809 matches
-
rolul lui Velasco. Dacă ne vom duce la bun sfârșit însărcinarea noastră de soli mulțumită lui Velasco, atunci Sfatul Bătrânilor nu va putea să respingă fățiș cererile sale. Velasco e om șiret. Izbucnirea lui Tanaka venea tot dintr-o neliniște nelămurită. Samuraiul simțea și el aceeași neliniște. Știa că mai marele fortăreței nu avea dreptul să primească scrisorile Stăpânului și să încuviințeze negoțul cu negustorii japonezi, dar după atmosfera acelei după-amieze își dădea limpede seama că Nueva España nu se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uneori să luăm desișurile de cactuși drept cete de oameni. Pentru o vreme, am făcut popas. Eu priveam dus pe gânduri la zborul unui vultur pleșuv care se rotea pe deasupra piscurilor. Valea era atât de tihnită, încât simțeam o neliniște nelămurită. Deodată, o umbră neagră zvâcni pe unul din dealurile dimprejur. La început, am crezut că e o pasăre. Dar nu era pasăre. Pe vârful unei stânci se iviră vreo zece indieni din tribul Huaxteca. Aveau părul împletit și țineau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a încercat să propovăduiască învățăturile Domnului altor popoare. La fel mă disprețuiesc și pe mine iezuiții din Ordinul Sfântul Petru ca pe un preot nevrednic să propovăduiască în Japonia. Pe când încercam să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o tristețe nelămurită îmi apăsa sufletul. Cu toate că ne închinăm la același Dumnezeu, credem tot în Domnul Iisus și încercăm cu toții să facem din Japonia o țară a Domnului, totuși ne învrăjbim și ne războim între noi. De ce oare e omul o ființă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trecere la Vatican. Dar nu mai voiam să dau înapoi. Lumea întreagă alerga prea mult după rânduială și pace. Ai dreptate. Când cardinalul se întoarse într-un târziu către mine, pe chipul său nu se citea mânie, ci un amestec nelămurit de vlăguire și tristețe. — Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci Domnul nu conducea o orânduire, pe când Caiafa, da. Toți cei care conduc o orânduire vor spune întotdeauna precum Caiafa că altă cale nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
persoane pe nume Valentina Căldare, inginer la Fabrica de țigarete din Chișinău și soțul acesteia, pictorul Eugen Căldare, care au vrut să formăm un grup și să facem acest drum de suflet, în memoria regretaților artiști, la un an de la “nelămurita moarte”, așa cum a numit-o tatăl Doinei. Am obținut aprobări de la unitățile de grăniceri din Iași și din Ungheni, ca să ne permită sa trecem pe podul de cale ferată de la Ungheni. De la Iași ne-a ajutat colonelul Butnaru de la unitatea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
liste cu membrii familiilor recalcitrante în problema colectivizării și membrii din familia respectivă care erau angajați, încadrați în diverse instituții, s a cerut oficial, acelor intreprinderi, să-i trimită la Hlipiceni spre a sta de vorbă cu părinții și rudele nelămurite, iar facultatea să stea de vorbă cu studentul din familia rău voitoare cooperativizării. Întovărășire s-a făcut și în satul Hlipiceni, având ca președinte pe gospodarul Ion Balan. Prin politica nouă dusă de partid, viața românilor de la orașe și sate
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
liste cu membrii familiilor recalcitrante în problema colectivizării și membrii din familia respectivă care erau angajați, încadrați în diverse instituții, s a cerut oficial, acelor intreprinderi, să-i trimită la Hlipiceni spre a sta de vorbă cu părinții și rudele nelămurite, iar facultatea să stea de vorbă cu studentul din familia rău voitoare cooperativizării. Întovărășire s-a făcut și în satul Hlipiceni, având ca președinte pe gospodarul Ion Balan. Prin politica nouă dusă de partid, viața românilor de la orașe și sate
