1,179 matches
-
omul, același parcă de zeci de ani, strigând - și vocea parcă îi este aceeași: măturaaa, măturaaaa... * Grija mea cea mai mare din ultima vreme: să nu ies niciodată din casă fără să am asupra mea ceva de dat celor mai necăjiți dintre câinii vagabonzi. * Supus de atâția ani la o uriașă presiune a adversității și nu o dată chiar a ostilității și urii, era imposibil ca organismul și nervii mei să nu cedeze. M-am îmbolnăvit, prin urmare - deocamdată doar de milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sperau să le țină în fața mulțimii ...” Pag. 255 - După o oră de așteptare cei trei și-au pierdut răbdarea . Oamenii continuau să treacă prin Piață fără să se oprească . N.n. Ce știau trecătorii despre o revoluței neenunțată concret? Toți românii necăjiți purtau în mentalul estropiat un astfel de protest. Ei și? Coabitau satisfăcător cu un stereotip dinamic rutinat Ce le trebuia berea răzvrătitului de la Suhuleț?. Spiridon și Prutianu s-au retras la restaurantul Unirea . Această alegere a însemnat ratarea definitivă a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
autoritar, brutal, îndărătnic și grandoman, lipsit de delicateță și de orice tendință de a-i face pe copiii săi tovarăși de muncă (subl. aut.), astfel că i-a împins pe toți cu fața în poalele și atmosfera sufletească a mamei necăjite, care nici ea nu-și putea lega afecțiunea decât de copiii ei". Așa se face că acel părinte "vajnic" nu i-a putut fi prea drag copilului Mihai care, ancorat în dragostea sa maternă, ajunge a-i fi "imposibilă depășirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
popa, în glasul lui nazal dar creștinesc, ajunse la pasagiul <<Avraam care a născut pe Iaaacooov, carele a născut pe Isaaaac...>> deodată lumânărica se stinsese și sfinția sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov. Grăbit și enervat și destul de necăjit, sfinția sa a strigat repede către dascăl: << Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care ... a mai născut și Isac!>> La auzul acestora, Pogor se tăvălea de râs. Atunci dumneata te-ai apropiat de el și, luându-l cu binișorul
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
indiferență ca și cum ar fi fost un străin care se afla lângă ea din întâmplare. Leon contempla gânditor, strâmbându-se în colțul stâng al gurii ca și cum ar fi întrebat dacă mai este cazul să bea sau nu. Uneori tăceau amândoi. Păreau necăjiți dar din cu totul alte motive. Bănuielile Carlinei se adeveriseră într-o zi. La un control de rutină, Leon primise diagnosticul de pancreatită severă și ciroză hepatică. După doi ani avea să-i fie inscripție pe mormânt. La aflarea acestui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se Întoarse Îngândurat În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă. Ca orice om necăjit și speriat, nădăjduia Într-o minune. Poate că se Întorsese Conrad din Burgundia. Poate că părintele Bernhard aflase ceva. Coborî În vale pe drumul cel mai scurt, căci se temea să se Întoarcă pe unde venise, prin poienile de sus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
când soarele a început să dogorească, mirosul cânepii ne-a doborât. Pe mine m-a luat amețeala și n-aveam curajul să mă retrag. Nu vroiam nici în ruptul capului s-o supăr pe mama, care era și așa destul de necăjită. Cel de Sus a ținut totuși cu noi. Când tata a venit la masă, a întrebat de fete și repede ne-a strigat în casă. Văzându-mă palidă și amețită, m a trimis să mă spăl și să servim masa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
usca și-apoi o umplea cu boabe de porumb. La capăt lega cu spâcmă (ața de cânepă, de haldani) lungă și pe cuptor cu mâța, mă întreceam la joacă. Sora mă chema mereu la ajutor și o înțelegeam, că-i necăjită. Spărgeam măcar nucile și mai cumpăram ce-i trebuia, de la Iftemie Bordei. Mama cu cele două femei, luau carnea sortată de măcelar și o puneau la foc (pentru chiște). Pregătea în paralel friptura, mujdeiul și mămăliga pentru pomana porcului. Curățau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în România. Soțul ei a murit pe front și au rămas fără niciun sprijin. După multe peripeții la graniță, ne-am trezit într-o seară cu ele în curte. Ce surpriză ne-au făcut! De obosite ce erau, flămânde și necăjite, nu scoteau nicio vorbă. Lacrimi grele le-au acoperit obrajii palizi... La picioare erau numai răni de-atâta mers pe jos, iar umerii s-au învinețit din cauza bagajelor purtate, atâția kilometri. Tata și-a îmbrățișat cu dragoste sora și nepoata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
