1,175 matches
-
flăcăule, stăi, unde mi te duci?... Niță simți botul calului lângă cot. Faliboga descălecă repede și se alătură de flăcău, în gluga-i sură... Unde-ai fost? zise el scurt, și-l apucă de braț. Ia lasă-mă, bădică, răspunse necăjit Niță. Ce ai cu mine. Destul sunt eu de amărât ș-așa. Cum ai lăsat vitele și te-ai dus?... Dacă le-am lăsat, le-am lăsat cu regulă... —Măi, de mult am eu cu tine o socoteală, măi Lepădatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când, în ziua următoare, barmanul cel drăguț m-a sunat la birou și a spus: — Am o idee grozavă pentru întâlnirea noastră. Am ascultat fără să spun nimic. —Fac parte dintr-un proiect în care construim case pentru niște oameni necăjiți din Pennsylvania- ei oferă materialele, noi venim cu munca. A făcut o pauză, așteptând să-l laud. N-am făcut-o. Așa că, părând puțin nesigur, a continuat: — Mă duc acolo în weekendul acesta. Ar fi super dacă ai veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să regret modul în care ne apăraserăm principiile. Abia atunci am înțeles că nu obținusem apartamentul. (În mintea mea, ne mutasem deja, locuiam acolo și cumpărasem o plantă.) Aidan mi-a strâns mâna în a lui. — Iubito, știu că ești necăjită. Dar ne vine nouă o idee. O să găsim o casă. —Știu. Găseam o stranie alinare în gândul că eu și Aidan eram la fel, că aveam aceleași valori. —Nici unul din noi nu are instinctul ucigaș. A fost ca și cum l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bietul Harry de gelozie și te-ai folosit de Racey. Harry ar fi putut să-l ucidă pe Racey azi. Detta: Racey e teafăr. N-a pățit nimic. M-am asigurat că n-o să pățească nimic. Tessie: Și e destul de necăjit. A crezut, când voi doi ați făcut sex, că asta înseamnă ceva pentru tine. Detta: Mda, mă rog, tu l-ai omorât pe tata. Tessie (țâțâind): Apropo de a ține dușmănie. Detta: Uite, du-te și lasă-mă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Rachel „nu se mărită la biserică“. Tata a fost încântat, în taină, pentru că a crezut că, dacă nu era o nuntă „cum se cade“, nu va trebui să țină un discurs. Rachel, de asemenea, era senină și netulburată. Nu ești necăjită? am întrebat-o. Nu îți pare rău că mama și tata n-o să fie de față la nuntă? —O să fie. Crezi sincer că ar putea să lipsească? Ar ucide-o. M-am băgat în culcuș și mi-am găsit refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
amenințate. Emisarul hindus venise cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași cu valtrapuri din catifea roșie; se arăta preocupat mai degrabă de comerțul între India și imperiul mameluk, negoț întrerupt brusc de invazia portugheză. Sultanul spuse că era extrem de necăjit, atrăgând atenția că astrele erau desigur defavorabile musulmanilor în anul acela, dat fiind că surveniseră în același timp și ciuma, și amenințarea asupra Locurilor Sfinte, și propria sa boală. Dădu poruncă mai-marelui peste grânare, emirul Khușkadam, să-l însoțească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor magic, deschis spre dincolo. Am trăit magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în capătul străzii. Isprăvisem joaca, dar nu mă înduram să plec acasă. D., băiatul unor oameni necăjiți, cu mulți copii, înghesuiți într-o căsuță ca o jucărie, cu două odăi, sub streașina unui depozit de lemne, îmi spusese că, din clipă în clipă, se va aprinde lumina în odaia dinspre stradă și aveam să vedem curva. Venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde a se aglomera. Tot fete, mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum vin și se duc la catedra custodei, au bluze scurte, cu buricul dezgolit. Se poartă ostentativ buricul dezgolit. În câțiva ani se vor dezgoli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
legi venite de dinaintea lor, dintr-un timp în care doar Dumnezeu însemna un reper stabil. Notam astfel de povești în carnețelele mele. Nu se sfiau când mă vedeau scriind. Eram, în acele târziuri de noapte, aproape asemeni lor. Un om necăjit, duhnind a băutură, fugind de cine știe ce necazuri și el, de rătăcea în inima nopților prin piețe, de nu-și găsea somnul, odihna sau împăcarea. Am trăit, alături de astfel de țărani, între tarabele lor, o noapte de nepovestit aproape. Pornisem spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
revoluția de libertate. Și-acu’...“ Mă aștept să vin dinspre „Gambrinus“, să trec pe lângă mine, uitat în coborâre. Scriu, așteptând. Aș fi vrut, cândva, să alcătuiesc un fel de album al figurilor bizare întâlnite pe Bulevard. O lume a oamenilor necăjiți, bolnavi, părăsiți de viață, fantome ale unui timp fără dimensiuni. Gândul mi-a încolțit într-o dimineață la „Colombo“, prin ultimul an de studenție. Primisem cadou un aparat de fotografiat „Smena“ de la o mătușă care se gândea să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
țineam punguța primită de la don Federico. Agentul se uita la ea cu un interes vag. M-am strecurat În librărie. Tata era tot În picioare, În fața tejghelei, ca și cînd nu s-ar fi mișcat de cînd plecasem. Mă privi necăjit. — Ascultă, Daniel, În legătură cu ce-am spus mai devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și l-am văzut plecînd În căutarea termosului. Am profitat de Împrejurare ca să intru În micul lavabo din spatele prăvăliei și să examinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o deschideți pentru omul cel sărman, Ce-a venit la poarta voastră, măcar o dată pe an. Să simtă că-i sărbătoare și nu-i singur pe pământ Dați celor în suferință, că dați Domnului Sfânt! Din paharul, pus la masa necăjiților, plin cu vin, Vars-o lacrimă, simbolic, pentru cei ce nu mai vin! Iar, dacă la masa ta, din obișnuinț-ai pus, Un scaun și-o farfurie, ce s-au dovedit în plus, Cheamă un străin flămând,să-l bucuri pe
