738 matches
-
aceste personalități paradoxul pare doar o altă denumire a normalității. Steinhardt însuși mărturisește: "Creștinismul e cel mai aproape de legea fundamentală a universului: lege care poate fi denumită a contradicției (coincidentia oppositorum), a paradoxului, a dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele"1. Alte teme, locuri comune, pentru toți cei trei, dincolo de statutul de evreu convertit (la ortodoxie Steinhardt, la catolicism Frossard, respectiv la luteranism Wurmbrand), de încarcerare și paradox, ar fi libertatea (în primul rând), fericirea, dragostea, suferința, politica și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
literatură, dificultatea fiind evidentă. Din această perspectivă devine foarte important fragmentul interpus de către autor în textul Jurnalului, între cele "TREI SOLUȚII" sau acel Testament politic cu care se deschide Jurnalul și următorul citat din Evanghelia după Marcu: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele" (Marcu 9,24), pe care Steinhardt îl consideră unul dintre "cele mai tulburătoare lucruri scrise vreodată", fragment în care "justifică singur formula confesiunii sale"5. Iată textul: "Creion și hârtie nici gând să fi avut la închisoare. Ar fi
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că la sfârșitul Crezului ortodox Steinhardt adaugă: ,,Mulțumesc puterilor cerești că m-au învrednicit a crede, că mi s-a făcut această neasemuită onoare și din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi, ca la Marcu 9,24: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele"". Este citatul scripturistic pe care Steinhardt îl consideră cel mai zguduitor din Evanghelii. De altfel, el așază acest verset din Evanghelia după Marcu înaintea creației sale fundamentale, Jurnalul fericirii, în care problemele majore care-l frământă pe Steinhardt, devenite
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
religios-moral) fiind probabil la fel de important cu cel literar. IV.2. Preliminarii la Jurnal Imediat după cele "TREI SOLUȚII" sau după acel Testament politic cu care se deschide Jurnalul fericirii și înainte de următorul citat din Evanghelia după Marcu: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele". Marcu (9,24) pe care Steinhardt îl considera unul dintre "cele mai tulburătoare lucruri scrise vreodată", autorul Jurnalului fericirii interpune în text un fragment în care "justifică singur formula confesiunii sale"2. Textul e foarte important pentru conturarea unei
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pentru cei ce au citit Jurnalul; Steinhardt ne lămurește și de această dată: "Creștinismul e cel mai aproape de legea fundamentală a universului: Lege care poate fi denumită a contradicției (coincidentia oppositorum), a paradoxului, a dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele"11. Steinhard a avut curajul (al cărui elogiu îl face în nenumărate rânduri: Nu există în lume decât un singur lucru, decât unul: curajul"12) uitării și al iertării, la fundamentul căruia stă cu siguranță învățătura creștină. Creștinismul ridică
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aducând mărturii în favoarea unei convertiri inițiale a acestuia la ortodoxie. Repet, controversa e tratată mai pe larg în secțiunea lucrării la care am făcut referire mai sus. Credința Steinhardt așază în deschiderea Jurnalului fericirii următorul citat scripturistic: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele" (Marcu, 9,24). Problema credinței e pentru el o chestiune paradoxală, o chestiune a "dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele". Predica Verbul a crede, cuprinsă în volumul Dăruind vei dobândi, e o capodoperă a genului omiletic, un
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am făcut referire mai sus. Credința Steinhardt așază în deschiderea Jurnalului fericirii următorul citat scripturistic: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele" (Marcu, 9,24). Problema credinței e pentru el o chestiune paradoxală, o chestiune a "dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele". Predica Verbul a crede, cuprinsă în volumul Dăruind vei dobândi, e o capodoperă a genului omiletic, un eseu teologic de o profunzime pe care doar marile spirite o pot dovedi. Și, din fericire, Steinhardt e un astfel de mare
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
apanaj al convertitului, îl găsim și în zilele noastre, spre exemplu, la Maica Ecaterina (Monica Fermo): tot o evreică venită la creștinism. A.S.: Jurnalul se deschide cu acel citat din Evanghelia după Marcu, capitolul 9, versetul 24: "Cred Doamne, ajută necredinței mele". Steinhardt mărturisește că acest verset stă deasupra oricărui alt citat scripturistic... R.D.M.: Neîndoielnic. Pot subscrie integral la această afirmație, pentru că e cea mai complexă și paradoxală afirmație evanghelică. În primul rând, ea vine să demonteze o iluzie, foarte trainică
