882 matches
-
din Berlin, s-a numărat și printre dascălii lui Cantor. Kronecker credea că Dumnezeu nu va permite niciodată existența unei urâțenii atât de mari precum cea a numerelor iraționale și, cu atât mai puțin, a unui șir aflat într-un necontenit proces de dezvoltare, de infinite Matrioști. Numerele întregi reprezentau puritatea lui Dumnezeu, în timp ce iraționalele și alte mulțimi bizare de numere nu erau decât niște monstruozități - închipuiri ale unor minți omenești imperfecte. Iar numerele transfinite ale lui Cantor erau cele mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au simțit pe Dum-nezeu, Cel sălășluit în chip minunat în adâncul tainic al ființei lorîncă din clipele Botezului și a căror viață a fost o permanentă îm-preună-lucrare cu harul dumnezeiesc, încep a gusta roadele osteneli-lor de o viață, într-o necontenită sporire și îmbogățire. Cei ce, însă,dimpotrivă, s-au arătat nepăsători și nelucrători față de această prezență tainică din sufletul lor, care au întristat și îndepărtat haruldin viața lor, vor experia, într-o formă provizorie mai întâi, darprofundă, chinurile iadului. Din
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și-i închise ochii mari și umezi, care parcă îl căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă... Doar umbletul necontenit prin pădure i-o mai domoli. Încă nu se așternuse zăpada... Noaptea de decembrie, pe cale de a se sfârși, era de o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se apropiau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
culcat pe tînărul soldat japonez rostind numele avioanelor care zburau deasupra spitalului. Cerul de deasupra Shanghai-ului era plin de avioane. Deși soldatul știa doar numele a două tipuri de avioane, Îi era greu să țină ritmul cu activitatea aeriană necontenită. Timp de trei zile, Jim se odihnise liniștit În salonul de copii de la ultimul etaj al spitalului Sfînta Maria din Concesiunea Franceză, tulburat doar de tînărul soldat care fuma pe furiș și se Îndeletnicea cu depistarea avioanelor. Singur În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi era răsuflarea lor, de parcă experiența libertății Îi lăsase fără glas. Jim Își ignoră propria respirație zgomotoasă. În ciuda muncilor necontenite pe care le Îndeplinise În lagăr, nu știa cum e să mergi tîrÎndu-ți picioarele și Împovărat de o cutie de lemn. În primul ceas fu prea preocupat de starea domnului Maxted ca să o mai observe și pe a sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la mandolină și Învățau la limba esperanto. Studentul filolog care stă cu chirie În camera de la parter citește din carte că Alexandr Blok a scris la 17 mai 1901 că: „Tot ce e viu se armonizează totul / În marea liniște necontenită / [...] Eu Înțeleg fiindcă am ajuns la capăt / Acum că trec hotarul, așept numai / Fantasma convenită, să-mi iau zborul / Spre altă zare a pustietății “ și se uită pe geam și vede copiii jucându-se de-a jocurile de copii. An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Abdel Nasser, membru al consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla mai Încet! Apoi În șoaptă: Doarme fi-tu! Uite ce ți-am adus! și ia pânza de pe coșul de nuiele. În coș, Încălecați, unul peste altul, colcăie mormanul de raci În necontenită și molcomă zbatere, cleștii se Încurcă, mustățile se ating, adulmecă, un rac mai mare Încearcă să răzbată la suprafață și reușește după un lung efort. Cu banii, dacă n-ai, altă dată. Da’ cum să-i prepar? Ei, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
textul. Și îi sunt încă o dată recunoscătoare în mod special editorului meu Starling Lawrence că m-a stimulat să continui, m-a ghidat și le-a făcut pe ambele cu bunătate și înțelepciune; agentului meu, Emma Sweeney, pentru sprijinul ei necontenit, pentru analizele ei profunde și provocatoare; și soțului meu, Stephen Reibel, care mi-a făcut cunoștință cu Peter.