1,139 matches
-
-Zice-se c-a fost odată Alt moșneag și-o babă rea, Moșneagul avea o fată Baba tot la fel și ea. Fata moșului: Eu de muncă nu mă sperii Curăț, mătur și gătesc. Mama vitregă și sora Tot mereu mă necăjesc! Eu fac toată treaba-n casă Și muncesc mereu -mereu. M-au gonit acum de-acasă Și-o să muncesc din greu. Însă tata m-a-nvățat Să fiu harnică și bună. Sfatul îl voi urmări Și răsplată voi primi.. Fata
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să-l tratezi pe unul dintre prietenii noștri - și Încă un VIP - atât de grosolan? Era În mod evident beată și Își savura demonstrația de forță În fața grupului. Sammy o examină fără nici o expresie. —Cu tot respectul, prietenul tău o necăjea pe iu... o agresa fizic pe colega ta. Ea nu părea prea Încântată de atențiile lui, așa că l-am sfătuit să și le exercite În altă parte. —Sammy? Așa te cheamă? spuse ea, răutăcios. Avery Wainwright este unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tare. Upshaw se uită la el, apoi la Dudley. — Sunteți de la municipalitate. Corect? Mal zise: — Corect. De la Procuratura Districtuală. Eu sunt Considine, iar el e locotenentul Smith. — Cu ce treabă? Dudley zise: — Flăcău, veniserăm să te muștruluim pentru că l-ai necăjit pe Herman Gerstein, dar ce-a fost a trecut. Vrem să-ți oferim o slujbă. — Poftim? Mal îl luă pe Upshaw de braț și îl conduse câțiva pași mai încolo. Avem nevoie de un om pentru o diversiune necesară investigației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
E dulce și darnic cu femeile și copiii, dar omoară oameni. Știe că o să-l părăsesc - mai devreme sau mai târziu. — Nu, nu știe. Crede că ești o fostă stripperiță. O fostă. Ai treizeci de ani și nici un viitor. Îl necăjești și tu puțin, că poate i se scoală mai tare. Dar dacă-l părăsești, e cu totul altă poveste. Femeia nu se uită în ochii lui. Buzz zise: — Drăguță, unde-o să pleci? Audrey trase o pernă și o îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ocupe de caz, dar Dudley mi-a spus să-ți spun: „Nu uita, tu ești șeful”. Apropo, lui Dudley îi place de tine. Crede că ai un viitor mare. Părerea lui despre Smith era că îi făcea plăcere să-i necăjească pe alții. — Minunat. Transmite-i locotenentului mulțumiri din partea mea. — Spune-i Dudley și mulțumește-i personal. Acum sunteți parteneri în chestia aia cu comuniștii. Uite-i și pe ceilalți. Danny se uită. Gene Niles venea înspre el, la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe nume Zorro. Cum eu îl tot certam pe Miky pentru năz bâtiile pe care le făcea, copilul se ducea necăjit într-un colț și acolo îi mărturisea lui Zorro, cu tristețea și suferința întregii lumi pe față: „Aici în casă nimeni nu mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
buruieni, acolo totul are rostul 101 lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. 16. Și peste toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta și peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace și îndurare! 17. De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu. 18. Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru!
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
și că la mijloc trebuie să fie o șiretenie și, întrebîndu-l pe băiatul pescarului ce s-a întîmplat, acesta îi istorisi toată povestea. Dar, când să-l caute pe pungaș, ia-l de unde nu-i! S-a-napoiat bietul băiat necăjit la stăpînu-său: iar hoțul de păgubaș i-a tras o chelfăneală bună și a băgat la cap învățătura să nu mai dea altă dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al doilea pungaș
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
felul meu eram cam zurbagiu în școală și nu pierdeam nici un prilej ca să fac glume, stimulat mai mult de faptul că-i vedeam pe colegii mei râzând cu poftă și distrîndu-se mai ceva ca la teatru. Pe Nea Tomiță îl necăjisem de multe ori. De data asta, nu știu de ce, însă, ochii au început să mă usture fără de voia mea... să simt săgeți prin ei... și m-au podidit lacrimile! Bietul Nea Tomiță Dicescu nu vorbise niciodată atât de pătrunzător!... Și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de paltonul meu, și acu' n-am cu ce să mă închei... ― Și? ― Și-atunci, înfuriat, l-am aruncat pe fereastră, fără să știu că dumneavoastră aveți oră în curte. ― Bine, ființa lui Dumnezeu ― se-nfurie Cioc ― că te-ai necăjit e foarte firesc, dar de ce să arunci paltonul pe fereastră? E un gest pe care mintea mea refuză să-l priceapă! De ce l-ai aruncat pe fereastră? ― Păi ce era să mai fac cu el, fără nasturi?! ― Îi coseai alții
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
încape și izbește ușile în lături ca să iasă la văzul și auzul tuturor, să se amestece și să se încurce cu zvonul și răutatea lumei. Se mai deschid porțile și pentru ca să intre bieți oameni nevinovați ca Mini, și să se necăjească și ei degeaba. Cu capul ceva mai ușurat de migrenă, Mini hotărâse că necazul, atunci când îl scoatem la lumină, sluțește încă mai mult chipul lui urât, subt privirea sașie a oamenilor. De unde însă venea necazul? Cine era oare acolo de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
