1,973 matches
-
am. Cât ai fost dusă am avut timp să reflectez asupra stării mele și s-o găsesc nesuferită. Doi ani de zile, doamnă, n-am mai putut lucra nimic și am urmărit ca un idiot o speranță, nu numai deșartă, nedemnă. Căci, într-adevăr, ce am putut spera? Acum pentr-ntîia dată ai vorbit limpede cu mine, aceasta tocmai nezicând nici un cuvânt, nescriindu-mi nici o literă, căci se vede că la mănăstire nu-ți mai trebuia o manta, cum îți trebuie la
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
curs niciodată ape, numai pentru a se spune peste veacuri că sub domnia lui s-au făcut toate, ca și cum Domnul Dumnezeu s-ar fi întruchipat în pocitanie care, ...stă să se măsoare cu marii voievozi ai neamului și că... indivizi nedemni de poziția lor bipedă îi deschid calea spre scara de marmură a istoriei. În ,,Nebunii aceștia”, autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai elitei noastre, care au trecut prin școli înalte și prin pușcării întunecoase. Ei sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
improprie mă doare mai mult decât durerea în sine, Doamne, cu gândul și fapta la Tine mai ies din când în când la soare. Ce frumoasă e țara aceasta edenică! Varanii au adus-o la sapă de lemn; cât de nedemn ar fi să nu nsemn starea ei atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum surzii și muții. Totul se termină în silabă funebră, educația e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
soare! — Un om cu reputația ta nu-și poate permite să aleagă. — Șeful i-a făcut un raport prost? întrebă Monboddo. — Foarte prost. Urmă o tăcere în timpul căreia Lanark simți că un lucru vital îi era luat într-un mod nedemn. Continuă cu înverșunare: — Dacă raportul a fost scris de Ozenfant, n-ar trebui luat în considerare. Ne detestăm. — E scris de Ozenfant, murmură Munro. Monboddo duse vîrful degetului la frunte. Wilkins murmură: — Maestrul dragon. Un om plin de energie. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plasă care-l înfășură din cap până-n picioare. Se strânse brusc și îl înălță la aproape un metru de la podea. Hedrock nu făcu nici un efort de a se elibera. Era destulă lumină pentru a vedea dușumeaua de sub el și poziția nedemnă în care se afla nu-l tulbura câtuși de puțin. Avu răgaz pentru câteva gânduri. Și Harj Martin începuse să fie mai prudent în privința musafirilor nepoftiți. Asta dovedea ceva. Ce anume, avea să afle mai târziu, în momentul întâlnirii. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de invidie. Mă consideram cel mai înzestrat pentru învinuiri și calomnii și am cerut cu vocea tremurând de indignare ca papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul. care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de invidie. Mă consideram cel mai înzestrat pentru învinuiri și calomnii și am cerut cu vocea tremurând de indignare ca papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec pragul casei lui Maat!“ Poate că nimeni nu voia, poate că sacrificarea Lorenzei trebuia să fie de ajuns, dar acoliții se Împingeau acum Înlăuntrul cercului magic, devenit accesibil prin oprirea Pendulului, iar cineva - și aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se opri din plâns, se agăță de el ca o lipitoare și rămase cu privirea lui de nepătruns, de un albastru întunecat, pierdută în ochii albăstrui, înconjurați de riduri și ciniciai lui Jack. Fran bănuia, cu o urmă de iritare nedemnă, că, dacă ar fi știut să zâmbească, ar fi făcut-o. Jack îi întinse din nou copilul lui Fran. — Nu ți-ar sta rău cu unul odată ce te prinzi care-i șpilul, îi aruncă ca pe o provocare. Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încredere în mine. Acordă-mi un an. Tată, tu o să-mi lași acest răgaz, nu-i așa? Phyllis observă afecțiunea vădită care îi lega pe tată și pe fiică, așa cum o făcuse de-atâtea ori înainte, și simți o împunsătură nedemnă de gelozie. — Ce părere aveți, domnule Jones? Norman Jones văzu cum i se întindeau înainte nisipuri mișcătoare. Se înșelase. Își închipuise că Ralph Tyler era deja o epavă ramolită, asemenea nefericiților pe care îi vedea când își vizita propria mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a izbucnit în râs. Am crezut că era nebun. Dar răspunsul lui m-a trezit din somn: Mă cheamă Galileo Galilei." ― Înțeleg că ți-ar fi plăcut să ai curajul celui din vis. ― Spune-mi, crezi că orice abjurare e nedemnă? Chiar să nu conteze ceea ce te poate face să șovăi? ― E ceea ce aș vrea să aflu și eu, Galilei... Dar nu mi-ai mai spus nimic despre Ana. XXIV ― Aștept în flecare noapte să-i aud vocea puțin răgușită și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din partea mea să nu abjur. De parcă era posibil să zic "nu" și să plec Nu crezi că, dacă prin curaj se înțelege puterea de a disprețui viața, curajul e ceva contra naturii? Și-mi poate explica, oare, cineva de ce e nedemn să speri, să fii să trăiești? Ți-am mai spus, eroismul meu, dacă am unul, e să mă uit la acest cer albastru fără să sufăr prea mult că mâine, poimâine, n-o să-l mai văd. Când urc din vale
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prefera să stea jos. Fapt e că, fiind de la brâu în sus un bărbat normal, avea picioarele ridicol de scurte, astfel că stând jos sau în picioare era la fel de înalt. Poate că de-asta longobarzii îi ziceau arga lagi, „coapsă nedemnă“. Era îmbrăcat în bumbac prețios vopsit în purpură, din urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capeți cel puțin încă treizeci de la Grasulf, vom înălța adevărata cruce patriarhală și vom merge să-i dăm o lecție în propriul culcuș. Navele bizantine au ridicat ancorele din preajma insulei Grado chiar acum două zile. N-am dat atenție vorbelor nedemne de un patriarh, și, solicitat din același motiv de Grimoald și de Rodoald, am primit. Grasulf a stat în cumpănă, dar în cele din urmă mi-a dat oameni. Ajunși în pustiul oraș Aquileia, într-un sat de pescari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până când regina a binevoit să-și ia rămas-bun de la mine. A început prin a mă întreba dacă îl văzusem pe rege și dacă îmi putusem da seama cât de rău se simțea. Mi s-a părut că-și disimulează o nedemnă încântare auzind răspunsul meu afirmativ. Mi-a spus apoi că l-a chemat pe Rotari și că a petrecut cu el câteva ceasuri. M-am simțit prost, deoarece prietenul meu nu-mi spusese nimic. Gundeperga a continuat: - E într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în care s-a rătăcit. Aveți grijă de el și dați-i învățătorul de care are nevoie“. Ne-a explicat: - Se afla într-un relicvariu cu ulei de la Sfântul Mormânt, care ne-a fost trimis de cineva care semna „Garibaldo, nedemn slujitor al lui Dumnezeu la Bizanț“. Dar un lucru ce ține de mister este că astăzi, înainte de slujba de dimineață, ceva m-a făcut să iau acest pergament și să mi-l pun la piept. Și-a acoperit fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tăcere. - Nu este o biserică, ci casa provizorie a unei mame care își așteaptă fiii. Aș putea să-ți răspund în felul acesta, dar, ținând cont că ești un om atât de important, află că a fost casa unui om nedemn de a fi numit om. Spunând acestea, a scos din ceea ce părea a fi o desagă atârnată la brâu un suport de carte cilindric din lemn negru. Mi l-a întins, fără să se miște. A trebuit să mă apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o umbră măcar din dorința evaporată, Îndrugă ceva referitor la faptul că Îi venise așa, dintr-o dată, poftă de ea. Dar nu era așa - chiar dacă avusese chef de ea, acum Îi trecuse și, pentru a nu se retrage În mod nedemn, continua, bazându-se pe obișnuință, pe mecanica hipnotică a