haine de sărbătoare, de hram, mergea la strânsură, în timp ce noi, ne-am prezentat la arie să nu pierdem rândul la treierat. Noroc, că mai sunt și oameni cu inimă bună pe lumea asta! Văzându-ne în haine de lucru și necăjite, cei prezenți la arie care urmau după noi, ne-au venit în ajutor. Ne-au legat sacii la batoză și s-au împărțit la toate lucrările cerute: tăiatul snopilor sus la "cuțitoaie", la pleavă, au fixat curelele la tractor și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aceea începeam a moțăi și ne cădeau știuleții din mână. Tata văzându-mă m-a întrebat: Ce s-a întâmplat? Ai găsit păpușoiul roșu? Arată-ni-l și nouă! N-am găsit nici un păpușoi roșu, nu știu unde stă ascuns, răspundeam eu necăjită. Așa se proceda: cine găsea un porumb cu boabe roșii, putea să se retragă la culcare. M-am frecat repede la ochi și am început mai cu sârg desfăcatul, doar, doar oi da și de "cel roșu". Sora mea, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
are, o doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu pot s-o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar să știi că îmi vine și mie să plâng, când văd cât e de necăjită și îngândurată. Am s-o rog pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eu niște gânduri ce mă frământă și aș vrea să ți le spun și ție; Ce gânduri ai, măi fimee, cu noaptea în cap? − Apăi, Toadere, omule dragă, mă gândesc și eu la soră-mea Maria de la Pungești. Este tare necăjită și nu știu cum am face ca să-i dăm o mână de ajutor; Costache este bolnav, copchii lor cei mari, buni de treabă la câmp, Mihai are slujbă, Gheorghe, Dumnezeu să-l ierte, s-a prăpădit, nu mai este cine să muncească
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iar de cei mici, ce să mai vorbim...Nu crezi că am putea și noi săi ajutăm, așa cum au făcut și ei când copiii noștri erau mici? − Da, ai dreptate tu Ileană, bietul Costache a căzut la pat după ce sa necăjit de moartea lui Gheorghiță. M-am gândit și eu cum am putea să-i ajutăm...Poate că băieții noștri, Mihai și Costică, ar putea să facă o clacă la cosit iarba de pe șes iar fetele lor s-or descurca cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
25 Iulie în Buhaz Duminică 26 Dunărea se desparte în 2 la Ceatal (far) Désiré Andriol Câșla Moș-Kerim 140 de ani Un țăran român, fierar care s-a turcit din pricină că iubea pe o turcoaică. 24 VII Somova Désiré Andriol țăran necăjit, feciorul părăsit al unui inginer franțuz Moș-Kerim, moșneag mărunt cu barba mare, umblă cu capul gol și iarna și vara. Baroneasa de Weicum Femeia perceptorului din Somova nepoata unui doctor neamț de la Heidelberg adus pe vremuri de turci. familie decăzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai mult istoric întrucât, în dezvoltarea lor, urmăresc evoluția picturii apusene. Din al XIX veac pictura începe să aibe o preocupare particulară, întrucât oglindește fie stări speciale prezente, fie momente ale trecutului istoric. Scene interesante din viața oamenilor mici și necăjiți, după ce un veac, pictorii se îndeletniciseră cu portretistica clasei dominante. Am văzut și tablouri ale popoarelor musulmane, scene din viața familiară, peisagii de țări calde. Una din săli cuprinde tablouri ale epocii prezente: Stalin și Voroșilov etc. Am văzut portrete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la despărțire, că am venit s-o vedem și insistența cu care ne invită să revenim mă emoționează. *Mai curînd decît bucuria, durerea ne pare mereu superlativă, de o acuitate fără egal: „Din cîți oameni cunosc, nimeni nu e mai necăjit ca mine”, mi-a declarat Ani. La fel crede despre viața noastră că e „cea mai urîtă”. Și-l imploră pe Dumnezeu să trăiască, „fie și numai doi ani”, altfel! Umilit (căci eu sînt cauza tuturor insatisfacțiilor), tac reproșîndu-mi incapacitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici