2,380 matches
-
rahat.L-au saturat cu parfum,Cu creme, sulimenealăDar nu l-au scăpat nicicumDe mirosul de fecală;L-au glazurat c-un strat gros,Cu esențe aromat,Sperând să pută frumos...( Bine că nu l-au gustat!)După ce au terminatLucrătura nefirească,Lumii-ntregi l-au prezentat,Încercând s-o păcălească;Dar toți care l-au privit,Din high-life sau din zegras,S-au strâmbat și s-au scârbit,... XXII. CÂNTEC DE DRAGOSTE, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2157 din
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
pieptu-ți, puteri mi-ai oferit... Eu simt că niciodată nu mi-ai greșit voit... -Pentru asta, Domnului, am mulțumit! Voi lăsa drept moștenire, a mea neprețuită poezie... Citește-o cu inima, cum ți-am zis, mă vei simți vie... Așa că, nefiresc, astăzi scriu cu o imensă bucurie... Refuz să iți rămân cândva doar o simplă amintire... -Icoana sufletului meu, rămână ție! Referință Bibliografică: Tu să nu plângi, iubite!... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie
TU SĂ NU PLÂNGI, IUBITE!... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385073_a_386402]
-
din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Până-n luna lui april, Să mă-ntorc la începuturi Și să-mi construiesc pe scuturi Floarea florilor ce scuturi. Mă retrag în cânt de nai, Până-n lunile de mai, Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască - Timpu-ncearcă-o cheie-n broască. Mă retrag în nod de funii, Până-n luna unei iunii, Să mă-ntrec în salt de ciutur Și în zborul unul flutur, Când aripa mea i-o flutur. Mă retrag pe cer
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]
-
ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Mă retrag într-un exil,Până-n luna lui april,Să mă-ntorc la începuturiși să-mi construiesc pe scuturiFloarea florilor ce scuturi.Mă retrag în cânt de nai,Până-n lunile de mai,Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască -Timpu-ncearcă-o cheie-n broască.Mă retrag în nod de funii,Până-n luna unei iunii,Să mă-ntrec în salt de ciuturși în zborul unul flutur,Când aripa mea i-o flutur.Mă retrag pe cer, în
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sonetul LXXXV. (sola scriptura) Papirus, pergamente, percepte zise “sfinte” De-a valma adunate în nesfârșite pagini S-au dovedit în vreme tăgăduite margini, O simplă-nșiruire de nefirești cuvinte. Spun pace, dar credința a zămislit robia, Mănându-și prozeliții în aprige războaie, Profeții poartă aur și-n suflete noroaie, Încătușatul suflet a propășit prostia. Mă-ngenunchează teama, sau mă doboară ura? De ce îmi simt zenitul în glod, lângă
(SOLA SCRIPTURA) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384456_a_385785]
-
a desluși, cât de cât, schimbările, le puneau pe seama febrei jocului devenit, credeau ei, halucinant. Și continuară, continuară... Timpul trecuse nemilos. Dimineața, târziu, intrigat de liniștea din salonul celor patru, patronul Cazinoului intră. Rămase înmărmurit. Pe lângă masă, într-o poziție nefirească, zăcea un leș aproape mumificat. Alături de el, gângureau trei sugari, agitând în mâini câte o carte de joc. Sub lumina becului, albul chipurilor le strălucea nelumesc... Referință Bibliografică: CARTOFORII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1419, Anul IV
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
un requiem tris, prelung, lugubru ... Sau mai bine-ar fi un vals vienez, chiar de bal nu e și cerul e sumbru. Tabloul de gheață voi să îl topesc cu căldură lirei, ce vibrează tainic ... Sufletul se-nalță ... totu-i nefiresc, scriu un imn iubirii ... gândul da năvalnic ... Umplu astfel spațiul ... sunete-scântei timpane-or străbate, sângele și cordul ... Din golul pustiu, tristul lacrimei, am să mă proclam, simplu - iconodul. Am să trec prin sunet marele extaz, ce pe toți ne prinde
TABLOUL PORTATIVULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384645_a_385974]
-
scape de acești spioni și să-i salveze fata, vindecând-o de această iubire nefastă. - Dacă sunteți grăbiți, tună iar împăratul, de ce nu mai plecați? Hai, căpitane, urgent să-ți faci bagajele și însoțește grăbiții călători! Prințesei i se păru nefirească această grăbire din partea împăratului. Își aduse aminte de amenințările tatălui său și-i zise: - Îți mulțumesc, părinte drag, știam eu că mă iubești cu adevărat! Știam! Dar, dacă mă iubești atât de mult, dă-mi haine și arme pe potrivă
