951 matches
-
Majestatea Sa Imperială Dzan nu răspunse imediat. Gosseyn observă că și Dan Lyttle zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat. Gosseyn fu ușor surprins. Nu observase că omul sosise fără haină. Amănuntul fusese înregistrat pe undeva prin subconștientul său. Dar fuseseră - constată el - așa de multe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
niște cuțite, ale gazdelor sale... potrivite pentru gura lor mai mică. Din moment ce era posibil să aibă o ființă umană la bord probabil că puteau avea și ouă adevărate, omleta avea acest gust: ca produsul unei găini adevărate pământene. Ceea ce-l nedumerea, era faptul că părea să-i fie foame. Oare pentru corpul lui trecuse mai mult timp decât îi păruse lui? Avea să se gândească la asta mai târziu. Gosseyn Trei puse furculița jos și se lăsă pe spate. Văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Dragă, erai îngrozitor, n-aveam ce să-ți fac, dacă ai fi fost treaz aș fi încercat să-ți explic, dar așa n-avea nici un sens." "După ce a plecat Gina (tu nici n-ai observat când a plecat, te uitai nedumerit după ea, erai al dracului de simpatic) și după ce au plecat și ceilalți, m-am pomenit eu tine în bucătărie, aducîndu-mi cu ochii aproape închiși, pe o tavă, ceșcuța de cafea. Mă mir că nu ți-a căzut. Te-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cu toți cei care străbat deșertul crezând că e al lor... Gacel se întoarse spre fratele său. — Leagă-i, îi porunci scurt. Douăzeci de minute mai târziu, în singurul cort pe care nu-l strânseseră, cei doi prizonieri îi priveau nedumeriți pe cei ce-i sechestraseră, de parcă ar fi fost ființe din altă galaxie. Și noi ce legătură avem cu toată povestea asta? întrebă cel care părea a fi șef. Nici măcar nu-l cunoaștem pe acest Marc, și nu ne puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aur, tolonită-i cu supușenie și evlavie dulce. Cafeaua fierbinte, nealintată de zahăr sau lapte, îmbibată cu mirodenii afrodiziace, izbește statornic în malul ceștii de teracotă. Iar zațul e hărăzit, mai ales dânsul!, hranei de dimineață. Dar mâna mea întârzie slabă, nedumerită-i de mușchii ei ofiliți. Primele trei degete nu se încumetă să-și strângă, neghioabă, puterea la treaba de caligraf. Unghia îmi leșina, palidă, la capătul lor... Desfă-mă de blestemul neîncrederii, scapă-mă de rușinea slăjită în tingirile mucede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
același timp, fosta capitală imperială emană în continuare aerul acela impunător, chiar dacă puterea ei politică de odinioară e de mult uitată. Rămân clădirile copleșitoare, forța economică palpabilă - orașul vibrează, emană bunăstare - și, desigur, forța culturală a Vienei. Am fost oarecum nedumerit când am aflat că lectura la care fusesem invitat urma să aibă loc duminică dimineața. O după-amiază de vineri sau de sâmbătă - ba chiar orice altă după-amiază Ăîn nici un caz dimineață) - mi s-ar fi părut o alegere mai rezonabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Costache era atins, că bâlbâiala, pe care toată lumea i-o știe, e un fenomen suspect etcetera. Dacă cucoana Aglae ar fi întrebată, ca martoră, ce știe despre bâlbâiala inofensivă a bietului Costache, ce credeți c-ar spune? Cei doi erau nedumeriți. -Ar fi în stare să spună că Costache n-a avut-o înainte și că numai de câtăva vreme i-a venit, că Costache a început să devină iritabil, c-o gonește pe ea, pe soră-sa. Lumea o crede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar, cu toată purtarea ei liberă, era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încît nu și-o putea închipui în ipostaza de curtezană. Ar fi vrut s-o cucerească, temîndu-se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răstignește pe mine și hainele mele! Felix fu silit să recunoască o anume logică în panteismul extravagant al bătrânului. Cine știe? Era un maniac cu vechi teorii mistice. Îl ispiti mai departe: - Atunci dumneata faci parte din Dumnezeu?Simion păru nedumerit de subtilitate. - Eu sunt purtătorul cuvântului dumnezeiesc, Isus etern,care înviază mereu. Ieri am înviat. "E nebun, gândi Felix, nebun de legat." - Acum