i-am vorbit onorabilului profesor de "trupul sensibilităței". Avem alte subiecte! - și Nory se uită cu înțeles la Lina, care se sălta anevoie, suflând greu. - Te ascult, Mini! Te ascult! zise afectuos și împăciuitor. Nory e fata bună dar te necăjește. Când nu ești de față, repetă tot ce ai zis tu, ce ai făcut tu! Nory, indignată, se roși. - Eu! Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
beneficii și alții înjură pe Greg de "prismă". Mini râse, învinsă de verva lui Nory. - Eu, care cunoșteam parola, i-am făcut-o lui Bonifaciu, deși mi-e simpatic, cu ochii lui celești și peisagiile lui nobile. Dar când poți necăji un bărbat!. . . Elena auzise că Mika-Le a desenat-o și, Rum tot ce face lăcusta e opera diavolului, se speriase. M-am dus de-a dreptul la curs. Pictorul era urcat pe masă și demonstra pe un panou mare principiile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cunoștea, fu nevoită să creadă că a făcut o mică, cât de minusculă răutate Linei. Rim declară cu un entuziasm grav că Hallipa era un om distins, un vinător admirabil, un muncitor demn de stimă. Păcat că era așa de necăjit; Mini întinse urechea. Lăcomia nu explica îndestul ditirambul. Elogiul lui Hallipa în vorba lui Rim era ceva neobicinuit și admirația lui, strămutată de-a dreptul de pe Lenora pe bărbatul ei, o surprindea și o îndruma spre noutăți mari. - Să fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o parte datoria de a o îngriji, pe de alta căpătau un fel de milă, de superstiție. Frigurile, credea Lina, erau paludice, ceea ce necesita mai rnult încă schimbarea localităței, dar anemia generală și starea inimii, mai ales, te opreau să necăjești o biată bolnavă, pe care ideea plenarei o ucidea. - Se pierde moșia! Se pierde tot! Eu mor dacă plec! 97 Fecioarele despletite, Concert din muzică de Sach, Drumul ascuns Așa se văieta întruna. Cine ar fi crezut să ție Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
povestise că învățase ceva din limba lor, dar fusese mai interesat să-i învețe pe ei limba engleză. Engleza și Cristos, Cristos și engleza. Inseparabili. Lui Elspeth nu i se păru o metodă satisfăcătoare. Și mai era ceva care o necăjea la fel de mult. Se gândise mereu că Andrew era cel care se deschisese foarte mult în căsătoria lor, cel care trăia cu adevărat pentru ea și pentru această Indie, pe care ea încercase să o respingă. Acum, începu să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. 5. Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri. 6. Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriți, ne-a mîngîiat prin venirea lui; 7. și nu numai prin venirea lui, ci și prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe nume Zorro. Cum eu îl tot certam pe Miky pentru năz bâtiile pe care le făcea, copilul se ducea necăjit într-un colț și acolo îi mărturisea lui Zorro, cu tristețea și suferința întregii lumi pe față: „Aici în casă nimeni nu mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de buruieni, acolo totul are rostul lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și de elegant nu era nici el mai tânăr de patruzeci de ani, cum aveam să aflu mult mai târziu. În propria lui librărie stătea cu pălăria pe cap și purta un costum gri-deschis, cu o cravată țipătoare. ― De ce ești necăjit, moșule, continuă el fără greș, ia spune, ce ți s-a întîmplat? Tata avea privirea rotundă și îi jucau ochii în cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoare a acestui om, de siguranța lui, și de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoare a acestui om, de siguranța lui, și de felul decis și protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. ― Cum! exclamă în sfârșit tatăl meu indignat, necăjit arăt eu? Necăjit ești azi și mâine nu mai ești! Ori eu, ce să fac? Adică el se simțea, lovit pentru toată viața și niciodată n-avea să-i mai treacă rana pe care o primise. Și începu să-i povestească acestui librar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se ivea un cap buhos, spionînd. Oaspetele stătea din povestit, întreba de sănătate și se scula să dea mîna. Uneori ieșea afară să mai puie sub botul cailor un braț de fîn. Lui moș Savastian îi plăcea grozav s-o necăjească pe bunica. - Liță Marghioală, cînd trăia omul dumitale am făcut noi multe fărădelegi împreună. - Veți fi făcut! rămînea neclintită bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era rușine să-i spun că tot de la ei Îl cumpărasem. „Ia uite marfă aici!” zicea, Întinzându-mi o armă ca lumea, țeapănă, cu mânerul Împodobit cu liță Împletită. N-aveam bani destui pentru o asemenea cumpărătură importantă și mă necăjeam. Dar prietenul meu Îmi făgăduia că n-o să-mi ia un ban În plus față de cât Îl costaseră materialele. Ca să Închei afacerea cât mai repede și ca să nu apară alt client Între timp, dădeam o goană turbată până acasă. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]