mișcării, forțându-se să se sustragă acelei situații care-i părea ridicolă și nepoetică, și să și-o alunge din minte pe Tecla Molinari. Mai bine s-ar fi gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răzbunare și abandon abătându-se asupra vreunui nefericit, care comisese cine știe ce eroare, ce păruse impardonabilă În ochii președintelui. Președintele era cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar viclean și de nestăpânit cu dușmanii și cu cei pe care Îi considera nedemni de a-i fi prieteni. Uneori Își decreta sentințele cu nedreptatea capricioasă a unui copil, dar faptul că acei nefericiți, care deveniseră prada lui, nu meritau furia sa nu le schimba cu nimic destinul. Niciodată Elio nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-i spună că avea să-și sacrifice și ultima umbră de mândrie și demnitate ce-i mai rămăsese, pentru a salva Battello Ubriaco, dar Își dădu seama că nu spaniola fusese cea care Îl sunase pe când Își recita rolul nedemn din farsă. Pe display rămăsese numărul Majei. Alergă până lângă lacul statuii Minerva și se opri doar atunci când se consideră destul de departe de influența nefastă a Facultății de Drept. — Aris? Îngână vocea ei subțire, educată și perfectă. Bea-ți paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În cele din urmă sub gulerul cămășii. În ianuarie, părinții lui Mataloni conduseseră un fel de revoltă Împotriva suplinitorului de italiană. Întocmiseră o scrisoare către directoarea școlii și adunaseră semnături, apelând la Ministerul Educației, căci, după părerea lor, proful era nedemn de a preda Într-o școală publică, dând un exemplu negativ care ar fi putut corupe adolescenții, transmițându-le un viciu care trebuia vindecat ca o maladie. Părinții revoltați convocaseră o ședință la care participase și mama. Ea fusese liderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alții nu trebuiau să le afle despre el, să știe dacă era căsătorit, logodit, conviv și cum de nu avea copii. Dar Emma nu-l Întrebă. Îl privea fără să-l Întrerupă, cu ochii iluminați de o umbră de melancolie nedemnă, iar lui Îi păru la un moment dat că ea știa totul. Iar asta Îl liniști și-i alungă tristețea și proiectele automutilante, Olanda Îi păru aproape și posibilă, iar imaginea Romei purpurii și calde din fața lor Îi păru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chemat-o pe Rahela: - Bărbate, a ciripit Rahela, toată un zâmbet. Aud că avem vești bune. Dar Iacob nu zâmbea. - Nu-mi place orașul și nici regele lui, a zis el. Dar îmi plac încă și mai puțin o fiică nedemnă de încredere și o soție mincinoasă. - Nu spune ceva ce ai să regreți mai târziu, a răspuns Rahela. Sora mea te-a stârnit împotriva mea și împotriva singurei tale fiice, care e mult iubită de mama ta la Mamre. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinile tale. Vinovăția e încă în ochii tăi. Iosif și-a ferit privirea. - Pentru mine n-a mai rămas altceva de făcut decât să te ucid sau să mor ca un laș. Dacă nu răzbun moartea tatălui meu, o să fiu nedemn de viața asta, cu atât mai puțin de cea viitoare. Vocea lui Re-mose, care se ridicase de ură, a alertat gărzile care au venit, l-au îngenuncheat și l-au dus de acolo în timp de Menashe plângea în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sapiențială a vârstei a patra, se bucură de aproape perfecta sa soție În exercițiu - „Rosamund” (n‑aș ști să spun dacă alegerea numelui este măcar În parte ironică) e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar Îl salvează de la o moarte oarecum nedemnă (toxiinfecție alimentară) - și Își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor Întâlnite Într‑o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să‑i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând Într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]