801 matches
-
nu avea cum să scape din strânsoarea blândă a ochilor săi, Părinte, nu știu încotro s-o apuc, sunt tot mai confuz, tulbure, nu văd nici o lumină, mă uit la mine ca la o oglindă opacă și totuși un sentiment nelămurit mă încearcă, Care? Simțământul ciudat că locul acesta mă așteaptă, aproape am fugit azi-dimineață de acasă, ieri o femeie venind în vizită la mama a vorbit despre mănăstire și am simțit că trebuie să vin, că aici, nu știu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și el avea cafeaua caldă pe-un colț al sobei din bucătărie, mirosea frumos a cafea fierbinte, îmi stăruie și acum în minte acel miros de cafea învăluind într-o tihnă căutată toate neliniștile mele referitoare la Pantocrator, despre aceste nelămurite lucruri n-o să-i pot vorbi nici părintelui Ioan, ne ridicăm de la masă și ne întoarcem în biserică, iarăși tencuiala proaspătă, iarăși amestecul culorilor, desenul Iui și execuția grăbită să nu se usuce peretele, gâtul său răsucit după liniile Pantocratorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintele Dumitru, ar fi fost prea greu să facem zilnic prin nămeți drumul la mănăstire, Daniel afară cu cei doi băieți gemeni ai părintelui, camera cea bună pe care ne-a dat-o preoteasa mă umple de un sentiment ridicol nelămurit, mă face să mă simt și mai străin în propria mea viață, cel puțin la mănăstire începusem să mă obișnuiesc cu simplitatea curată a odăii mele și ori de câte ori îmi ridic acum privirea de pe hârtia albă a caietului în care scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
își amintește ea de rugămintea formulată de mine, Da! și-i vorbesc simplu despre cum am fost descântat de mic de-o vrăjitoare din preajma Aradului, despre fascinația ne-nțeleasă ce o am când aud vorbindu-se limbi străine lângă mine, sentimentul nelămurit că mie mi se spune ceva în acea limbă și eu nu înțeleg și cum cred că dacă aș auzi mai multe descântece de acest tip l-aș recunoaște pe cel spus mie atunci și asta m-ar ajuta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, șiadiradirara, îmi deschid mapa din piele, în care port la mine tot timpul coli albe pentru desen, nu știu încă ce voi desena, dar am sentimentul nelămurit că scena asta îmi spune ceva despre căutările mele artistice, mă apropii tiptil și-mi caut o poziție bună de desen, am găsit-o în colțul gardului, cu mapa sprijinită de nuielele din gard, n-o văd, nici nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu surprins de neașteptatul răspuns, se pot face și fetele? întreb eu și poate n-ar fi trebuit, ea râde, Dar ce-ai crezut, că scrisul e ca războiul, unde merg numai bărbații, Da, am crezut că scrisul, cu sentimentul nelămurit că m-am făcut de râs copilărește în fața ei acum, când vreau s-o cuceresc, Daniel vrea să cucerească o fată, lasă-ți inima să vorbească! Și eu scriu un jurnal, îmi mărturisește fata, Da?! vrei să-l citești? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Anne din prima clipă, cum își poartă feminitatea cu o tulburătoare naturalețe, ce caut de fiecare dată la o femeie, acea imagine întrezărită în copilărie a bucuriei cu care sora mea, după mamă și tată, Corina, dăruia ochilor mei taina nelămurită a obscurei sale feminității, 22 martie, e ziua în care trece menajera lui Anne să facă curat în atelier, aș fi lăsat-o singură să n-o încurc, dar era atât de bucuroasă că are companie încât am renunțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de vânt pe oglinda imobilă a unei ape și la încercarea de a-i surprinde trăsăturile binecunoscute pe suprafața lucioasă a acesteia constat cu dreaptă uimire că sunt incapabil, aici, 5 aprilie, își poartă feminitatea cu o tulburătoare naturalețe, taina nelămurită a, Theo ar fi văzut din prima clipă dacă Diana, feminitate?! XXII 25 iunie, m-am întors la mănăstire împăcat oarecum cu destinul acesta de pustnic la care mă supune pictura, atât de egoistă și posesivă cu sufletul meu, maestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din cauza ei, mai spune preoteasa cu un aer de încă mare