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
preocupat de astă dată Gabi. -Băi Anghele, te-ai cam... interveni și Sandu. Ar fi zis că s-a tâmpit, dar o lașitate ocrotitoare, plină de precauție îi cenzurase exteriorizarea. C-ești copil? Ei, nu, zău?! Spoveditul ieși din starea nefirească în care se băgase din proprie inițiativă și făcu haz de necaz, schimonosindu-se către fiecare ca un veritabil Charlot. Semăna cu acela grozav! Știa și el. Și-și folosea cu artă figura aprope identică. Mima îi reuși. Începură înfericirea
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
-i spune că Mira-Mică și bărbatu-său veneau târziu de la slujbă. Se scuză, apoi, că nu poate să-i facă măcar o cafea, că n-apucase fata să desfacă un pachet, iar ea nu se amestecă în proviziile ei. Precizarea nefirească o intrigă oarecum pe Mira, nearătând totuși. E drept, își zicea în sine, mătușa e schimbată, dar nu doar în bine... Încă suferea după Artemie... Resentimentele față de el și de toți ce i-l aminteau erau încă la fel de puternice?! Poate
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
pat. Atât de tânără - șaptesprezece ani doar - și uite ce nenoroc, cancer la ambii sâni... au trebuit să-i taie tot, tot...”. De obicei, vecinele de salon pe care le remarcase pentru veselia lor care ei i se părea oarecum nefirească, se plimbau mult pe hol, ca să se dezmorțească. Una dintre ele, o doamnă în jurul vârstei de șaizeci de ani, tocmai își lăuda soțul care urma să vină iar și care - cât de atent din partea lui - nu uita să-i aducă
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
de institutul unde făcuse cu brio specializarea, pe strădania căutării unui spațiu de muncă acasă. Niciodată nu-și auzise copila făcând o cât de voalată aluzie la alegerea ei. Niciodată! Și totuși, după încheierea propriei căsătorii nereușite, plecase din țară nefiresc de repede! Cu mariajul se dusese și o parte din exuberanța ce-o definise... Abia acum, când îi spunea la telefon despre achizițiile făcute, abia acum, Mira conștientiza că Renée se refăcea sufletește! Poate de asta avusese nevoie de o
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
iubitului ei. Curând simți că se învârtește casa cu ea încât abia mai putu să îmbuce câteva felii de costiță cu brânză. Contrar obiceiului, când ajunse în pat nu mai deschise televizorul și adormi cu veioza aprinsă. O trezi soarele nefiresc al dimineții de noiembrie. Buimacă din cauza somniferelor, nu trăsese jaluzelele. Când clătină capul, simți o durere surdă în ceafă și văzu și care era motivul: dormise pe două perne. Dădu perna de deasupra la o parte și folosind perna specială
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
este exclus ca la un moment dat, în viitor, știința să fie considerata ca o etapa „culturală”, ca un mod al omului de a percepe lumea și realitatea și nicidecum ca un „demiurg” trimis între oameni să transforme firescul în nefiresc și spre a întoarce creația împotriva Creatorului. • Omul crează știința și știința în schimb îl modeleaza pe om, îl învață cum funcționează legile naturii și ale fizicii, adevărul obiectiv. Dar știința nu poate vedea dincolo de orizontul quantic al conștiinței, în
DESPRE ISPITA CẰDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382903_a_384232]
-
duceți înapoi în salon! Magdalena a simțit o usurare și ia revenit inima la loc, dupa câteva zile și-a revenit în simțiri, dar nu-și simțea brațul și piciorul stâng, o tristețe imensă îi pătrunde trupul, dar o forță nefirească o face să nu cedeze în fața bolii. După scurt timp a revenit în sânul familiei care în loc s-o sprijine au continuat răutățile la adresa ei. Se simțea inutilă, lupta cu boala cu toată ființa ei, la un moment dat a
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
grea pentru o femeie abia ieșită din spital, dar motivația și dorința de a face ca lucrurile să capete contur îi dădeau forță. Alexandru venea cu materialele pentru casă dar mereu clatinându-se din cauza aburilor alcoolului îi spunea cu un zămbet nefiresc: -Muncește, ție-ți trebuie o casă!... și se făcea nevăzut. Timpul a trecut și casa începea să se contureze. Între timp s-a născut și prima fetița care a decedat la scurt timp după nașterea sa lăsând urme adânci în
