907 matches
-
fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai, Stoiene. Ce mai aștepți, să te curăț io de oasele alea? Tu n-ai oase în tine? Bărbatul încerca să arunce mizeria de pe el. Le privi nedumerit pe cele două înlănțuite. Bătaia de-acuma începuse. Alergară dinspre bucătărie și celelalte femei să le despartă. Popa se ridică și se trase spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
culoarea semaforului. Îl văzu apoi cum, traversând, se ridică ușor de pe caldarâm, pășește în aer, ca și cum ar urca un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), de peste drum. Popa Băncilă privi nedumerit în jur. Nu mai pricepea unde se află. Două fetișcane veneau, îmbrățișate strâns, spre el. Li se proțăpi în față și speriat, încercând totuși să pară prietenos, le întrebă: - Este-adevărat că drumul ăsta merge la gară? Nu cumva m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Corala Patriarhiei care repetau cu coriștii Catedralei o cantată a cărei primă audiție urma să aibă loc cu ocazia apropiatei vizite a Patriarhului, în trecere spre Șoptireanca, unde urma să sfințească piatra de temelie a bisericii ctitorite de Goncea. Ceea ce nedumerea era doar vocea care se auzea, care citea. Toți parcă aveau același glas, aceleași modulații și, mai ales, acel r graseiat care, în oraș, toată lumea știa, nu-l pronunța decât Subreanu, fostul actor din Cernăuți, rămas în orașul lor după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ilogic, o-ngână el. Tot ce faceți voi e ilogic, ce să mai vină alții să v-amestece... Surâse, dând s-o cuprindă pe după umeri. - Lumea, într-adevăr, crede în de-astea, oftă ea, strângându-se sub brațul lui. Sunt nedumeriți, nepregătiți, i-a luat așa pe negândite evenimentele, sărăcia, viața... Și atunci au început să caute o logică în povești ca asta cu Chiru. Dar mai poți să știi dacă o fi chiar poveste... A scris chiar acuma vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe Samuel, ghemuit și emoționat, neîndrăznind s-o atingă. Deschise gura și tresări când o cantitate însemnată de salivă i se prelinse pe piept. Se șterse nedumerită cu palmele, găsind astfel o primă utilizare apendicelor osoase ce atârnau la capătul unor membre lungi și fragile. Atenția i se fixă apoi din nou asupra bărbatului care o privea hipnotizat și care, după o vreme, se apropie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
către fata cu pulover care nu scosese până atunci nici un cuvânt. - Vorbește, dar mai întâi trebuie să înțelegi cum stă situația, Mihai. - Și de unde știți cum mă cheamă? am răcnit. - X, du-te și adu albumele. X s-a uitat nedumerită la Y. - Albumul nostru și albumul babei. Pozele. X a ieșit prin spatele rafturilor. Din câte am văzut, dincolo era o sală și mai mare, tot atât de luminoasă. S-a întors cu două albume mari de fotografii. Mi le-a înmânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama focului că e grea. Nu-i de mirare că fusese așa de nedumerit când am pronunțat numele sălii de sport. Furgoneta, un Ford Escort roșu, al cărei aspect de rablă se potrivea cu peisajul în care se afla, avea nevoie de o revizie și producea, spre folosul lui Sally, o serie de scârțâieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
exact efectul opus asupra garderobei celor care lucrau acolo. Totuși, trecerea de la Janey care târa după ea valuri de material și cămăși puse una peste alta, la noua femeie de carieră model, care purta haine de in cambrate nu mă nedumerise pe mine. Înainte de a ajunge cineva - adicătelea înainte de a lucra la BBC - dacă Janey ar fi dat peste mine într-un restaurant, alături de un bărbat de care nu-i spusesem nimic, m-ar fi sunat în dimineața următoare ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Marcela Peneș -Dragul meu abecedar Prima carte de școlar! Cărticica mea de drag, Cu fereastră și cerdac Și cu foșnet de copac... -Îți amintești? La început, Ce greu a fost! Atâtea semne Parcă fără rost: Ovale, zale, bice, bastonele, Priveam nedumerit la ele. Acum le stăpânesc pe fiecare; Prietene îmi sunt, Iar eu -un mândru ciobănaș Îmi pasc, cu grijă, turma de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