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și nu un con ud. Asta Îl făcu să alunece și să cadă În genunchi. Rămase așa, În patru labe, nu atât din cauza durerii, cât a bucuriei că i se Împlinise prezicerea. Își spuse Încet: Bravo, amice. Dintr-un motiv nelămurit simțea că merita această cădere, ca un fel de consecință logică a micii minuni care i se Întâmplase lângă hotelul Hilton, pe drum Încoace. Când În sfârșit reuși să se ridice, rămase În ploaie, cu gândurile Împrăștiate, ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și de a duce lui Rim scrisoarea Elenei cu privire la concert. La dezordinea de idei pe care i-o pricinuise marele secret de familie: Lică-tată, Lică-mamă, Sia, fiica lor, se adăoga ceea ce Mini numea incestul lui Rim. Predomina însă spaima ei nelămurită. Circumstanța că Rim și Sia nu cunoscuse secretul Linei îi părea în adevăr atenuantă. Ce va fi însă atunci când vor afla, afară numai dacă Lina, mereu sclavă, nu va avea gestul biblic de a-și conduce fata în cortul patriarhului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
peste utilaj, tălpile lui sensibile înregistrară o schimbare bruscă a vibrațiilor din interiorul navei Se opri din lucru și rămase la pândă, până când înțelese: motoarele amuțiseră. Uriașa navă se oprise din zbor și încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă nelămurită, Ixtl reîncepu să lucreze, mișcându-și febril degetele lungi și negre ca niște sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de aceeași senzație a unei primejdii iminente. Se propti zdravăn pe picioare, încordându-și toți mușchii și, în sfârșit, înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi putut schimba totul. Se Învinuia că n-a fost destul de atent, că nu și-a dat seama mai devreme, că n-a rămas ca să Înfrunte atacul pe care Îl credea Îndreptat asupra lui Ștefan. Avea sentimentul unei vinovății nelămurite. Totul Îi revenea În memorie ca și cum s-ar fi petrecut ieri, deși de atunci trecuseră șaisprezece ani. Alexandru avea acum douăzeci și trei de ani. Iar Ștefănel, dacă trăia, avea douăzeci și unu. Dar nici un semn nu mai arăta că el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
accident! se grăbi Lina. - Vezi Paul Bourget! rânji Nory. Trăsura încetini așa de tare, încît băgară de seamă. Le fu frică. Moșul uitase caii și întors cu totul, asculta. Când prinseră de veste, dete un bici. Tăcură, firește. ..Drama Castelului", nelămurită încă, preocupa acum pe Mini cu misterul ei: copilul de pripas, venetica Mika-Le, păpușa egipteană, fiica unui italian; de gâtul tatălui care nu era tatăl... De gâtul omului adorat exclusiv de Lenora . . . Păcatul mic, sculat împotriva mamei pasionate, exemplu bizar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chiar pe acela al adolescenței. Pe epreuvele în care i se văd ochii, sunt plini de ceața gândurilor întregi, și gura cu desen candid poartă surâsul diafan al simțirei depline. Se împrăștie însă, din oricare înfățișare a ei, o neliniște nelămurită ... O Evă, au zis de acord toți cercetătorii, dar pe care în atâtea pasionate încercări, pictorul o lăsa mereu neisprăvită, pierzând, în nedeslușirea fondului, linia totuși așa de sigură și care numai pe una din stampe fuge ușor până la genunchiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de marmoră părea oribil mutilat, dar figura era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele era aproape tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Sunt ruinat. De ce să mai trăiesc? Trebuie să mor..." 23 Primul efort conștient al lui Gosseyn fu de a-și mișca mâinile. Îi fu imposibil. Părea că-i sunt imobilizate sub greutatea corpului. "Ciudată poziție" ― gândi el. Resimțea o supărare nelămurită, precum și sentimentul necesității de a ieși, de a se elibera din starea hipnotică. Trebuia să facă efortul necesar ― își zise, când reveni amintirea motivelor pentru care se afla la hotel. Cu ochii închiși, așeptă ca dorința de a muri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și Lyttle ajunseseră la copertina de sub care dispăruse distorsorul și abia dacă văzură o duzină de camioane oprite în dreptul unei rampe de încărcare. În peretele unui depozit, imens ca un hangar fuseseră practicate niște deschizături, prin care ieșeau din clar-obscurul nelămurit șiruri de indivizi cărând geamantane, aparate, bucăți de metal, instrumente. Depozitul era aproape golit și lada distorsorului era strivită într-un colț, părând că-i așteaptă. Pe partea de sus a lăzii fusese imprimată o inscripție, cu litere înalte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și Încă le studiază și tot nu au oferit explicații acceptate și... nu văd cum ar putea fi explicate În discuția noastră... ─ Ai dreptate și nimeni nu pretinde că ar putea da explicațiile corecte pentru toate aspectele care sînt Încă nelămurite, dar asta nu Înseamnă că nu trebuie să Încercăm. Dacă unii «mai cu moț ca noi» n-au găsit Încă ceea ce căutau, nu Înseamnă că noi n-avem nicio șansă. Nu uita că multe dintre descoperirile științifice n-au fost
