1,761 matches
-
acel punct înălțat. Totuși, înainte de a avansa spre Tennozan, Mitsuhide fusese distras de trei lucruri: trădarea lui Tsutsui Junkei; ordinul său de a întări Castelul Yodo - apreciind greșit repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka nu se decisese. Bătălia începuse aproape accidental. Ambele armate își petrecuseră dimineața printre trestii și stuf, înțepate de țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în același an. Acei membri ai clanului Shibata cărora le păsa cât de cât, se lamentau că, dacă relația dintre Katsuie și Katsutoyo era atât de rece, nu puteau decât să se teamă pentru viitorul clanului. — Katsutoyo e atât de nehotărât, se plângea Katsuie. Niciodată nu face nimic cu adevărată limpezime și hotărâre. Nici măcar nu are firea potrivită pentru a fi fiul meu. Katsutoshi, pe de altă parte, nu are nici urmă de răutate. S-a atașat cu adevărat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
M-am uitat la Daryl. Adormise cu degetul mare în gură. M-am gândit să mă întind lângă el, dar nu știu de ce aveam senzația că n-o să fie prea încântat să mă găsească acolo la trezire. Am tândălit-o nehotărâtă, neștiind ce să fac. Așa că am rupt o pagină din carnețelul meu, mi-am scris numărul de telefon, iar dedesubt am adăugat „Sună-mă!“ și am semnat „Rachel“. M-am întrebat dacă să scriu „Cu dragoste, Rachel“ sau numai „Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke al meu, venise să mă ia! Am început să zâmbesc, dar n-a fost un zâmbet dus până la capăt. Ceva nu era deloc în regulă! Luke cel din fața mea nu se comporta ca Luke al meu. Chipul îi era nehotărât. Luke n-a sărit pe mine, nu m-a sărutat și nu m-a învârtit prin cameră. Am început să-mi amintesc îngrozitoarea scenă finală când o terminase cu mine. Apoi, chircită de oroare, mi-am adus aminte de chestionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a anului. Doamne, urăsc Revelionul mai mult decât orice. Îmi place Crăciunul, dar Revelionul e cel mai rău, nimeni nu vrea să promită nimic, în caz că apare ceva mai interesant. Și desigur că nu apare niciodată nimic. Și toți oamenii ăia nehotărâți mereu rămân cu buza umflată, întrebându-se unde e cel mai tare chef. Așa că anul ăsta am o scuză foarte bună să nu arunc câteva sute de euro pe o petrecere stupidă de Revelion. Am un termen limită. Scenariul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tema „acceptă-ți trupul, așa cum e“... Cobor repede cu cursorul, scanând lista completă și, brusc, simt că mi-a Înfipt cineva un cuțit În inimă. Am și trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? Mâna Îmi zăbovește nehotărâtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am un pulover care mă gândeam că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
eu am venit pregătit să vă țin o prelegere științifică, plicticoasă!”. Oricum, precauția lui Alexandru mi s-a părut exagerată, nimeni nu avea intenția să mă deranjeze. Numai atunci când le-am spuscă voi ține o prelegere plicticoasă au fost derutați, nehotărâți. Ce vrusesem de faptsă spun? S-a auzit un râs, s-au auzit câteva vorbe care, În tăcerea jenată a celorlalți, au sunat oarecum ca o insolență. Acolo, sunt obișnuiți ca tot ce spui să aibă un Înțeles ascuns, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