biata Rosa unde o spălați când cada e plină de bere? — Nu în cada de la etaj, a rânjit Jake către ea. Ci în cada din grădină. Cea pe care am găsit-o la groapa de gunoi. Mama lui Alice era nedumerită. —N-am văzut nici o cadă în grădină. E în spatele casei, a bolborosit Alice. Cu toate că trebuie să spun că aveți o grămadă de WC-uri vechi și de chiuvete în fața ușii de la intrare, a remarcat cu jovialitate doamna Duffield. Am numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care se vedeau inițialele ei. — Ce drăguț, a spus pe un ton chinuit doamna Duffield. Și-a strecurat inelul lângă diamantele Garrard și a întins mâna ca să admire efectul. Între timp, tatăl lui Alice, care detesta grădinăritul, se holba nedumerit la suportul de picioare pentru grădină, rezistent la apă, care era realizat din fâșii vechi de tapet. Ei îi cumpăraseră lui Jake niște romane de Umberto Eco. —E o glumă, înțelegi? l-a îmboldit mama lui Alice. Eco - te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o făcuse cadou Amanda. E curată, a adăugat el. De-acum se prinsese cum funcționa mașina de spălat. Dar faza cu călcatul era încă la anilumină de el. Politicos, Hugo a întors privirea când Alice și-a suflat nasul. Era nedumerit. Comportamentul femeii nu era deloc în acord cu ceea ce știa despre ea. Oamenii răi nu izbucnesc în lacrimi. Și nici fetele bune, dar îngâmfate. Stai jos, a îndemnat-o el, împingând grăbit restul de cărți către capătul canapelei negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pericol. Dar Amanda n-a mai insistat. S-a dovedit că sunase din cu totul alte motive. — Ascultă, i-a ordonat ea înțepată. Trebuie să aranjez o ședință 1 cu Theo. —O ședință? Preț de-o clipă, Hugo a fost nedumerit; și l-a imaginat pe Theo în pantaloni trei sferturi, cu o șapcă de tweed și cu o pușcă sprijinită pe brațul grăsuț. După care și-a dat seama despre ce era vorba. — Vrei să spui că intenționezi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el, fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice s-a holbat la el. Mai întâi a fost nedumerită, apoi, recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept. Era batista pe care Hugo i-o împrumutase când se întâlniseră în librărie. Probabil că Jake o găsise în mormanul cu rufe de spălat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
secunde, displayul se stinse, iar viața merse mai departe. Odată cu ea, decisă să plângă îndelung, precum o bocitoare profesionistă, ploaia se înteți... O sirenă sparse atmosfera, iar câțiva vecini, protejați de umbrele sau de pelerine, apărură la porți și priviră nedumeriți către casa prin ale cărei ferestre sparte ieșeau limbi de foc... 5 Vru să se desprindă de balustrada podului, însă simți cum... ceva îl atrage cu o putere colosală, împotriva căreia nu putea face nimic. Așa că se lăsă în voia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