înțeleg eu, zise el tare, ești Isus Cristos. Simion îl privi mirat, jignit, ca un om care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caii! Simion aruncă ochii rătăcit pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu câte o floare la ureche. - Au aripi? întrebă el. - Cum să n-aibă, domnule Tulea? Au câte douăsprezece aripi fiecare. Simion se plimbă din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă iarăși: - Nu merg! Îngerii trebuie să vină aici să mă ridice de-adreapta tatălui. Nu mă înșelați dumneavoastră pe mine. Diavolul e șiret, ia felurite chipuri. Weissmann se scărpină la ceafă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după o scurtă meditație, explică faptul: - Probabil că n-avea bani în casă. Făcuse așa dinadins, fiindcă se temea că, sporind bănuielile, ar fi putut să le îndrepte toate asupra lui Felix sau a Otiliei. În sinea lui era foarte nedumerit de dispariția pachetului de hârtii. Otilia povesti față de toți că bătrânul îi vorbise de niște ochi. Pascalopol și-aduse aminte și el de același lucru, dar tăcu. - V-am spus eu că e mister mare, repetă Stănică, dar numă las
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o forță a civilizației moderne ar putea să contracareze problemele și barierele care creează aceste diviziuni, conflicte și inechități. Această nouă integrare a comerțului, inovațiilor și progresului ar putea incita atingerea unei mai mari democrații și libertăți sau ar putea nedumeri și complica o lume sceptică, suspicioasă în fața riscurilor globalizării și lipsită de conștiința potențialului său. Globalizarea este încă într-un grad foarte mare nedescoperită și va rămâne într-o stare de perpetuă instabilitate pentru următorii cincizeci de ani. Va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
oprit însă, fie îngroziți de sângele ce i-a izbucnit deodată gârlă de sub fuste, fie de răcnetul ei neomenesc. Tot chinuindu-se să aprindă o lumânare pe care mereu i-o stingea vântul, bătrâna a trezit bietul copil care, privind nedumerit în jur, a început iarăși să urle. Am mers mai departe, pierzându-i din raza vederii mele, cu sufletul sfâșiat. De ce, Doamne ? De ce ? îmi venea să urlu spre cerul de un albastru strălucitor și sărbătoresc. Astfel am ajuns înapoi la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Cyril. — Poftim ? zice acesta, făcînd cîțiva pași spre noi. — Vorbesc de băiatul ăsta, Jack, spune tata, arătînd spre Jack, care vorbește cu un tip În sacou bleumarin. Găsiți voi un loc unde să-l reangajați, nu ? Cyril se uită nedumerit de la tata la mine, apoi iar la tata. — E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine. Compania e a lui, spun, roșie la față. Așa că... vă rog nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tine! oferă Lilianei întîi buchetul de lalele, apoi sacoșa în care a pus trandafirul și bulbii de bujori. Femeia îi mulțumește cu o explozie de mare afecțiune. Apoi se retrage pînă lîngă oglindă și-l privește lung. Ce-i?! se nedumerește Mihai. Să-mi îmbăt privirea pînă la refuz, să am imaginea ta pentru totdeauna, îi întoarce ea vorbele spuse de el cîndva în holul hotelului. Liliana urcă treptele și-și face de lucru în bucătărie. În urma ei, Mihai își duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
directoare. Așa se vorbește. Mihai reintră brutal în realitate. Vestea dată de șeful de echipă smulge de la el un gest de lehamite, urmat de o înjurătură. Toată după-amiaza și o bucată de noapte stă în fața colii albe și se uită nedumerit la cele cîteva rînduri scrise zilele trecute. Nobilă zădărnicie! Totul se ordonează altundeva, independent de ce spune el sau alții asemeni lui. Sigur că Mateianu va fi avansat, dar de ce Adriana Barbu în loc?! A doua zi, la prima oră, e chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
