999 matches
-
aprofundată, specifică democrației creștine. Nu fiindcă filosofia de inspirație creștină ar fi epuizată, ci pentru că nu mai exista o filosofie vie a democrației creștine, așa după cum o arată și lucrările lui Paul Ricoeur sau Rémy Brague. Acest aspect nu este neliniștitor pentru democrația creștină fiindcă recitindu-i pe Sturzo, Maritain și Borne, constatăm că aceștia sînt încă uimitor de moderni și pot servi drept bază pentru o nouă acțiune. Însă democrația creștină trebuie să se întrebe care este, astăzi, sensul unei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
poet al îngerilor"), câte ceva din miturile anticilor, ori provenind de la alexandrini și întreținând sublimul, acestea se citesc în ipostazele lui de smerenie sinceră, ori de jubilație candidă. Dimensiunea zglobie (înșelătoare), exuberantă, deși frapează, nu exclude deloc așteptarea a ceva nelămurit, neliniștitor. 56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rodos (...) Numai surâsul tău mă încape și eu voi pleca. Bărcile le-am uns cu catran, așteptând să-mi răsară stelele, una câte una din frunte (...) Mai încet mi-e orice cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Șarpele Roșu" a dat un cu totul neașteptat faliment, echipa de bridge s-a transferat în Regatul Zu pentru a-și legitima titlul de campioană națională și doar filialele băncilor mai asigurau viața ultimilor băștinași. Iar, ceea ce era cel mai neliniștitor, însemnatele mobilizări de trupe de pe cele două maluri ale Fluviului Albastru indicau fără putință de tăgadă conflictul inevitabil. O ultimă încercare de soluționare pașnică a disputei a constituit-o referendumul din 5 noiembrie, când localnicii ar fi trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Șarpele Roșu" a dat un cu totul neașteptat faliment, echipa de bridge s-a transferat în Regatul Zu pentru a-și legitima titlul de campioană națională și doar filialele băncilor mai asigurau viața ultimilor băștinași. Iar, ceea ce era cel mai neliniștitor, însemnatele mobilizări de trupe de pe cele două maluri ale Fluviului Albastru indicau fără putință de tăgadă conflictul inevitabil. O ultimă încercare de soluționare pașnică a disputei a constituit-o referendumul din 5 noiembrie, când localnicii ar fi trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
e rea; autorul are doar curajul, spre deosebire de mulți alții atinși de "corectitudinea politică", să vorbească și despre fața ei mai întunecată. Dacă tăcem, de teamă să nu fim etichetați ca "antidemocratici", nu avem nici o șansă să vedem ce poate fi neliniștitor în procesul tot mai sporit de democratizare a vieților noastre. Presupunem că democrația nu poate cauza nici o problemă, iar atunci cînd observăm maladii sociale, politice și economice, aruncăm vina în dreapta și-n stînga, respingem dificultățile ce apar, evităm răspunsurile, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
regiunile bogate cunosc și fericirea. Va fi fiind mireasa atât de frumoasă pe cât o sugerează acest gros-plan fotografic? Imensa majoritate a oamenilor se declară fericiți, totuși supărarea și stresul, depresiile și anxietatea constituie un fluviu care se umflă în chip neliniștitor. Oamenii se declară majoritar fericiți, continuând să creadă că ceilalți nu sunt ca ei. Niciodată părinții nu s-au străduit mai mult pentru a împlini dorințele copiilor, niciodată „tulburările de comportament” (între 5% și 9% dintre cei cu vârsta de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
etosul hiperconsumativ. Anihilarea valorilor?tc "Anihilarea valorilor ?" Consumul-lume abolește oare încrederea socială, altruismul și empatia? Nu există nicio îndoială că în societățile noastre vedem răspândindu-se o largă neîncredere în responsabilii politici și în elitele economice. Unii observatori semnalează difuzarea neliniștitoare a cinismului în corpul social, o proporție importantă a populației, mai ales tineri sau defavorizați, nutrind convingerea că „oamenii sunt funciarmente răi”28. Dacă, pe deasupra, mai luăm în considerație și impolitețea, delincvența și alte activități mai grave, criminale chiar 29
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a fi subliniat: iată o societate în care mai mult de 90% dintre indivizi se declară fericiți sau foarte fericiți și în care, simultan, depresiile și tentativele de sinucidere, anxietățile și consumul de medicamente psihotrope se răspândesc asemenea unui torent neliniștitor. Conform unei anchete epidemiologice ale cărei rezultate au fost publicate în 2004, 11% dintre francezi au avut în ultima vreme cel puțin un episod depresiv, 12% au declarat că au suferit de anxietate generalizată în cursul ultimelor șase luni, iar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de 12% dintre posturile politice formale din întreaga lume. În mai mult de o sută de țări, femeile nu dețin nici un loc ales prin vot în adunarea națională (Nelson, Chowdhuryxe "Chowdhury, Najma", 1994). Indicatorii economici ai democratizării sunt și ei neliniștitori. Raportul Națiunilor Unite din 1997 privind dezvoltarea omenirii consemnează faptul că economiile a mai bine de o sută de țări erau mai prospere cu cincisprezece ani înainte. În Europaxe "Europa" Centrală și de Est, șomajul în rândul femeilor a crescut