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cei mai liberi. În facultate, la Sibiu, am avut doi profesori: unul de istoria religiilor, iar celălalt de sectologie, care se manifestau ca oameni liberi. Cel dintâi aborda la cursurile sale cu mare curaj și onestitate intelectuală, problema ateismului, a necredinței din perspectiva filosofiei creștine. Cu alte cuvinte, ne înzestra cu un bagaj solid, ne pregătea pentru lumea în care trăiam, în care urma să slujim ca preoți și teologi. Cel de al doilea, a fost omul în care am perceput
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
religioasă. Ca să folosim o imagine mai sugestivă, acest fel de frontiere semănau cu acele limes ale romanilor sau, mai curînd, cu frontiera pionierilor din Vestul american: un no man's land între civilizații ce se acuzau reciproc de barbarie și necredință. Ungurii, polonezii, germanii, rușii sau sîrbii au trăit vreme îndelungată într-o astfel de situație și datorită acestor frontiere generatoare de vitregii absolute au apărut identitățile colective și grupările lor politice inițiale. Emergența concepției despre destinul comun al diverselor populații
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din personajele sale, Ricote, revenit clandestin în La Mancha, pămîntul său natal: "Oriunde am fi, noi plîn-gem Spania, căci acolo ne-am născut și ea este patria noastră naturală.".104 Acest patriotism transcultural constituie produsul paradoxal al unei cruciade împotriva necredinței ce se îndreaptă asupra suveranității desacralizate a regilor catolici destul de rău văzuți. Căci, dacă Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia renunță în mod brutal la toleranța religioasă proscriind evreii neconvertiți în 1492, ei continuă în schimb să întruchipeze o
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nou în propovăduirea lui Isaia. În aceste grave evenimente militare și politice, profetul vede intervenția lui Iahve în istorie: Asiria nu e decât instrumentul voinței acestuia. După Isaia este vorba de răzbunarea divină: Iahve este pe punctul de a pedepsi necredința religioasă mărită de nedreptatea socială și de prăbușirea valorilor morale. Acesta este motivul pentru care se opune politicii externe a regelui. Coalițiile și manevrele politice sunt himere. Nu e decât o singură nădejde: credința și încrederea în Iahve. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
printre imaginile distrugerii totale. Căci invazia va ruina definitiv țara. "Mă uit la pământ și iată: e dărăpănat și pustiu; caut la ceruri și iată: nu-i lumină în ele" (4: 23). Reducerea la haos va fi pedeapsa divină dată necredinței religioase; ea pregătește totuși o nouă creație, Noul Legământ pe care Ieremia îl va proclama mai târziu. Căci Iahve este milostiv și profetul transmite apelul său: "întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și eu voi vindeca neascultarea voastră!" (3: 22; cf., de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
izbăviți!", ca apoi "să facă iar toate ticăloșiile". Căci Iahve nu este orb (7: 9-11). Domnul le amintește soarta sanctuarului din Silo, distrus de filisteni: Altădată făcusem acolo "să petreacă Numele meu; vedeți ce am făcut eu cu el, din pricina necredinței poporului meu Israel" (7: 12-13). Ieremia a fost prins și probabil că, fără protecția unor înalți demnitari, ar fi fost condamnat la moarte (26: 10 sq.). Multă vreme după aceea, profetul n-a mai putut să vorbească în public 29
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
indispensabilă demistificării: el trebuia să nimicească speranțele primilor deportați iudaici în invulnerabilitatea Ierusalimului și, prin urmare, să-i întărească, după zdrobirea orașului sfânt 35. În această primă perioadă a predicării sale, lezechiel anunța apropiatul sfârșit al Ierusalimului, urmare ineluctabilă a necredinței lui Israel. O alegorie (cap. 23) compară Israel și Samaria (Iuda) cu două surori care, deși erau iubite de către Iahve, "s-au desfrânat în Egipt, din tinerețile lor" și și-au continuat adulterul cu asirienii și babilonienii. Lezechiel revine continuu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și de aceeași angoasă, că percepția spațiului le era (minus unele diferențe) asemănătoare. în schimb, nu cred deloc că Arghezi ia lucrurile în neserios. Religiozitatea lui e, după părerea mea, mai adîncă decît se bănuiește. Răsucirile sale între credință și necredință sînt umane, prea umane, ușor de înțeles de către cine încearcă el însuși să fie religios. Cît despre „fund”, el se întîlnește mai întîi, cu înțelesul de „fără număr și fără capăt”, în textele vechi religioase: „Pentr acea sîmt goniți [evreii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
