haide să plecăm împreună. — Hattie, oprește-te și ascultă-mă. Vreau să pleci imediat din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum trebuia; sau poate făcea asta ca să nu se cunoască vreo urmă, dar abia astfel se trăda... Nu i-a fost greu să înțeleagă ce anume căuta. Vroia să afle din jurnal dacă a renunțat sau nu la ideea lui nebunească și ce intenții avea. Iritat, a început să scrie în jurnal mai mult decât avea de gând să facă. Și-a compus o psihologie de ins care bravează totul, care iese în stradă și strigă, în sfârșit tot ce i-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
disperate de a ieși din imobilitate, din cleștele ezitărilor. E un lucru destul de cunoscut că timizii sânt uneori mai curajoși decât curajoșii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare. După cum nehotărâții sânt capabili de pasiuni nebunești. Numai că eu în zadar mă avântam. După o vreme ajungeam de unde am plecat. Pe peron, domnilor. Blestemat caracter. Totdeauna m-am reîntors pe peronul meu să reîncep să aștept și apoi să mă apuc de altceva. Așa pățește cine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
capul locului că mă simt vinovată față de tine, da ― vinovată... Îmi recunosc deschis greșeala care a făcut să ni se despartă drumurile pentru totdeauna. Dar nu vinovată fiindcă te-am înșelat, așa cum ai crezut mereu, ci numai pentru că am nutrit nebunescul gând de a te înșela. Să nu-ți închipui că încerc să mă dezvinovățesc. La ce bun? În fața veșniciei, omul leapădă masca minciunii și ipocriziei și simte nevoia unei purificări desăvârșite, pe care nu ți-o dă decât spovedania sinceră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu mănînci?" Răspuns: "Eu iau masa în oraș". "Unde? Cu cine?" ... Și aici, trăsnetul: "Cu viitorul meu soț! Tânărul de la Constanța! Nenișor!" Cât doream, cât îmi trebuia revolta, deznădejdea, gelozia ta. Toate astea laolaltă... Recunosc: era un plan absurd, ridicol, nebunesc. Auzi, să divorțezi pentru a te mărita cu cineva pe care nu-l iubești, numai de dragul unei răzbunări. Nu știu dacă femeile care înșală au avut vreodată un motiv mai puternic decât mine. Dar motivul nu interesează; important este numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zaruri? Că dragostea e o chestiune de noroc? Ce tâlc are legenda după care statuile lui Dedal fugeau noaptea din grădini dacă nu erau legate? Sau cum se face că într-o Grecie în care Icar și-a permis cutezanța nebunească de a zbura spre soare, folosind niște aripi lipite cu ceară, nimeni n-a avut curiozitatea să se suie în Olimp? Aș putea povesti cu lux de amănunte "plimbările" mele prin Atena în vremea când Frina îi poza lui Praxitele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
astfel. Doar l-am auzit cu urechile mele pe căpitan anunțîndu-ne că vom porni mâine la prânz spre Pireu. Și ce căpitan și-ar permite să plece hoțește, lăsîndu-și pasagerii prin porturi străine? Cu toate acestea, câteva clipe, fac calcule nebunești despre posibilitățile de a ajunge, de la Izmir, acasă. Între timp, s-a înnoptat. "Biju" și "Monseniorul" se opresc, gustă din diverse dulciuri (unele se numesc "tulumbe", ceea ce, evident, stârnește veselie). Altcineva ne lămurește, cu maximă seriozitate, că, de fapt, nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
filmele americane cu urmăriri spectaculoase. Trece de pe o bandă pe alta. A uitat parcă de teama de a nu-și zgâria Toyota albă. La trei fără șapte minute, ajungem la Cicero avenue și ne angajăm pe ea într-o cursă nebunească. La trei fără un minut ajungem la aeroportul Midway. Îmi smulg bagajul din mașină, dau năvală în aeroport și mă îndrept spre ghișeul companiei "Continental", întinzînd biletul și zicând în franțuzește că trebuie neapărat să iau avionul spre Cleveland. Funcționara