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
pic de MoșuCe-mi dăruia tot mere din tainele pădurii.Dar sunt bătrân și mărul a ... XIX. 13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. Ce tablou nefiresc Unii stau rezemați de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și atâta nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
a ne salva. Nu am găsit răspuns la întrebare, Ne-am sărutat puțin sau chiar deloc, Dar ne-am atins uriaș, fără-ncetare, Într-un supraterestru fel de joc. În orizontul nostru de durere Am presimțit că scîrțîie ceva, Căci nefiresc e gustu-amar de fiere Atuncea cînd iubești pe cineva. Și-am înțeles că nu va fi nimica Din toată-această luptă și-acest chin, Că vom rămîne-n suflete cu frica Nicicînd de-a nu fi amîndoi deplin. Prin viața noastră
EROI FÃRÃ GLORIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383068_a_384397]
-
24 ianuarie 2017. Zăvoaiele nu mai cresc, Munții se despăduresc, Mările se neliniștesc, Frunțile îmbătrânesc, Copiii nefericesc, Părinții se răzvrătesc, Iernile înnebunesc, Verile lungi se feresc De seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolesc Atunci când toate privesc Cu ochii-nchiși nefiresc; Așa că precupețesc Colț din albastrul ceresc Și-aștept și eu să plesnesc Pe ramul primăvăresc. Aș vrea să îmi vând din tăcere. Pe străzi mi se vinde plăcere Și acasă nimeni nu-mi cere Să îmi coc iar o pâine
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
munții și ... Citește mai mult Zăvoaiele nu mai cresc,Munții se despăduresc,Mările se neliniștesc,Frunțile îmbătrânesc,Copiii nefericesc,Părinții se răzvrătesc,Iernile înnebunesc,Verile lungi se ferescDe seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolescAtunci când toate privescCu ochii-nchiși nefiresc;Așa că precupețescColț din albastrul cerescși-aștept și eu să plesnescPe ramul primăvăresc.Aș vrea să îmi vând din tăcere.Pe străzi mi se vinde plăcereși acasă nimeni nu-mi cereSă îmi coc iar o pâine din grâu,Să aduc apă rece
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
octombrie 2016. Mă retrag într-un exil, Până-n luna lui april, Să mă-ntorc la începuturi Și să-mi construiesc pe scuturi Floarea florilor ce scuturi. Mă retrag în cânt de nai, Până-n lunile de mai, Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască - Timpu-ncearcă-o cheie-n broască. Mă retrag în nod de funii, Până-n luna unei iunii, Să mă-ntrec în salt de ciutur Și în zborul unul flutur, Când aripa mea i-o flutur. Mă retrag pe cer
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
cară ... Citește mai mult Mă retrag într-un exil,Până-n luna lui april,Să mă-ntorc la începuturiși să-mi construiesc pe scuturiFloarea florilor ce scuturi.Mă retrag în cânt de nai,Până-n lunile de mai,Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască -Timpu-ncearcă-o cheie-n broască.Mă retrag în nod de funii,Până-n luna unei iunii,Să mă-ntrec în salt de ciuturși în zborul unul flutur,Când aripa mea i-o flutur.Mă retrag pe cer, în
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
sărăcie și la închiderea a numeroase companii de presă. Teama de a nu pierde locul de muncă face ca jurnaliștii să fie timorați, iar frica nu e prietenă cu libertatea de exprimare. Raporturile cu patronul sau cu finanțatorul au devenit nefirești, el fixând agenda editorială. Al treilea lucru este grava tolerare a oricăror încălcări ale eticii jurnalistice. Pur și simplu, nu ne mai doare. Vedem sub ochii noștri că în presă se practică șantajul, pe unii șantajiști îi cunoaștem. Sunt o
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
scriitorul evoca neajunsurile cu care s-a confruntat în anii de după școală. Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui ’41-’42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea”. În 1941 se angajează corector la ziarul ” Timpul”, primul loc de muncă al scriitorului
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare - colocvialitatea ironică, folosind semnele de punctuație nefirești și o oralitate simulată, discursurile care încearcă să spună totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demențializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, obsesii viscerale, autoexecuțiile eului și simțiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]