speriat... Regret sincer! Doream să știu, adică... doream să... - Dacă mai ești la spital, putem vorbi acolo. Pot să intru la Tinu? - Sigur că da! Te aștept aici... trebuie să vorbim. - Da, bine! Mulțumesc mult, doctore! - Pentru puțin..., murmură Eugen, nedumerit de tonul folosit de Iuliana și de graba ei: „Ce este cu ea? Am greșit eu cu ceva?” se întrebă el, îngândurat. ... Trecea dintr-un salon în altul, fără să audă cuvintele personalului medical ori să observe datele indicate de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Costache era atins, că bâlbâiala, pe care toată lumea i-o știe, e un fenomen suspect etcetera. Dacă cucoana Aglae ar fi întrebată, ca martoră, ce știe despre bâlbâiala inofensivă a bietului Costache, ce credeți c-ar spune? Cei doi erau nedumeriți. -Ar fi în stare să spună că Costache n-a avut-o înainte și că numai de câtăva vreme i-a venit, că Costache a început să devină iritabil, c-o gonește pe ea, pe soră-sa. Lumea o crede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar, cu toată purtarea ei liberă, era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încît nu și-o putea închipui în ipostaza de curtezană. Ar fi vrut s-o cucerească, temîndu-se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răstignește pe mine și hainele mele! Felix fu silit să recunoască o anume logică în panteismul extravagant al bătrânului. Cine știe? Era un maniac cu vechi teorii mistice. Îl ispiti mai departe: - Atunci dumneata faci parte din Dumnezeu?Simion păru nedumerit de subtilitate. - Eu sunt purtătorul cuvântului dumnezeiesc, Isus etern,care înviază mereu. Ieri am înviat. "E nebun, gândi Felix, nebun de legat." - Acum înțeleg eu, zise el tare, ești Isus Cristos. Simion îl privi mirat, jignit, ca un om care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caii! Simion aruncă ochii rătăcit pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu câte o floare la ureche. - Au aripi? întrebă el. - Cum să n-aibă, domnule Tulea? Au câte douăsprezece aripi fiecare. Simion se plimbă din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă iarăși: - Nu merg! Îngerii trebuie să vină aici să mă ridice de-adreapta tatălui. Nu mă înșelați dumneavoastră pe mine. Diavolul e șiret, ia felurite chipuri. Weissmann se scărpină la ceafă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după o scurtă meditație, explică faptul: - Probabil că n-avea bani în casă. Făcuse așa dinadins, fiindcă se temea că, sporind bănuielile, ar fi putut să le îndrepte toate asupra lui Felix sau a Otiliei. În sinea lui era foarte nedumerit de dispariția pachetului de hârtii. Otilia povesti față de toți că bătrânul îi vorbise de niște ochi. Pascalopol și-aduse aminte și el de același lucru, dar tăcu. - V-am spus eu că e mister mare, repetă Stănică, dar numă las
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
circumscrieri, limite inferioare și superioare, Euclid, Pitagora toate s- au rotit pentru clarificarea problemei. O trece pe curat și nu mai are niciun rost să stea în clasă. Hotărât își predă teza deși nimeni nu a ieșit afară. Se uită nedumerit la colegi și se îndreaptă spre ușă. Câțiva se ridică după el și depun lucrările. Înseamnă, nu aveau curaj să iasă afară, așa gândea! - Ce ai făcut la geometrie? Îl întrebă curios un coleg, poreclit Buzoi. -Bine, era o problemă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ridic mâna, că nici nu dă pe la biserică. P-astea numai când le lovește câte o dambla, atunci își aduc aminte de Dumnezeu.... - Ce spune? - Ce să spună, oliu, ai surzit de tot, Lixandro, te-astupi! Baba Lixandra se oprea nedumerită în drum și dădea din umeri: - Cine s-astupă? - Las-o, că nu mai are mult și asta! - Da pe dumneata nu te vezi, c-ai ajuns numai oase! - Chirițo, să nu-mi cobești, Chirițo, că o dată te blestem! Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trup. - Nu ne lăsați, fraților! se târa la picioarele lor starostele. Nu ne lăsați, nu mai pot nici eu, nici Dumitru... - Cântă, nene Mitică, ceva, să te mai încălzești, îl îndemnă Anghel, cântă, că ne mănâncă lupii!... Ciolan se uită nedumerit la ceilalți, privi animalele și în cele din urmă începu cu voce spartă: Aseară li-am luat basma Astăzi te văd fără ea, Cine ți-o mai lua basma Să se destrame ca ea... Așa, nea Mitică! se însuflețiră ceilalți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]