5,468 matches
-
-mi spună multe în legătură cu povestea mea. Am vrut s-o sărut pe loc, dar mi-am zis: „Ce mă fac dacă chiar am o boală venerică?“ Încă nu fusesem la doctor, în parte din pricina neplăcerii de a-i spune unui necunoscut că am avut contact cu o curvă, dar, în cea mai mare măsură, din cauză că nu aveam nici un fel de simptome. Evident, n-aveam nici pe naiba și n-aveam nevoie de nici un doctor. Și totuși, când am invitat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eticheta de pe saltea... — Doi. Dar, cel puțin, atât cât am trăit, am trăit a-ntâia! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhh!!!!! Poanta ASSA [spuse doctorul]. Si acum, cred că putem să-nțepem. Da? Postfața autorului la ediția aniversară Suc ori sos? Vârsta matură - înțelegând prin asta necunoscutul imprevizibil, irațional la care ajunge naivul proiect al afirmării propriei personalități, odată încheiate pregătirile de a intra într-o lume cunoscută, rațională și previzibilă -, vârsta matură a început pentru mine, așa cum a început pentru toți tinerii americani în acești ultimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
adaugă celorlalte repercusiuni pe care le-ai întrezărit deja; și că aceste repercusiuni sunt în mod necesar diametral opuse repercusiunilor pe care sperai să le provoci. Când m-am eliberat din armată, nu știam nimic din toate astea. Nu numai necunoscutul îmi era necunoscut, ci și o bună parte din cele cunoscute. Poate că împrejurările lăsării mele la vatră ar fi trebuit să mă pună în gardă în privința rolului infim ce ne revine în alegerea unui drum în viață. Deși intrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați? — Nu, din câte știu, râse ea marcată puțin de melancolia plecării și de frica de necunoscut. Dar nu se știe niciodată, nu? — Ceva de lucru? Un angajament? — Dansatoare. Varieteu. Ea Își luă rămas-bun și se Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va Întâmpla cu mine? — Vei fi trimisă acasă mâine. Dar nu se poate! Am un contract. O să-l pierd! Și pe prietenul meu. Se temuse de această călătorie din cauză că nu Înțelegea ce-i spuneau conductorii, din cauza mâncării ciudate și a necunoscutului de la capătul acesteia. Existase un moment, atunci când casierul strigase după ea, când traversa cheiul umed de la Ostende, când s-ar fi Întors bucuroasă Înapoi. Dar din acel moment se Întâmplaseră „lucruri“. Așa, s-ar Întoarce la aceeași cameră cu chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am comandat pahare de tequila cu căpșuni unul după altul și... Lauren făcu o pauză și privi În jur, ca să se asigure că nu o auzea nimeni altcineva. Apoi șopti: ... următorul lucru pe care mi-l amintesc e că un necunoscut a trimis un pahar de șampanie din cea mai bună. Cine era? am Întrebat. —Ei bine... Era... n-o să-ți vină să crezi. Era Sanford Berman. Nu se poate, am rămas eu fără glas. —Ba da, chiar el. Își sărbătorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de ou, smălțuiți cu galben, iar În mijloc era lucrată, În filigran de aur, coroana imperială. Perechea autentică de butoni avea pe spate un număr de inventar scrijelit cu un diamant, vizibil numai cu lupa. Sanford Îi pierduse În fața unui necunoscut care licitase telefonic, dar Lauren bănuia că personalul de la ALVR putea să-l găsesacă pe cumpărător sau că, destul de posibil, Îi cumpăraseră chiar ei În favoarea unuia dintre clienții lor. Rus fiind, Sanford Își dorise Întotdeauna să posede o fărâmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atunci și vedeam asta mai bine ca niciodată: Cristos era totuna cu Coșuță, iar Coșuță era un prost. Ceva trebuie să fi simțit și Coșuță. Știa că pe undeva ultima lui salvare, dacă tot nu știa să fluiere, era ca necunoscutul de pe aleea Băiuț - Cristos Salvatorul - să nu ia bătaie. O să-l bat, âi spuneam eu. Nu, n-ai voie, îmi spunea el. Și a trebuit să merg cu troleibuzul până spre Universitate ca să-mi aduc aminte de ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îmbarcaserăm pe acest vas ca să ajungem la ziua de mîine, poate că termenul care ni s-ar potrivi mai exact ar fi cel de pasageri clandestini. Însă noi Încă nu știam asta. Vreau să zic, că plutim În derivă, spre necunoscut. La vîrsta aia, crezi că totul e pentru totdeauna. După un interval care nouă ni se părea a fi de ore Întregi, cînd eram practic disperați de foame, o auzeam Întorcîndu-se. Noi trebuia să nu facem nici cel mai zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam ciudat. — Pesemne, un efect al imaginației... Nu, cunoșteam bine gustul... era măselariță, mărturisi Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asemănări nu păreau să fie, dar În clipa cînd fata Îi vorbi - cu un foarte ușor accent străin - Rowe rămase uluit, ca un bărbat care ar auzi-o, la o sindrofie, pe iubita lui vorbindu-i cu glas străin unui necunoscut. Senzația nu era nouă pentru el: i se Întîmplase de multe ori să se ia după vreo femeie, să intre pe urmele ei din magazin În magazin sau s-o aștepte la un colț de stradă, numai pentru că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fie prea Întuneric ca să se mai poată juca tenis. Așteptînd pe cineva foarte drag, Rowe stătea acolo, pierit ca un adolescent, cu inima bătîndu-i să se spargă. Dar deznădejdea care-l copleși era aceea a unui om matur, cînd un necunoscut Îi atinse umărul, spunînd: „Luați-l de aici!“ Rowe nu se trezi, ci trecu În alt vis. Acum, se vedea pe strada principală a unui orășel de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard, ci unui prieten. N-avea Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
