2,334 matches
-
și noi vrem să știm. Tipul are o voință de fier, dar nimeni nu știe ce urmărește. Pare interesat exclusiv de propria grandoare și s-a exprimat că speră să tragă ceva foloase de pe urma ta. Cei din Liga galactică sunt neliniștiți. Nu-mi pot da seama dacă șahistul cosmic care te-a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie în întuneric, întrebîndu-se ce-o să facă după aia. Fata tăcu. Ochii îi străluceau provocator. ― Amice ― zise ea ― poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea lui Crang, mai tulburat decât ar fi vrut s-o arate. Cei care îl vizitaseră, se arătaseră cu toții neliniștiți pentru perspectivele propriilor lor interese. Dar toți avuseseră în comun aceeași convingere sinceră de iminența unei crize. Venus urma să fie atacată? De către cine? Nu era clar. De vreo supraputere militară galactică? ideea era mult prea ușor de admis, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu spuse nimic; îl privea numai pe Gosseyn, cu un ușor surâs pe buze. Acest surâs îl neliniștea pe Gosseyn. O privi cu mai mare atenție și constată că acest surâs era cinic, de conveniență. ― Deci, n-ai reușit! ― zise ea. Gosseyn fu surprins. Ea continuă: ― Sperai să fii ucis venind azi la palat, nu-i așa? Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
esența gândirii non-A două situații nu puteau fi niciodată identice. Iar el era Gilbert Gosseyn, posesorul singurului creier suplimentar din întreg universul. Datoria lui era să rămână în viață și să-și antreneze creierul special. Și tocmai asta îl neliniștea. Teoretic, un captiv n-are nici o șansă să-și îndeplinească nici cel mai neînsemnat plan. Dar sinceritatea de care dăduse dovadă Thorson față de el, părea să-i lase o speranță. Oricare ar fi aceasta, trebuia s-o prindă din zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
W.W.L. ― Va fi o luptă între inteligențe ― zise dr. Kair. În ce mă privește, eu pariez pe creierul suplimentar. Trecuse mai mult de o oră de când discutau. Crang se mărginea să facă, din când în când, unele remarci. Neliniștit și chinuit de îndoieli, Gosseyn îl pândea cu coada ochiului pe omul cu ochii de culoare alunei. După spusele lui Kair, el fusese cel care îl găsise și îl arestase. Tipul, sigur că trebuie să-și joace rolul de agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
brutal cum a făcut-o cu tata și cu X. Dacă persoana care se află în spatele tău își ia mâna de pe tine în acel moment, suntem, ca să spun așa, ca și morți. Convingerea pe care o manifesta tânăra femeie îl neliniști pe Goseyn dintr-un motiv bizar. Era vizibil că ea n-avea pic de încredere în el. Să fie oare posibil ca ei să depindă cu toții de cineva care stă încă în umbră? Acest Crang să nu aibă oare nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de-acum dormeau toți. Și totuși, continua să fixeze cu ochi aprinși ferestrele apartamentului de la primul etaj, Întunecate de multă vreme, sperând să o mai vadă o dată - cum mergea să-i dea un ultim sărut lui Kevin sau plimbându-se neliniștită prin casă, incapabilă să adoarmă pentru că-l simțea aproape, jos În stradă, singur și năuc la această oră târzie din noapte. Dar nimic. Obloanele nemiloase erau coborâte, iar În spatele lor - Întuneric. Doar trei, căci casa era mică. Oblonul Îngust al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai târziu - când Îl aruncase deja la veceu. Importantă era doar fapta - achiziționarea și distrugerea unui bun privat. Dar telefonul continua să sune. Patru beep-uri, apoi cinci, apoi șase, zece. Persoana care suna - fără Îndoială Meri sau Poldo, sau Ago, neliniștiți de criza de la Battello Ubriaco, pe punctul de a fi dați afară dacă nu s-ar fi Întâmplat un miracol În care nici unul din ei nu credea - nu se dădea bătută. Dincolo de catedră, profesorul Începu să se agite scandalizat. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atunci când vorbea tineretului. Voi merge imediat supus și Înfrânt să beau paharul amarului și al umilinței. Tu nu ești Zero. Ești Aris Fioravanti. Sunt fiul, da, sunt fiul, sunt fiul. Nu răspunse studenților care se Îngrămădeau În jurul lui, Întrebându-l neliniștiți ce subiecte Îi dăduse Ferrante. Se Îndepărtă În grabă ca de la locul unui delict. Își scoase telefonul din geantă. Voia să o sune pe Meri și să-i spună că avea să-și sacrifice și ultima umbră de mândrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