nedumerire, mi-a stat tot în pat zilele astea, Diana bolnavă?! Mă temeam să nu fi făcut insolație, cum a plecat la mănăstire după tine pe căldură, Și știu nelămurit fără să pot ajunge cu această nelămurire în hotarele precise ale gândirii că boala Dianei are o tăinuită legătură cu ceea ce s-a întâmplat între noi sub mestecenii, preoteasa ghicește oare ceva cu simțul ei ascuțit de mamă și femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Tăcere în continuare. Ashling aproape că își înfigea unghiile în palmă din cauza tensiunii. —Bufnița mea nu are nas, repetă Ted, vădit disperat. Apoi Ashling înțelese. —Și cum miroase? întrebă ea, cu vocea tremurându-i. —Îngrozitor! Oamenii erau în mod clar nelămuriți. Se întorceau către cei de lângă ei cu o privire care parcă spunea „ce-mama-dracu’...“ Ted continua. M-am întâlnit cu un prieten care m-a întrebat: „Cine era doamna alături de care mergeai pe strada Grafton?“. Și eu i-am răspuns: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Roma. — Manlius, trebuie să studiezi edificiile părăsite de lângă Pantheon, acele horti care i-au aparținut lui Marcus Antonius, spuse Împăratul. Manlius, cu toate că era un executor rapid al ordinelor imperiale, de această dată fu cuprins de uimire și de o teamă nelămurită. Vorbești despre vechiul templu egiptean demolat de Tiberius, Augustus? — Despre acela, zâmbi Împăratul. — Oamenii nu trec cu plăcere pe-acolo, îndrăzni să spună Manlius. Se vorbește despre niște vrăji, despre zgomote în vreme de noapte... Micul templu isiac fusese devastat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și ce este În plus... Asta e treaba În crescătoria noastră de lupi. Fiare și cântare grele, sensibile la pasul elefantului.” Prietenul Îl Întreabă: „Dar ție nu ți-e frică de lupi?” și el Îi spune ca În Shakespeare că „nelămurită taină sunt amenințările și frica, o clipă de o pierzi pe una din vedere, Își face loc cealaltă.” „Dispare frica, apare ura, așa că, dragul meu... Puh!... Știu că ai să pleci! Nu-i loc de lacrimi, prietene, și nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din fratele tău. Îți vei aminti mereu de el, de președintele Americii asasinat la Dallas, Îți vei aminti și vei spori cu această amintire chipul unei vieți sărace și chinuite, pe care nimic și nimeni nu o va putea schimba. Nelămurit mister, nelămurită soartă, la fel de cumplită ca și un asasinat. Și, slavă Domnului, aproape periodic, vei mânca plăcintă cu mere. Prin gări, prin autogări, pe la cantine, pe la autoserviri. Prețul, un leu și treizeci și cinci de bani. Dacă Lenin ar putea vedea astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tău. Îți vei aminti mereu de el, de președintele Americii asasinat la Dallas, Îți vei aminti și vei spori cu această amintire chipul unei vieți sărace și chinuite, pe care nimic și nimeni nu o va putea schimba. Nelămurit mister, nelămurită soartă, la fel de cumplită ca și un asasinat. Și, slavă Domnului, aproape periodic, vei mânca plăcintă cu mere. Prin gări, prin autogări, pe la cantine, pe la autoserviri. Prețul, un leu și treizeci și cinci de bani. Dacă Lenin ar putea vedea astăzi revoluția tehnico-științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sau recitit în această lumină anticipativă și retrospectivă, „rimanul“ Ceață își dobândește întreaga semnificație antropologică și metafizică. Aminteam că un prim manuscris al acestei cărți, foarte apropiat de versiunea tipărită, datează din 1907, dar publicarea Ceții a întârziat, din pricini nelămurite, până în 1914. S-a remarcat că, dintre toate romanele lui Unamuno, acesta e cel mai puțin comentat - și, când este, frapează o anumită reticență vecină cu nesiguranța - în corespondența scriitorului, de obicei foarte prompt în a-și informa pe larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și nu un con ud. Asta Îl făcu să alunece și să cadă În genunchi. Rămase așa, În patru labe, nu atât din cauza durerii, cât a bucuriei că i se Împlinise prezicerea. Își spuse Încet: Bravo, amice. Dintr-un motiv nelămurit simțea