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nevastă murise în ultimul an de război și care, ca văduv și tată a trei fete, părea adeseori neajutorat, am fiert, urmând instrucțiunile lui, sfecla pe care o spălaserăm și o curățaserăm de coajă și am făcut-o sirop. Amestecatul necontenit cu un polonic mare de lemn în cazanul ce bolborosea, mirosul și gustul de dulce excesiv și lipicios au rămas, la fel și râsul pe trei voci al fetelor în timp ce curățam sfecla de coajă. Siropul a fost turnat în sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe bani lichizi, pentru ca în lunile următoare aceștia să ne ajungă de sardele proaspete din piață, costițe de batal, linte, bagheta zilnică și hârtie pentru mașina de scris. Cum anume am reușit însă la Paris să mă transform într-un necontenit făcător de cuvinte? În anul 1973 am scris „o încercare de interpretare proprie“ sub titlul Privire retrospectivă asupra Tobei de tinichea - sau Autorul ca martor îndoielnic. Acolo este descrisă șederea noastră la Paris și se răspunde la întrebarea în legătură cu impulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pod. A mai făcut câțiva pași și a intrat în apă. Câteva broaște au sărit speriate, dar el nu le-a băgat în seamă. Cândva se speria de ele. Mai târziu, s-a obișnuit cu prezența lor, le asculta concertele necontenite și chiar le imita uneori. Ele tăceau atunci. Îl ascultau puțin și își reluau cântarea în cor cu mai multă forță. Parcă se întreceau. S-a spălat pe brațe, pe față și pe trup până la mijloc și s-a urcat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de praf, foarte bine c-o fac, textul este de-o contemporaneitate aproape imorală. Philip Roth: „Scriitorul american de la jumătatea secolului XX trebuie mai Întîi să Înțeleagă și abia apoi să descrie” (și cum să Înțelegi ceva aflat Într-o necontenită cursă de viteză, nici nu vezi ce e), „trebuie să prezinte credibil ceea ce se Înfățișează Înaintea lui ca realitate americană. O realitate care stupefiază, inhibă, Înfurie, devenind pînă la urmă o povară pentru imaginația limitată a scriitorului (cursivele mele). Actualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pervazul ferestrei cu mare viteză și eficiență. La această oră, soarele cădea oblic, dar cărămizile și metalul, care fuseseră Însorite toată dimineața, Încă Îi mai păstrau căldura. Aerul era perlat din cauza gazelor de eșapament. Dinspre Oxford Street se auzea geamătul necontenit al traficului și loviturile, toc-toc, ale muncitorilor care reparau acoperișuri. Viv și Helen se așezară și-și scoaseră pantofii cu grijă, Întinzîndu-și picioarele și trăgîndu-și fustele sub ele, ca nu cumva bărbații care ieșeau de la peruchier să-și arunce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și în palmă, și în degete, și în unghiile mele movulii, care mă dor. Mă uit pe pereți și ochii mi se rotesc observând totul, și mintea mea se rotește și ea și gândește întruna, pot auzi rotirea și rostirea necontenită a gândurilor înlăuntrul meu... înnebunitor. Nu mă pot oglindi la nesfârșit doar în propriile gânduri, veșnic învălmășite! Și totuși, trebuie să continui să gândesc și să scriu, e singura mea scăpare, altminteri gândurile mele nu ar avea unde să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ieșea din bazin, mai lua o cameră pentru câteva ore și stătea acolo, întinsă în pat, cu ochii închiși, gândindu-se la Eduard, băiatul de care fusese îndrăgostită. Și la Edo, personajul imaginar al romanului ei nescris. La pendularea ei necontenită din adolescență între realitate și ficțiune. Ce ușor i se părea pe atunci să intre în ficțiune și să-și găsească acolo per sonajele imaginare, care erau cu mult mai interesante și mai reale decât persoanele din jurul ei! Contempla realitatea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Iulia să termine înghețata. Plăti ușurată nota, își luă rămas-bun și se în toarse la aeroport. în avionul care o ducea înapoi spre casă, Clara căută să-și re alinieze la start armăsarii nervoși ai gândurilor, să le domolească frământarea necontenită, cu care nu era obișnuită și care o tulbura peste măsură. Dar gândurile nu prea voiau să o asculte, de data asta. Dădeau năvală spre afară provocându-i un gol insuportabil în stomac, care-i accentua starea de vomă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai auzise nimenea Zicând: Atomă și iar Atomă, biruitoare în război Atomă, mai vajnică și mai tare decât natura, Atomă, arată-ți puterea și arată cât ești de capabilă și scoate-ne, rapid, de aici, de la necaz, Atomă, că nădejdi necontenite ne punem în tine, Atomă!... Tot se ruga el, așa, la scorneala și la închipuirea lui, Atoma, zbuciumându-se încovrigat, pe geamblacul sondei, de unde toți se feriseră, iar ceilalți îl priveau, nici cu mirare prea mare, nici cu bănuială Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gram, la careva dintre noi, am făcut din pâine șapte porții de anafură, iar ocrotind-o să nu cadă din ea vreo firimitură, fiecare și-a luat-o grijuliu în palmă Careva a șoptit, în taina întunericului și a clipocitului necontenit al Apei negre, că oricât de mică e porția, el își va lăsa și pe alte zile o pișcătură de mâncare, iar alții să procedeze fiecare cum o vrea Și mai auzindu-se între noi și această părere, am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