hidraulice, mirosuri animalice, gemete nu Îl convinseră că actul era preferabil masturbării. GINECOLOGIE. Îl fulgeră un gând Înfiorător. Poate că Maja avea vreo boală și a avut puterea de caracter de a nu-i spune tatei pentru a nu-l neliniști În timpul campaniei electorale. GINECOLOGIE. Boli venerice? Cistită? Cancer? SIDA? Villa Stuart. Aris Începu să se Îngrijoreze. La urma urmelor, Villa Stuart era clinica membrilor familiei Fioravanti. Acolo se operase bunicul de prostată, iar tata Își făcuse o biopsie atunci când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
conștientă de asta pentru prima dată conștientă de asta. — Vreți să vedeți camera de oaspeți - sau camera copiilor? Întrebă agentul. Aris o fixa cu o privire dureroasă, ca și cum tocmai l-ar fi castrat. — Desigur, consimți Maja. Agentul aruncă o privire neliniștită spre tânăr. Voia să Încheie vizita cât mai repede. Pe la 2.15 avea o altă programare. Aris era șocat. Maja Îi dăduse o veste atât de importantă cu o asemenea lipsă de responsabilitate și de considerație față de sentimentele lui. Agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se Îngrijoreze, avea vreme să-i mai crească, Încă vreo trei ani. Ea, la cincisprezece ani, era plată ca o anorexică. Depinde de conformație. Mama ta cum e? Totul depinde de asta. — Le are mari, răspunse Valentina privindu-l neliniștită pe Axel Rose, care umbla cu niște fiare, cu pensete și ace ce păreau mai degrabă instrumente de tortură. — Mere, pere sau bretele? insistă Miria. Valentina răspunse că erau ca ale Evei Herzigova. Dimineața, În timpul băii corporale, rămânea interzisă confruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
calea lui - ar fi rămas ceea ce era și acum - umbra altuia, paratrăsnetul lui, consilierul lui. Iar Maja Își dorea acum să fie ignorată de fotografi și să nu mai apară În ziare alături de el. Chiar dacă indiferența aceasta și dezamăgirea o nelinișteau ca o trădare. — Religia n-are nici o treabă, spunea alta cu niște ochi apoși, pe care Maja și-o amintea de la ultimul dineu electoral al lui Elio - adeziunea costa un milion de persoană - căreia Îi mai și zâmbi, cu toate că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ieșirea din parcare. Mănânc orice. Și carne, și legume, și pește, și fasole. Emma se Întrebă dacă prin această declarație de apetit sănătos voia să facă aluzie la cu totul altceva. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Se analiză neliniștită În oglinjoara parasolarului. Își linse buza rănită și o apăsă pe dinăuntru cu limba. Hotărî că trebuia să-și acorde o minimă speranță. SEARA Deci, Îți este teamă să fii În acțiuni și În curaj același care ești și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să aibă posibilitatea de a se mai Întoarce. La interfon nu răspunse nimeni. Antonio nu dusese copiii acasă. Petrecerea Camillei se terminase. În față la Palazzo Lancillotti, În piață, ultimii invitați Îl asediau pe onorabilul Fioravanti. Se Îmbrânceau, mișcându-se neliniștiți de la un grup de părinți la altul, pentru a-i agăța pe cei cărora doreau să le fie prezentați sau cărora Își doreau să-și prezinte fiii și prietenii, pe cei cărora Într-o zi aveau să le solicite ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aproape doi metri. Îi arătă niște scări, săpate În lutul colinei. — Seamănă puțin cu intrarea În casa mea, Îi spuse. Scările acestea le-au făcut cei de la Întreținere, dar eu le păstrez În ordine. — Ce-i acolo Înăuntru? Întrebă Maja neliniștită de vederea acelei guri căscate și Întunecate. Zero nu răspunse. — Vii? o Întrebă, scoțând din buzunarul hanoracului o lanternă. — E periculos? ezită Maja. — Ce nu e? răspunse Zero. Ultimul tren trecuse deja. La ora acesta pe monitoarele celor de la siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un dezastru. Mai târziu, Sheba a descoperit că ea și Connolly campaseră într-o zonă frecventată de homosexuali. Bărbatul care