desăvârșită... ... ca el (viitorul comisar general francez) să înconjoare pe domni cu privegherea lui, spre a descoperi inteligențele lor cu Rusia; să caute în actele ocârmuirii lor ceea ce poate să favorizeze vederile acelei puteri, pentru ca Poarta să fie luminată asupra necredinței lor; să mențină pe domni într-o stare de teamă și de îngrijorare, care să precumpănească aplecarea ce o au spre dușmanul țării lor; să ferească pe boieri de înrâurirea rusească și să distrugă în ei părerea, de mult întipărită
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
și care se opune celui reprezentat de Mîșkin, Aleoșa Karamazov sau Zosima, și care păstrează trăsături ale demonului, ale revoltatului. Acest tip de personaj este fascinat de propriul eu, dar nu poate crede nici în sine, el reprezentând ideea de necredință și egoismul exacerbat. îndoindu-se de toate, este conștient și de propria slăbiciune, motiv pentru care devine sarcastic și este lipsit de entuziasm. Un astfel de personaj devine lucid, preocupat de problemele grave ale existenței: el este student, de multe
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
săvârșite (înșelătorie, violență, senzualitate, atracție față de minore, omor), dar și de indiferența cinică cu care își prezintă propriile fapte. Un astfel de personaj nu conține în sine perspectiva salvării, prin urmare, el se va sinucide, subliniind astfel caracterul autodistructiv al necredinței. Svidrigailov este un personaj complex și face mai multe acte de caritate decât oricine altcineva din roman. Binele, ca și răul înfăptuit, nu-l ating și nu-i implică toată ființa, actele sale fiind privite cu detașare și indiferență. Acesta
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
este și motivul pentru care personajul nu se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii sunt orfani, fără bani și bolnavi, dar credința în Dumnezeu îl ajută pe Mîșkin să-și învingă boala și să-și
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
bani și bolnavi, dar credința în Dumnezeu îl ajută pe Mîșkin să-și învingă boala și să-și dorească să-i ajute pe ceilalți, în timp ce ateismul, lipsa încrederii în lumea creată de divinitate fac din Ippolit un reprezentant al morții. Necredința sa va genera gândul sinuciderii, al rupturii totale de iubirea lui Dumnezeu. Mai importantă însă este perechea de contrarii Mîșkin - Rogojin. Deși îi este opus lui Mîșkin, Rogojin este numit frate. Perspectivele interpretării pot fi multiple. La un prim nivel
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
făcu seră inaccesibilă la toate temerile și la toate speranțele de această natură. Era singura privință în care a abjurat obiceiul ei de a decide singură și a îmbrățișat păreri ale altora, primite ca atare. Sunt departe de a considera necredința ca pe o greșeală; numai că o asemenea convingere nu mi se pare motivată de nimic, și, la un ateu, afirmarea ei mi se pare că anunță un mare viciu de raționament. Oamenii cuvioși pot fi îndemnați la asta de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fără șovăială orice idee religioasă, mi se pare a fi necesarmente un spirit fals. Lipsa de credință a lui Julie era, de altfel, mai mult o im presie rămasă din copilărie decât o convingere rațională, iar rezultatul a fost că necredința i s-a instalat într-un colț al capului, așa cum și religia se instalează în capul multor oameni, adică fără să exercite nici o influență asupra restului ideilor sau al conduitei, ci doar stârnind în ea o iritație destul de aprinsă când
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
capului, așa cum și religia se instalează în capul multor oameni, adică fără să exercite nici o influență asupra restului ideilor sau al conduitei, ci doar stârnind în ea o iritație destul de aprinsă când era contrazisă în acest punct. Am văzut această necredință măsurându-se cu încercarea cea mai sfâșietoare. Fiul cel mai tânăr al Juliei a căzut pradă unei boli de plămâni care l-a dus cu încetul la moarte; ea l-a îngrijit aproape un an, însoțindu-l din oraș în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Orange, The Fifth Child, The Memoirs of a Survivor). Întocmai ca celelalte personaje, Harry trăiește într-o lume înăbușitoare, un univers neîncăpător, un cinematograf unde se vând înghețată și speranțe de viitor. De aici până la "trecerea" lui Mark Underwood de la necredință la catolicism fervent e drum lung și insuficient explicat. Mark rămâne un mister, într-un roman altfel destul de confortabil. Romanul e agreabil, bine istorisit, cu eroi conturați. Textul își creează o lume a lui. O lume banală, liniștitoare, cât se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]