celui plecat, luându-i locul Și numai cam atâta mișcare s-a petrecut pe sonda noastră din nișa de năpastă, că în afară de Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere, ceilalți mocneau într-o trândăvire mohorâtă și într-o moțăială necontenită Deci în nișa cufundată în beznă, nu se auzeau decât pașii pe scară a celui trimis după apă și dedesubt doar clipocitul undelor negre și ușoarele bușituri și frecături ale buștenilor rătăcitori, iar, undeva, pe galerie și mai departe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
însă, un brânci, pe neașteptate, izbindu-l de un zid de piatră și de cărămidă, a cărui soliditate și asprime o palpă cu mâini înghețate. Tot mai puțin conștient că rafalele crivățului îi surpau rezistența fizică, șubrezindu-i decizia avansării necontenite pe drumul acelor cavaleri cruciați, Vladimir își permise răgazul de recuperare a forțelor. Eșuă în penibila căutare a unui adăpost temporar, undeva, în spatele zidului apărut în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se îngândurat, cu mâinile la spate, către fereastră. La poarta principală a unității, în spatele barierei înguste din lemn, așteaptă trei uriașe mașini-cisternă. Santinela, cu pușca Z. B.61 pe umăr, controlează documentele de transport. Din cabine, șoferii privesc plictisiți trecerea necontenită a companiilor, care, ordonat, pe plutoane, se îndreaptă către câmpul de instrucție. Tinerii ofițeri strigă ordine cu voci zadarnic îngroșate în speranța unui plus de autoritate asupra soldaților, nu cu mult mai vârstnici decât ei. Colonelul își îngăduie un scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
libertate, dar nimeni dintre cei prezenți nu a considerat această infamie altceva decât o nostimadă. Dacă la început colonelul Pietrosu a încercat să rămână calm încercând să evalueze situația după toate coordonatele, nu după mult timp, datorită insultelor și amenințărilor necontenite, și-a pierdut răbdarea proverbială încheind discuția cu o înjurătură suculentă însoțită de gesturi expresive la adresa SS-istului încât acesta s-a făcut verde. Mai mult, a ordonat comandantului gărzii convocat în biroul său să aresteze pe distinsul ofițer german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin zăpada groasă așternută pe îngusta cărare ce se desfășoară în șerpuiri de reptilă încât au impresia că sunt urcați într-un imens carusel ce induce o amețeală sufocantă. Aerul înghețat rănește nările în timp ce coșul pieptului se irită sub avalanșa necontenită a rafalelor reci și usturătoare. Nimeni nu vorbește și asta nu neapărat din cauza consemnelor primite. Vântul puternic poate descuraja chiar și pe cei mai tentați să o facă. Cu fețele în jos, continuă să meargă, cruțându-și suflarea pentru puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neapărat din cauza consemnelor primite. Vântul puternic poate descuraja chiar și pe cei mai tentați să o facă. Cu fețele în jos, continuă să meargă, cruțându-și suflarea pentru puterea trupurilor, cu gândul la capătul drumului. Iar până acolo, doar scârțâitul necontenit al pașilor dă în urechile lor măsura distanței parcurse. Undeva, din pădurea deasă, se ridică un urlet slab și îndepărtat care face pe toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
străbate în câteva ore. Atunci, violența era iminentă și reală. Acum, mediată prin sateliți și internet, ea are ceva aseptic, perfect ambalată în cutii de lux și, mai ales, îndepărtată. Dincolo de felul macabru-seducător în care primim informațiile, subzistă bestialitatea umană, necontenita lui sete de înavuțire și dominație. Îi plângem pe soldații care mor în străinătate - și e o datorie de onoare să-i plângem -, dar asta nu trebuie să ne facă să punem în paranteze faptul că deocamdată e vorba de
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]