îi deranjase nu era un Peeping Tom, ci un Lothario pidosnic în căutarea unei cuceriri. Totuși, Sheba a rămas destul de neliniștită în urma episodului și a aranjat următoarea întâlnire cu Connolly înapoi în atelierul ei de la școală. A încuiat ușa și a tras draperiile, dar oamenii de serviciu ai școlii, care au un program destul de neregulat, au și ei chei. Riscul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua oară i s-au căscat și mai tare și a Început să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul personaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de persoană pe zi? Poți să nu o prinzi nici pe aia. Cozile fac parte din peisaj și găsești astfel de realizări mărețe În fața oricărei alimentare, aproape la orice oră... oamenii au la ei sacoșa aia greu Încercată, o pipăie neliniștiți În buzunar, de parcă i-ar fi făcut farmece. Nu e lampa lui Aladin, nu iese nimic din ea dacă o mîngîie. Uneori poate să treacă și o săptămînă fără să o folosească. Întoarce-te puțin În timp și vino pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-și facă drum pentru tot ce va urma. - Eu, reluă Marga Popescu, vorbesc ca o proastă, nu mă pricep la politică, așa că nu luați seama, am vorbit ca să-l liniștesc pe domnul judecător. - Deocamdată dumnealui n-are de ce să fie neliniștit, dar o să vină o zi... Zâmbii... - Eu mă ocup numai de școală, de elevele mele. Dar, apropo, domnule judecător, vorbi întorcându-se către mine, ce credeți? un mare scriitor, poet, pictor, sculptor nu constituie în sine o revoluție în gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tatăl tău!” Ea se uită în ochii mei cu mirare de parcă m-ar fi văzut întâia dată. - „Suntem în iunie, îmi spuse, mâine se împlinesc șapte ani de când am murit. M-ai așteptat în după-amiaza acelei zile până târziu, erai neliniștit și încă mă așteptai. La ora aceea cu gândul la tine, dar nevrând să-ți dau de știre în nici un fel, închideam ochii asupra acestei lumi cu fruntea lipită de brațul mamei, deschizându-mi-i în altă lume, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de prezența fizică, nespus de apropiată a judecătorului. Își ridică brațele, vru să spună ceva ce nu mai spusese vreodată, dar când aproape să-i atingă umerii el se depărtă; ea rosti foarte încet: „Ce tânăr sunteți... Vă iubesc! Se neliniști câteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mânară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta învăluit în ceață. Era totuși real căci îi simțea răsuflarea emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pisica asta... Hm! Nici n-ar fi trebuit să o aduci acasă. Cuvintele lui o răniseră, deși nu le spusese cu vreo intenție rea. Pur și simplu, dorea să o scape de acel mic monstru, a cărui privire umană Îl neliniștea, mai ales după ultima convorbire telefonică cu Împăratul. — Să nu cumva să-i faci vreun rău! Are un suflet nevinovat, argumentase doamna Delilah. — Din cauza ei..., lui, nu mai pot dormi noaptea! Cotrobăie prin toată casa, de parcă ar fi pus o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de vîrsta de cincizeci de ani, sau tocmai de aceea, doamna Agneta avea o inimă plină de sensibilitate. Încrederea deplină și atenția specială pe care i le acorda Pablo, chiar și atunci cînd, apropiindu-se crizele Eldridge, Începea să se neliniștească și să se agite, nu rămăseseră fără ecou În sufletul ei. Mai ales că trăia de aproape zece ani singură, după ce soțul Îi murise Într-o stupidă Încăierare cu poliția, căci bietul om, pentru a-i ajuta pe unii concetățeni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Geamurile imobilului nu erau sparte. Pe stradă, cei cîțiva trecători Își vedeau liniștiți de drum, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Soldatul care făcea de gardă la intrarea În imobil Îl salută cu același respect lînced. Toate acestea Îl neliniștiră pe maiorul Smith. Dacă Pablo era Într adevăr agentul unei puteri străine - și, după toate probabilitățile, asta era - se dovedea mult mai inteligent decît presupusese inițial, deci mult mai periculos. Un motiv În plus de a fi lichidat fără Întîrziere
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]