după moda italiană, avea ochiul stâng acoperit cu o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un fulg gâdilă nara calului, făcându-l să-și scuture nervos capul. Călărețul se grăbi să îl liniștească, după care își șterse promoroaca de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iată că, acum se gândea la un tort de nuntă, nu la un tort de aniversare, și chestia asta părea încărcată de semnificații bizare... chiar dacă nu va avea tort la nunta lui, desigur, laddoo. La 4 dimineața se sculă, încă nehotărât, și se strecură afară, la dubiță. În mod uimitor, ca un făcut, nimeni nu-l auzi - dormeau liniștiți, siguri de treaba bine făcută și de un viitor cert pentru fiul lor. Dormeau și sforăiau, parcă odihnindu-se după luni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vorbeau de lumi și orașe îndepărtate. Se întoarse spre Mubarrak și acesta înțelese, pentru că își îndreptă privirea spre ofițer. — Ospitalitatea este sfântă pentru noi, zise. E o lege mai veche decât Coranul. Militarul cu stele pe mânecă rămase câteva clipe nehotărât, aproape incredul în fața absurdității acelei explicații, și se pregăti să-și continue drumul. — Eu reprezint legea aici, spuse tăios. Și nu există alta. Trecuse deja de el, când Gacel îl apucă de braț cu forță și îl obligă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
meargă și i se păru că aude geamătul crustei sub picioarele sale, iar în câteva locuri se ondulă, fără să se spargă. Mehari-ul îl urma ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl știa când n-ar mai fi avut mult până să-și iasă din fire și s-o repeadă, așa încât se pomeni nehotărâtă pentru câteva clipe, să-i spună sau să nu-i spună, după care își dădu drumul aproape fără voia ei: e gravidă, trebuie să nască peste mai puțin de o lună. A venit doar ca să-l anunțe, să știe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mese și bănci de lemn. Cu vremea asta schimbătoare, nu era nimeni amator să stea afară, așa că tot locul era la dispoziția noastră. Lou Își aranjă cu grijă haina, ca să stea pe ea, nu pe bancă. Derek se tot Învârtea nehotărât câțiva pași mai Încolo. — Ești În regulă, Sam? mă Întrebă el În timp ce mă sprijineam de marginea mesei. Lemnul e cam umed. — Nu e momentul să fii galanton, spuse Lou nerăbdătoare. Șezi și ascultă ce-am să-ți spun. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu Lou. Odată ajunsă acolo, mai vedeam eu ce avea să se Întâmple. Din Întâmplare, Lou era plecată la o Întâlnire cu directorul adjunct al Serviciilor de Agrement de la Consiliul local și nu se Întorcea decât peste vreo două ore. Nehotărâtă, am bântuit puțin prin zona recepției, Întrebându-mă dacă s-o aștept sau nu. — Uită-te la asta! Îmi spuse Lesley cu ochii mari, de parcă tocmai ar fi descoperit ceva important, arătându-mi un număr dintr-o revistă pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mulți purtau uniforme, cei importanți aveau pe veston decorații și stele, ceilalți luau poziție de drepți în fața lor. Era comandamentul aviației militare. Și acum, copile, ascultă bine și află ce s-a întâmplat în noiembrie 1952, când tatăl tău stătea nehotărât și intimidat în fața acelei porți, neștiind dacă trebuie să plece ori să rămână. Chiar în clipa aceea, destinul și-a spus iarăși cuvântul, pentru că - spre deosebire de comuniști - eu sunt convins că destinul există, dovadă că l-am întâlnit atunci când aveam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sau rușii porneau la atac. Văzusem un film cu Charlton Heston și Ava Gardner. Un cutremur distrusese întreg orașul Los Angeles și pământul se despicase, se desfăcuse așa, de un lat de palmă, precum coapsele unei fete care e încă nehotărâtă. Asta o spuneau cei din clasele mari. Mie îmi lipsea experiența în domeniu. Tata a coborât opt etaje pe scări, înregistrând un record de viteză. Cu liftul ar fi ajuns mai repede jos, dar la cutremure nu e voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