Hristos se naşte. Slăviţi-L !. In: Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
țeava tăiată, probabil de calibrul 10. Văzu că era încărcată: cinci gloanțe mari, cu alice. Le scoase și le băgă în buzunar. Parie pe gândurile lui Tommy Sifakis și căută sub pernă. Un Luger nemțesc încărcat. Îl goli de gloanțe, necăjit că n-avea timp să caute seiful cu poze cu câini, pe care mai târziu să i le arunce în față lui Lucy Whitehall, ca să se învețe minte să nu mai umble cu grecotei cu mătreață și arsenal în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dau mai mult de 20 de lei! ― Atâta mă costă pe mine! răspunse băcanul supărat. Și, dacă nu-ți convine, n-ai decât să nu iei; îl torn înapoi, și gata socoteala! ― Chiar te rog! zise pungașul nostru supărat. Băcanul, necăjit că-și pierduse vremea de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe ușa întredeschisă vorbea cu Lina. Nu-i auzi nici glasul, nici vorbele. Lina gâfâia tare. Figura tânără și ștrengărească a lui Lică era asprită și contractată. Era aprins la față și, cu bucla căzută peste ochi, părea un cocoș necăjit cu creasta vânătă. Fu numai o clipă. Dete pe spate freza, cu mâna subțire cu inel lat de aur cu rubin falș, și cu buzele strânse pentru fluier, cu ochii pe subt gene, sări peste cele cinci trepte pe urma
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a mă pedepsi, astrologii îi spun Marii Împărătese o previziune cumplită: dacă nu voi sta întinsă, perfect liniștită, după apusul soarelui, cu ambele picioare ridicate, voi pierde copilul. Sunt legată de pat și sub picioare mi se pun scăunele. Sunt necăjită, dar nu pot să fac nimic. Soacra mea crede foarte mult în astrologia pa kua. — Doamnă, mă întreabă An-te-hai băgând de seamă că sunt într-o dispoziție posacă, de vreme ce aveți timp, n-ați vrea să aflați câte ceva pespre pa kua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi orice-am fi, sîntem oameni? Aceste surori ale noastre îți spun fără cuvinte că-și vor aduna copiii împrăștiați, că o vor lua de la capăt, cu aceeași liniște pe care le-o dă instinctul vieții, care la ele, femeile necăjite ale acestui popor, s-a transformat în datorie morală, în care ele înțeleg că trebuie să trăiești nu numai pentru că îți place, ci și pentru că trebuie să trăiești. La fel de nepregătit m-a găsit și imaginea de ansamblu a Brăilei și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoare a acestui om, de siguranța lui, și de felul decis și protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. ― Cum! exclamă în sfârșit tatăl meu indignat, necăjit arăt eu? Necăjit ești azi și mâine nu mai ești! Ori eu, ce să fac? Adică el se simțea, lovit pentru toată viața și niciodată n-avea să-i mai treacă rana pe care o primise. Și începu să-i
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
începeau să fie pomenite nume. Niciodată nu lipsea intervenția lui Fărocoastă. Excela prin vehemență căci, la adăpostul funcției, critica fără cruțare pe toți, chiar și pe consoarta lui. O critica pe directoare pentru indulgență. Expresia îmbufnată a acesteia devenea atunci necăjită și aprobatoare, ca și cum ne-ar fi zis: „Vedeți și voi cîte trag pentru toți!” Ceilalți ascultau cu satisfacție etichetele pe care Costică le lipea colegilor: „Na, că i-a zis-o!” Fărocoastă însuși era tabú; în caz contrar, ar fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a fulgi de pasăre opărită. Când auzi acestea, bocitoarea se opri iarăși din tocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
departe, scurt popas. Cu zâmbetul acela cum e mierea și astăzi în fotografie ai rămas. A De parc - ai fi o doamnă din trecut și nu o biată țărăncuță care Nici să citească slova n‐a știu PENTRU MAMA Tare necăjită ai fost, mamă, Iarna, vara, orice timp trecând Cât era de frig sau de căldură Tot desculță te‐am văzut umblând‐ N‐ ai purtat o haină mai ca lumea, O scurteică veche doar aveai, Dar și pe aceeaʹtotdeauna 81 Doar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
stăpînilor ei. 17. Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi, și striga: Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Cel Prea Înalt și ei vă vestesc calea mîntuirii." 18. Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors, și a zis duhului: În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea." și a ieșit chiar în ceasul acela. 19. Cînd au văzut stăpînii roabei că s-a dus nădejdea cîștigului lor, au pus mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
cei ce s-au ocupat de apariția cărții au avut inspirația să o publice și pe contracopertă: Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape cincizeci de ani regimul comunist m-a arătat cu degetul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
timpul acela. Toată noaptea n-a putut dormi. În drum spre școală, tata s-a oprit la locul unde găsise banii să vadă dacă nu cumva vede pe cineva căutând ce pierduse. Își închipui că banii poate aparținuseră unei femei necăjite care acum îi căuta. Nedescoperind păgubașul, continuă drumul spre școală, la întâlnirea de la ora 10 cu directorul Paul Constantinescu. Mi-a spus de banii ce-i găsise și a zis că poate sunt în norocul meu... Mergem la director. Ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Priponești de Sus - Alexandru Mânăstireanu. Dovadă stau spusele sale puse pe contracoperta cărții „Călător... prin vâltoarea vremii”: „Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape 50 de ani, regimul comunist m-a arătat cu degetul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]