că merita această cădere, ca un fel de consecință logică a micii minuni care i se Întâmplase lângă hotelul Hilton, pe drum Încoace. Când În sfârșit reuși să se ridice, rămase În ploaie, cu gândurile Împrăștiate, ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dispărea pur și simplu. Eu nu am îndrăznit să-mi pun întrebarea dacă și eu eram la fel de pregătită să fac un compromis. Erau multe întrebări pe care nu eram pregătită să mi le pun. Dacă nu ar fi fost treaba nelămurită cu Ed și sentimentul sâcâitor că mă împăcasem cu Mark doar pentru că era soluția cea mai la îndemână, m-aș fi simțit probabil puțin mândră de mine. Până la primul telefon. Era Lisa. Sper că ești fericită, se răsti ea. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o Înțelege. Cunoaște Înțelesul fiecărui cuvânt În parte, dar nu pricepe felul În care sunt legate. Să fie Într-adevăr Începutul povestirii? Dă o pagină Înapoi, ca să Își confirme. Apropie cartea de lumânare și recitește fraza. Din nou este complet nelămurită. Minnie este obișnuită cu povestirile În care ți se spune de la Început care sunt personajele - cum Îl cheamă pe erou și cum o cheamă pe eroină, unde locuiesc și cum arată - Înainte să Înceapă acțiunea propriu-zisă. Fraza asta parcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am intrat Înăuntru și i-am trântit ușa-n nas. Am stat acolo aproape două ore, nedând nici o atenție amenințărilor nelămurite pe care le profera Într-o spaniolă de baltă. Când mi-am părăsit locul de meditație, aveam drum liber. Cale liberă!, mi-am zis În sinea mea și m-am dus neîntârziat În cușeta mea. Hotărât lucru, zeița Aventurii ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima instalată În vagonul restaurant), a Îndrăznit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de legi ale adevărului, admițând că pojarul fusese stins, dar numai un costisitor recipient plin ochi cu apă de ploaie ar putea pretinde că i-a stins și amintirea. Încă de la ivirea zorilor, Nemirovsky și magul trudeau, ticluind un număr nelămurit și poate chiar nesfârșit de lampioane din bambus fraged. Iar eu, cercetând imparțial pirpiriile măsuri ale casei și șuvoiul neîntrerupt al mobilelor, am ajuns să cred că nesomnul meșterilor era zadarnic și că nicicând, poate, nu avea să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lui Nemirovsky, de parcă era divinitatea protectoare a ruinelor propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a-i aduce bucurie mâniosului; ispititoarele argumente invocate de Madame Hsin nu ogoiau discordia nelămurită, ba chiar aș Îndrăzni să zic că o Întețeau. Împrejurarea a trasat pe planul orașului Buenos Aires o figură interesantă, care părea să fie preponderent triunghiulară. Tai An și Madame Hsin au onorat cu prezența un apartament din strada Cerrito; Nemirovsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
privirea mea nu poate pătrunde. În încăperea aceasta ar fi trebuit să mă cazeze Doctorul, să nu mă mai răpească halucinanta lume care mă înconjoară. Să-mi văd de suferința și, poate, de moartea mea. Tînărul Doctor continuă: „-Te simt nelămurit. Ai vrea să știi cum e dar n-ai răbdare pînă atunci. Bagatelizezi lucruri prea serioase și asta nu-mi place.” -spune el-“Căci sînt pe lumea asta adevăruri mult prea grave ca să le poți înjosi transformîndu-le în surse de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-mi lucreze și mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
O voce interioară pune întrebări punctând figurațiile și retușând conveniențele. Ce oare în cavalcada deșertului sec aleargă să poți cuprinde nimicul ce nu sfârșește nicicând? Ce oare înnebunește iscusința geniului agitat spre alte zări tulburi de atâtea nelămurite judecăți? Ce oare îți spui de fiecare dată contrazicându-te în balansul acela înfiorător al bucuriei de a auzi glasul obișnuit să poruncească succesiunea firească a stagiunii următoare? E o treabă personală care nu interesează pe nimeni iar fericirea de
Glasul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83716_a_85041]