camera de alături, trebuie să doarmă bărbatul. Ușa e deschisă, penumbra, deși e mai adâncă decât cea din sala de muzică, lasă să se vadă un pat și silueta cuiva culcat. Moartea avansează, dă să treacă pragul, dar se oprește, nehotărâtă, simțind prezența a două ființe vii În cameră. Cunoscătoare a anumitor fapte din viață, deși, firește, nu din propria experiență, moartea se gândi că bărbatul avea companie, că alături de el ar dormi o altă persoană, cineva căruia ea Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își trăgea mocasinii. Își puse brațul pe umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți să duci tu pușca pînĂ obosești. SÎnt gata. SĂ te ajut cu rucsacul. — Îți dai seama că n-ai dormit deloc și că va trebui să mergem destul de mult? — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu avusese curajul să se ia la harță. Lorenza insista, galeria nu era departe de Pilade, organizaseră o petrecere În toată regula, chiar o orgie. Diotallevi se arătă Încurcat și zise că era timpul să se Întoarcă acasă, eu eram nehotărât, dar era evident că Lorenza mă voia și pe mine, și până și asta Îl făcea pe Belbo să sufere, fiindcă vedea cum se Îndepărtează momentul dialogului Între patru ochi. Dar nu putui să mă sustrag invitației și ne Îndreptarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu mai răspundea la strigătul de luptă al Pepitei. Din a treia noapte a renunțat. Vorbeam și vorbeam, argumente și contraargumente. Maria ne lăsa în fața ușii o tavă cu mâncare. O auzeam cum dă explicații rudelor la telefon: că sunt nehotărâți, că el e încurcat cu alta, că ea nu crede că se mai face ceva, chiar dacă a aranjat cu analizele. Toată lumea era foc și pară. Spre sfârșit, Sabina a ajuns la concluzia că, chiar dacă nu din dragoste, căsătoria tot e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Din sursă neidentificată. Dănuț se oprește la jumătatea scărilor, apasă tastele și citește enunțul fluorescent, afișat pe ecran: " Ființe trecătoare, Luați aminte! Din rău, În și mai rău, Lucrurile degenerează aprioric Din Nahema, Sephirahul impurității pământești. Păziți-vă...! " Dănuț dă nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH Noroc, boiz! Salve și ție, Bossule! Pace și plecăciune, vouă, adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și caută pe conașul Gogu. Între timp și străinul coborâse treptele și se apropia de Iuga, iar când servitorul plecă cu trusa stăpânului, scoase pălăria și zise foarte încurcat: ― Mă recomand: Titu Herdelea, poet... Grigore răspunse numai cu un zâmbet nehotărât, care pe tânărul Herdelea îl zăpăci mai rău. Lavaliera vânătă cu picouri albe îi acoperea gulerul tare și înalt. Își trecu pălăria în mâna stângă și încercă să zâmbească și el fără a reuși. După o pauză, care i se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dulău șchiop și zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă să-l sfâșie. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și el gălăgie ca să-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage cu coada ochiului spre dulăul care, până să se potolească, mai hămăia din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Serafim și cu ceilalți laolaltă, dar mă întorc și zic: stăpânirea ce să facă dacă e furt? Și de ce să fure munca altuia hoții? ― Așa e, vezi bine!... Să nu fure! ziseră câțiva, dând din cap. Se făcu o mișcare nehotărâtă, ca și când s-ar fi ridicat brusc o piatră de pe inimi. Și tocmai atunci Trifon Guju mormăi întunecat, mai mult pentru sine, dar auzit de toată lumea, căci glasul era ursuz și pătrunzător ca și fața-i veșnic încruntată: ― D-apoi că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de felul cum le-a rostit. Numai acuma recunoscuse pe Brumaru. În același moment privirea lui alunecase dincolo de mașină, pe rondul cu flori roșii, inima înflorită pe care iubirea lui o așternuse în fața cuibului Nadinei. Întinse mâna lui Brumaru, murmurând nehotărît: ― Tu erai?... Nici nu te recunoșteam sub deghizarea asta... Nadina interveni repede cu explicația: ― L-am cules și pe el, ca să fim compania mai mare... Nu te superi? ― O, se poate? Din... Vmse să zică "dimpotrivă", își luă seama, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]