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
rugăminte: - Bulibașă, câteva zile ar fi bine să nu părăsiți aceste locuri! - Nici n-avem de gând, dom’ șef, e de lucru aici cel puțin pentru trei săptămâni! - Atunci e bine... e bine, repetă locotenentul, purtat și el de gânduri nelămurite... E bine, repetă încă odată, de rândul acesta numai pentru el. Tot drumul până în oraș, locotenentul Cazacu nu-și putut dezlipi de pe retină chipul acelui copil întâlnit în șatră; blond, cu ochi mari, întrebători, care nu semăna cu ceilalți copii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
privirea mea nu poate pătrunde. În încăperea aceasta ar fi trebuit să mă cazeze Doctorul, să nu mă mai răpească halucinanta lume care mă înconjoară. Să-mi văd de suferința și, poate, de moartea mea. Tînărul Doctor continuă: „-Te simt nelămurit. Ai vrea să știi cum e dar n-ai răbdare pînă atunci. Bagatelizezi lucruri prea serioase și asta nu-mi place.” -spune el-“Căci sînt pe lumea asta adevăruri mult prea grave ca să le poți înjosi transformîndu-le în surse de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre faptul că ești obosită. Nu, Miss America avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
am de gând să mai încerc, Să sting două candele ...! În lumea mea cu Dumnezeu Am numai zile bune. {i stau și mă întreb mereu Cum de-i atâta lume ... Cărarea mea nepietruită Mă poartă undeva {i nu mă ntreb nelămurită Dacă-i mai bine-așa ...! Eu știu și simt necontenit O energie nouă {i nu mai sunt descumpănit În astă, lume nouă ... De ură neagră și nevoi Nu mă mai leagă simțul, {i vreau ca timpul de apoi Să nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
că, Într‑o oarecare măsură, politica liberală a lui Franz Josef al II‑lea, cât și dorința de integrare l‑au făcut pe bunicul meu să maghiarizeze numele fiului, Încă minor. Foarte multe detalii din cronica de familie rămân Însă nelămurite: În 1944, tatăl meu, precum și celelalte rude vor fi trimiși la Auschwitz, de unde nu s‑au mai Întors. Dintre strămoșii din partea mamei, aș aminti un erou legendar muntenegrean, care s‑a alfabetizat la vârsta de cincizeci de ani, adăugând gloriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și‑o crestase din neatenție, și‑atunci și‑a ras‑o. Privindu‑l, m‑a podidit plânsul; părea cu totul alt om. În acel plâns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cât de mult mi‑ar lipsi când ar muri.) Iată‑l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim lângă afișierul din piața Jelačić unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deține ea. Dar era prea tîrziu. Era prea tîrziu cu multe, multe minute. Iată realitatea care se ascundea îndărătul tuturor cererilor acestora, îndărătul furiei atacurilor lor verbale. De-ndată ce era distrusă nava (iar o apucă năbădăios nerăbdarea) singurul aspect nelămurit rămînea omul acela de neînțeles. Dan Neelan. Gîndul îi apăru în minte ca un semnal. Sună buzzerul. Un glas de femeie o anunță: ― Fizicianul Chan Boiler dorește să fie primit de Maiestatea Voastră. Spuneați că... \ DA, DA, TRIMITE-L ÎNĂUNTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vibrătoare, speranței; aurite bolți, laudei; clopotnițe, adâncimi soarelui netemporal. Iată sensul Cetății voastre lămurind din Craii de Curtea-Veche. Și astfel, v-am arătat pentru ce trebuie iubită această carte. realității noastre pretindea zadarnic de la mine rânduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Când iată că, tot ceea ce bănuiam îl aflu trecut și gândit (cu ce alte vizionare puteri) în această tulburătoare carte. Așa, în Cișmigiul de acum nouă ani, se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]