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă cuprinde mânia. Testul era cât se poate de convingător. M-am dus în zona sudică, să mă lămuresc în legătură cu Rezistența. Dar, o dată ajuns acolo și având toate informațiile necesare, am început să ezit. Hotărârea mea mi se părea întrucâtva nebunească și, la urma urmei, de-a dreptul romantică. Cred mai cu seamă că acțiunea subterană nu se potrivea nici cu temperamentul, nici cu gustul meu pentru înălțimile scăldate în lumină. Aveam impresia că mi se cere să țes zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
am zărit pe o etajeră cu cărți un Cupidon de porțelan, destul de hilar, care trona peste "Scrisorile provinciale" ale lui Pascal. Deodată, ridicând privirea am constatat că vedeam cerul, deoarece acoperișul casei se surpase. Asta mi-a dat o speranță nebunească. La nevoie, puteam fugi pe-acolo, dacă nu se întîmpla nimic. M-am urcat pe o masă de stejar, masivă, cu picioare în formă de labe de leu, pentru a încerca să văd dacă ajungeam cu mâinile până la spărtura din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare. Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o "nebunie" adevărată; una din acele "nebunești" îndrăzneli pe care e infinit mai puțin grav s-o ratezi decât s-o eviți. Și ce paradox ironic! în vremea în care aș fi putut să-mi doresc "nebunii", eu visam cu ardoare să devin înțelept! Umblam prin anticariatele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
N-o observă decît În clipa cînd se apropie ca să-i dea o sărutare Înainte de a o zbughi spre școală. Deodată se trezi cu un gust sărat și inexplicabil pe buze, mămica plînge? Nici nu-și dădea seama de curbele nebunești pe care le lua Bobby, punîndu-le În primejdie viața, atît lui, cît și lui Carlos și Imeldei. Ca În fiecare zi, șoferul Îi spunea fratelui său: e ultima oară cînd te las la volan, dar astăzi Julius nu-l asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cam descumpănit auzind toate Înjurăturile pe care le profera Juan Lucas În după-amiaza aceea de față cu maică-sa. Julius era și el nedumerit, ba chiar se gîndea că e un păcat să Înjuri, dar Îl atrăgea mai mult spectacolul nebunesc din fața Arenei În duminica aceea Însorită; era puțin cam speriat bietul de el și Susan pesemne că și-a dat seama, cu toate că purta ochelari de soare și se gîndea tot timpul la un pahar de coca-cola rece, fiindcă Îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
furios și pe urmă mînios, ce naiba i se Întîmplase, căci pricina nu putea fi decît o fată. Nu i-au ieșit planurile jucătorului de golf. Și i s-a topit și gheața pentru whisky, fiindcă Într-una din cursele acelea nebunești Bobby nimerise În dormitorul lui și stătea de aproape o oră Închis Înăuntru, izbindu-se cu capul de pereți, după ce distrusese tot ce putea fi distrus. „Mark Twain-ul meu, se gîndea Julius, care suise s-o caute pe Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să-i tulbure pe bărbați, Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea bateristului și mîinile lui care biciuiau tobele. În bătaia lor dezlănțuită pătrunseseră În taina Întunecoasă a vieții nocturne și acum? subțiri, fără iluzii, mîini sceptice de profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea, cea îndră gostită de Nabokov? De la un timp, după o lungă pauză, am început iarăși să primesc telefoane de la ea. Mereu noaptea târziu și mereu ca să-mi ceară să-i împrumut bani. O voce tot mai spartă, tot mai nebunească. De cele mai multe ori era, probabil, beată. Nu-i puteam împrumuta, căci eram sărac ca degetul, dar o-ntrebam mereu ce mai e cu ea. „Nu pot să-ți spun nimic“, îmi zicea și-nchidea. Cum toți bărbații, în nopțile de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-ar crede) fuseseră cocoțate două temple grecești unul peste altul, deasupra cărora s-a ridicat un turn subțire de o sută de metri înălțime, având în vârf un fel de stea enormă! Dar e imposibil de descris clădirea asta nebunească, trebuie văzută cu ochii. „E faimoasa Mole Antonelliana, opera unui arhitect genial și dement din secolul al XIX-lea. Mă reție și grotesc, kitsch curat, dar la o scară la care kitsch-ul devine fantastic, copleșitor. Nu mai există așa ceva