haină la două rînduri și cu o floare la butonieră - afîșÎnd o prospețime cam derizorie. Ia uite-l pe Boojie! exclamase individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum negru, de duminică, sau chiloți de fotbal, pătați cu noroi sau cerneală. După o nefructuoasă tentativă de a-i stoarce cinci lire, individul se dusese pînă la closet și dispăruse pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
această lume“. Numai că fapta asta bună nu-i plăcea deloc. Desigur, omul părea Îndeajuns de bolnav și de obosit, ca să-i fie scuzate orice asemenea tertipuri, dar prea Îi ieșeau bine. „Ce caut eu În taxiul ăsta, alături de un necunoscut, și ce rost are să-i promit că-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul Îi lăsă În fața hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să-i fie scuzate orice asemenea tertipuri, dar prea Îi ieșeau bine. „Ce caut eu În taxiul ăsta, alături de un necunoscut, și ce rost are să-i promit că-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul Îi lăsă În fața hotelului Regal Court - un cuplu bizar de vagabonzi, nebărbieriți și cu hainele pline de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
față o infirmieră. Femeia se holba la mine cu ochi îngăduitori, dar imobili. Marginea rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită de-un fir mic de sânge rămas de la cine știe ce necunoscut care îl folosise înainte. Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de coapsa puternică a infirmierei. Lângă gura mea învinețită, degetele ei muncite contrastau ciudat cu pielea-i tinerească. M-am surprins gândindu-mă la despicătura feselor ei. Când își spălase oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
studiu asupra accidentelor rutiere. L-au interesat toate detaliile posibile și imposibile ale ciocnirii noastre. Rolul lui Vaughan în arenă părea să fie, în momentul de față, acela al unui regizor de film. Ca și când Seagrave ar fi fost vedeta sa, necunoscutul menit să-i aducă celebritatea, Vaughan, aplecat cu o expresie concentrată peste stâlpul parbrizului, schița cu gesturi agresive cine știe ce nouă coregrafie a unei coliziuni violente. Seagrave, tolănit pe spate, fuma cu iuțeală o țigară de hașiș prost rulată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
soliditatea relației mele cu casa din Kudgiwa și restul pierderii ei, ba mai mult: și - poate nu ți-ai dat încă seama, dar dacă te gândești, vezi că e chiar așa - impulsul să mă desprind de ea, să alerg spre necunoscut, să întorc pagina, departe de mirosul acid de schoëblintsjia, pentru a începe un nou capitol, cu noi întâlniri, în apusurile interminabile din Aagd, în duminicile la Petkwo, în petrecerile de la Palatul Sidro. Chipul unei fete cu păr negru tăiat scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și Zwida în același timp; încă de pe atunci încercam să smulg ceva din trecutul meu, pentru a nu-l lăsa rivalului meu, noului eu însumi cu părul de câine, sau poate încă de pe atunci încercam să smulg din trecutul meu necunoscut un secret pe care să-l pot anexa la trecutul sau la viitorul meu. Pagina pe care o citești ar trebui să exprime acest contact violent, cu lovituri surde și dureroase, cu răspunsuri sălbatice și sfâșietoare, această consistență a acțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de multă vreme că tind să reduc prezența întunericului din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dușmanilor mei, încât să răstorn planul lor în avantajul meu. Totul mi se părea sigur acum, oglinda magică dirija toate puterile malefice, punându-le în slujba mea. Nu luasem în considerație un al treilea plan de răpire, pregătit de niște necunoscuți. De cine? Spre surprinderea mea, în loc să fiu dus la o ascunzătoare secretă, sunt dus la mine acasă și închis în camera catoptrică reconstruită de mine cu atâta grijă după desenele lui Athanasius Kircher. Pereții de oglinzi trimit de infinite ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să nu-i cunoști pe autori în persoană, căci persoana reală nu corespunde niciodată imaginii dobândite prin citirea cărților. Aș spune că această Ludmila ar putea fi cititoarea mea ideală. Ieri seară, intrând în biroul meu, am văzut umbra unui necunoscut fugind pe fereastră. Am încercat să-l urmăresc, dar nu l-am mai găsit. Adesea mi se pare că aud oameni ascunși în tufișurile din jurul casei, mai ales noaptea. Deși ies din casă cât mai puțin cu putință, am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oraș, cufundat în citirea unei cărți. Coincidența se petrecea la un moment atât de potrivit, încât nu era greu să cred într-o intervenție extraterestră. — Iată cartea pe care o căutați, le-am spus tinerilor, oferindu-le ocheanul îndreptat asupra necunoscutului. Unul câte unul și-au apropiat ochiul de lentilă, apoi s-au privit unii pe alții, mi-au mulțumit și au plecat A venit să mă vadă un Cititor, ca să-mi supună o problemă ce-l preocupă: a găsit două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe străini, pe necunoscuții care nu m-au importunat niciodată: dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă le observ fără nici un fel de idei preconcepute, mi se par demne de un interes sincer. Dar dacă din lumea ce mă înconjoară rămâne doar o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]