A doua zi, la prima oră, e chemat la șeful secției: Ce-i cu dumneata la serviciu? Am convenit să nu-mi iau decît zece zile din concediu. Știți doar. Tot! Concediul se ia tot odată. Nu vreau dezordine secție! Nedumerit de această întoarcere pe dos a șefului, Mihai pleacă acasă. În drum spre poartă, trece pe la director; știe că a venit de la București și vrea să afle pentru ce l-a căutat. Nimic, tov Vlădeanu, răspunde Mateianu simplu, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se descurca foarte bine cu cele manuale. Soția acestuia e la curent cu legile, doar e jurisconsult, dar, la întrebarea lui Mihai dacă el, ca scriitor, are dreptul, după noile reglementări, la concediu fără plată pentru creație, s-a uitat nedumerită spre toți cei prezenți în jurul mesei și a sfîrșit prin a face un gest categoric: Ia-ți concediu medical, dragă! Sau mai înscrie-te la o facultate, să ai dreptul la concediu neplătit, pentru studiu și examene. Valul de rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În anul următor s-a Împrietenit cu unul năsos și alerga toată ziua cu sabia În mînă Încercînd să-i taie nasul. Dar În anul acela, cînd Îi azvîrlise cu nisip În ochi, s-a petrecut ceva care l-a nedumerit destul de mult pe Julius. În perioada aceea era foarte important să ai mingea ta și să vii cu ea la școală. Partea proastă era că noua școală era o casă ca oricare alta, n-avea curte și era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproapelui și ce Înseamnă să fii un depravat, lucruri care-i nelinișteau pe cîțiva dintre ei. Nu era o neliniște precoce, poate că nu era decît o neliniște semantică, dar În orice caz de los Heros s-a uitat destul de nedumerit la Lastres. CÎteva săptămîni mai tîrziu, au Început să-i ducă În sala cea mare a școlii. Scoseseră o bancă și ei se apropiau unul cîte unul, Îngenuncheau și părintele Brown Îi bătea ușor cu palma pe obraz pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săptămîni și lucrurile mergeau din ce În ce mai bine, fiindcă acum avea cîțiva prieteni și alerga Împreună cu ei peste tot, uneori se rătăceau prin grădinile hotelului și atunci nimereau peste cîte un băiețandru din cartierul Marconi sărutîndu-se cu iubita lui și se Întorceau nedumeriți la bazin, unde, Într-o apă mai cristalină decît apa de izvor, se cufundau cu un cuțit ca al lui Tarzan, repede că se apropie crocodilul, care era cel mai gras dintre toți, pînă ce reușea să prindă pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care nu ar fi trebuit să le facă și, în cele din urmă, a intrat într-o tăcere deloc binevenită. Pe display a apărut un mesaj scris cu litere galbene. —PQ03? întrebă Ashling. Ce înseamnă asta? —PQ03? se uitau nedumeriți angajații mai vechi. Nu avem idee. — Asta e nouă. Dar mulțumește-te cu miracole mici. De obicei crapă după două copii. —Ce să fac? întrebă Ashling. Comunicatele astea trebuie să plece la poștă în seara asta. S-a uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
loc dintre toate pe care le văzuse, dar asta nu însemna mare lucru. Are multe avantaje, aprobă Jack. Chiria e rezonabilă, zona e drăguță și poți merge pe jos până la serviciu. — Așa este, spuse Lisa cu o tristețe care îl nedumerea. Și aș putea economisi o liră și zece cenți pentru fiecare drum. —Atât costă? Nu am de unde să știu, pentru că eu sunt în fiecare zi cu mașina și.... — Adică două lire și douăzeci de cenți pe zi. — Cred că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca plugurile care ară și ca boii care trag plugurile (p. 203). În fața unor astfel de limitări și restricții, Dion se întreabă ce fel de egalitate e asta, în care unii au toate drepturile, iar alții nu și se arată nedumerit de faptul că, din punctul de vedere al lui Platon, conducătorii trebuie să-și mintă poporul când vor să facă vreo schimbare deoarece spunând adevărul ar trebui să-l convingă pe fiecare cetățean în parte, iar poporul e prost și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
parcă amintindu-și ceva. Veniți cu mine, vreau să vă fac un cadou ca amintire. Prințul o urmă; însă, intrând în sufragerie, Aglaia se opri. — Citiți-l, spuse ea, întinzându-i biletul lui Ganea. Prințul luă biletul și o privi nedumerit pe Aglaia. — Sunt sigură că nu l-ați citit și nu puteți fi confidentul acestui om. Citiți-l, vreau să-l citiți. După toate aparențele, biletul era scris în grabă: „Astăzi se va decide soarta mea și dumneata știi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]