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tubul de traheotomie, un limbaj secret, fără vocale. Fiecare horcăit o sfâșia pe Karin. Îi bătu la cap pe doctori să facă ceva. Ei îi măsurară țesutul cicatrizat și lichidul cranian și ascultară tot ce se putea, în afară de bolboroseala lui nebunească. Îi shimbară tubul din trahee cu unul fenestrat, cu perforații minuscule, o fereastră în gâtul lui Mark suficient de largă pentru a permite trecerea sunetului. Și fiecare strigăt al fratelui ei cerea ceva ce pentru Karin rămânea de nedeslușit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cumva despre vreo problemă personală recentă, despre vreo schimbare de la serviciu sau vreo problemă care să-l fi stresat? Era nefericit sau deprimat? Întrebările alunecau înăuntrul ei. Fratele ei să încerce să-și facă felul - era o idee atât de nebunească încât o lăsase fără replică. Trăise la doi pași distanță de Mark mai bine de jumătate din viață. Știa ce note avusese în liceu la științe sociale, ce marcă de lenjerie purta, ce culoare prefera la dropsurile de tuse, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
între a rămâne pe linia de plutire și a se scufunda. După o nouă zi în haosul noului regat al lui Mark, se pomenea că inventează pretexte ca să ia legătura cu Daniel. Față de el putea exprima orice, de la cea mai nebunească speranță legată de ultimul triumf minuscul al lui Mark, până la teama ei că regresează. Daniel primea fiecare cuvânt al ei cu o rezervă tăcută și o menținea pe o cale de mijloc, stabilă. Nu puteau avea un viitor împreună, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl sprijină. Ia uite cine a venit! zice Barbara. Uite cine murea de nerăbdare să te vadă. Se apleacă și-și freacă nasul de câine. Da, da, uită-te la voi - din nou împreună! Câinele scheaună la Barbara - afecțiunea aia nebunească a oricărui border-collie, apoi sare din nou pe Mark. Las-o mai moale cu limba. Dă-te jos de pe mine, da? Poate cineva să-i pună lesa ăstuia, vă rog? Așa-zisa soră se agață de ușa șoferului, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o noutate. În acest punct al carierei lui Gerald Weber, călătoria de două ore cu trenul era mai degrabă datorie decât bucurie. Dar Bob Cavanaugh era nerăbdător să-l vadă. Entuziasmat, spusese tânărul editor. Publishers Weekly numise cartea „o călătorie nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul talentelor sale“. Călătorie nebunească nu va pica deloc bine în cercurile neurologilor, cercuri care nu iertaseră succesul primelor cărți ale lui Weber. Și apogeul talentelor sale avea ceva care-l deprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ore cu trenul era mai degrabă datorie decât bucurie. Dar Bob Cavanaugh era nerăbdător să-l vadă. Entuziasmat, spusese tânărul editor. Publishers Weekly numise cartea „o călătorie nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul talentelor sale“. Călătorie nebunească nu va pica deloc bine în cercurile neurologilor, cercuri care nu iertaseră succesul primelor cărți ale lui Weber. Și apogeul talentelor sale avea ceva care-l deprima. De-aici drumul nu mai ducea decât în jos. Weber se târî până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
corespondentele neurologice ale conștiinței? Întrebări jenant de speculative încă de când fuseseră formulate erau acum pe punctul de a primi un răspuns empiric. Bănuiala uluită, crescândă a lui Weber că s-ar putea să apuce să vadă lămurite aceste fantasme filosofice nebunești, că ar putea chiar să contribuie la explicarea lor, alungase tot ceea ce, în limbaj popular, a ajuns să se numească viață reală. Uneori parcă toate problemele cu care se confrunta specia așteptau analizele fine de care ar putea fi capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]