una nu mi se pare a fi cea bună. *„Unde a încăput atîta idealism în mine, de am putut să-ți dau și ție!”, s-a mirat într-o zi Ioan Grigoriu („Jean”, pentru ai săi) în fața fiicei, profesoara Monica, necăjit că manifestă aceeași lipsă de „realism” ca și dînsul. O lipsă care merge uneori pînă la ignorarea celor mai elementare repere. De pildă, în vacanțe, ea trece pe la redacție. Curios, la plecare, de fiecare dată, o ia în direcția inversă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Domnul de Talleyrand. O față imperturbabilă, o tăcere de bronz când era cazul, o insolență foarte bine regizată când se ivea nevoia, și maniere politicoase și seducătoare când voia să-i facă să se simtă în largul lor pe cei necăjiți că se înfuriaseră și dornici să se potolească. TALLEYRAND Nu încape nici cea mai mică îndoială că o funestă nepăsare față de deosebirea dintre bine și rău a fost teme iul naturii Domnului de Talleyrand; trebuie totuși să facem dreptatea de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și alte bogății care au menirea mai mult să smintească firea omului decât s-o înfrumusețeze. Daruri pe care moșii noștri Cârțâroșeni n-au pus niciodată preț. Iar Prea Marele nostru Dumnezeu, văzându-se cu mâna goală S-a întors necăjit din drum și S-a ridicat din nou la ceriuri de unde iarăși cu mărire va să vie să judece viii și morții pentru că împărăția lui nu va avea sfârșit. Dela acea minunată întâmplare satul nostru, Cârțișoara, trăiește de milenii, trai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
grabă ambițiile faraonice ale unui conducător de țară, recunoscut de popor la vremea lui ca paranoic și megaloman. Cu valorile umane și materiale sacrificate aici, statul român ar fi putut realiza în perioada aceea multe obiective cu adevărat utile acestui necăjit popor care era nevoit atunci ca și acum de altfel să «strângă cureaua». Dar dacă drumul acesta de așa zis interes național ce ne străbate satul nu și-a atins nici pe departe scopul pentru care a fost construit, el
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zic: «suntem siliți să câștigăm darea împăratului și pâinea noastră cu câlți și cu meșteșugul olăritului». Pentru încasarea dărilor sau a restanțelor, pentru împăratul, năpădeau satele executorii, bețivi, lacomi și necinstiți a căror purtare neomenească revolta iobagii și așa destul de necăjiți. Iată câteva mostre din faptele lor condamnabile : «Pe fiecare zi iau bani de potcoavă câte un șuștac, chiar și dacă au stat numai un ceas. Beau și mânâncă pe cheltuiala iobagilor fără nici o măsură, ca niște porci. Într-o jumătate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aviația sanitară sovietică cu forță de muncă atrasă exclusiv din Cârțișoara, iar pentru cele trei luni de funcționare hrana piloților și a ostașilor ce activau aici a fost asigurată din comuna noastră. Să aruncăm însă o privire peste tabelele cu necăjiții ce erau impuși la achitarea acestor Cote obligatorii: observăm că din 248 de familii din Oprea Cârțișoara existente în evidența colectorilor, numai 2 (două) erau scutite de a contribui la achitarea datoriilor de război, anume Constantin Donea și Nicolae Grecu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care le-am văzut în viața lor. Aș fi plâns încontinuu... Am fost la doctori, mi s-au dat medicamente, însă degeaba. Credeam că nu-mi revin curând din această stare, dar am văzut în această perioadă foarte multă lume necăjită, amărâtă, așa cum zicea Domnul Isus “ca niște oi fără păstor”. Așa se face că în săptămâna 27 februarie - 4 martie 2012, în fiecare zi am fost în vizite, cu ajutoare, cu mâncare și lemne de foc și am rămas uimit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe hartă și făcându-mi curaj pornesc la drum spre Torres del Rio. Soarele arde dar vântul ce suflă mereu mă înviorează. După aproape două ore de mers prin caniculă ajung la punctul terminus al acestei zile, un sătuc cam necăjit dar cu trei hanuri. Aleg unul mai mare, La Mariela, și după plata de 10 euro, ce include și micul dejun sunt condus în dormitorul de la etajul al doilea. După nu mult timp intră o persoană ce am mai întâlnit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]