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la începutul lui Hamlet, noaptea de după cele douăsprezece bătăi ale ornicului, disponibilă pentru posibile apariții ale spectrelor, pentru „înfricoșătoarea arătare”, este, de altfel, o noapte în care se aud mărșăluind armate în pas războinic, o noapte traversată de obscure și neliniștitoare presimțiri. E una dintre acele nopți când mormintele se deschid și când pe cer apar semne prevestitoare de mari tulburări. O noapte ce nu se aseamănă deloc cu noaptea din ajunul Crăciunului evocată de Marcellus, noapte sfântă și pură, nebântuită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
muzicii: Hai, doamna mea, din vârfu-acelui munte Să ascultăm ce dulce se-ntretaie Lătrat de câini și-al lui ecou prelung 2. Armonie tulburată însă de dezacorduri stridente, evocând cruzimea unei vânători sălbatice. Amintirile Hipolitei lasă să se strecoare ecourile neliniștitoare ale unei lupte cu monștrii: Eram cândva cu Hercules și Cadmus; Prin codrii Cretei hăituiam un urs Cu câini spartani. N-am auzit nicicând O goană-atât de voinicească. Râul, Pădurea, cerul larg, întreg întinsul Păreau că scot un singur
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
virtuții și al nobleții” dedicat eroilor neînfricați, demni de o binemeritată glorie postumă. Numai că în inima acestei „frumoase morți”1 a viteazului destinat să rămână în amintirea tuturor, o amintire pașnică, senină, netulburată de prezența fantomelor se strecoară, iată, neliniștitoarea ambivalență a sângelui vărsat cu prilejul funeraliilor. Sânge adus ca ofrandă sufletelor strămoșilor acestor eroi dispăruți și menit să le potolească suferința și să-i îmbuneze, astfel încât cei vii să nu fie terorizați de neașteptatele și înfricoșătoarele lor apariții. Acest
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tragediile, inclusiv cele cu fantome, vor fi tratate uneori de Shakespeare din perspectiva derizoriului. Să ne amintim de pitorescul portar din Macbeth, care, abia trezit din beție, aude bătăile repetate în poarta castelului, chiar în momentul asasinării regelui Duncan. Ecoul neliniștitoarelor lovituri - atât de tulburătoare pentru Macbeth și despre a căror putere de a semăna groaza și panica vorbea Mallarmé - răzbește cu greu în mintea încă încețoșată de băutură a portarului, făcându-l să se creadă dintr-odată portar al iadului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cearăț este atmosfera unui poem. Cei ce par să ne vorbească sunt morți, sunt, așadar, auguste voci.” Cum ar putea fi mai limpede proclamată, în aceste câteva rânduri din Mici conversații, puterea fantomală și poetică a manechinului, încărcătura lui de „neliniștitoare bizarerie”2? Ca și cum ar fi vrut să sublinieze încă o dată importanța figurii de ceară sau a marionetei, contrapondere absolut obligatorie la prezența excesiv de carnală a actorului, Maeterlinck a reunit Alladine și Palomides, Interior și Moartea lui Tintagiles sub titlul Trei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
afirmând că trebuie „să nu-i deschidă ușa unui oaspete atât de primejdios”, cum e visul ei zănatic. E mult mai bine, adaugă el, să rămânem pe loc, „întorcând spatele la tot ceea ce ar putea să ne tulbure”. Prezența amenințătoare, neliniștitoare și fascinantă totodată, a acestui altundeva perturbator, a acestei alterități a unui spațiu necunoscut și sălbatic, de unde s-ar putea ivi oricând „oaspetele primejdios” reprezintă una dintre cheile universului ibsenian. Aidoma fantomei ce revine dintre morți, străinul (sau, uneori, „înstrăinatul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lent spre centrul scenei. Hohotul de râs, strident și aproape isteric, al Fetei Vitrege, care va continua să răsune chiar și după ieșirea ei din sală, va menține până la capăt ambiguitatea naturii acestor apariții, efective sau create cu mijloace artificiale. Neliniștitoarea bizarerie a manechinelor În opera lui Pirandello, Uriașii munților reprezintă, fără îndoială, piesa care formulează în modul cel mai explicit poetica dramaturgului, căci aici se întâlnesc și se reiau toate întrebările lui referitoare la statutul realității în teatru, în raport
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
finalul celui de-al doilea act, Artaud imaginează o întrerupere bruscă a sunetului și a luminii, lăsând să se mai vadă doar „alături de fiecare personaj, un soi de dublu al său, îmbrăcat exact ca el. Toate aceste dubluri de o neliniștitoare imobilitate, figurate - chiar dacă numai unele dintre ele - de manechine, vor ieși treptat din scenă, într-un ritm lent, șchiopătând, în timp ce personajele-actori se vor însufleți dintr-odată, scuturându-se ca trezite dintr-un somn adânc”. În prelungirea unei tradiții a neliniștii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unei constatări: rebelă, lipsită total de maleabilitate, materia brută devine un obstacol nu numai în privința transformării treptate a omului în obiect, ci și în privința manipulării obiectului însuși, care, ca în străvechile ritualuri magice, își dezvăluie brusc o existență independentă, bizară, neliniștitoare. Obiectul nu poate fi decât „nesupus”, pentru că nu poate fi decât „real”, așa cum va demonstra Kantor atunci când, în prima dintre Lecțiile de la Milano, va imagina figura umană și obiectul (un scaun) revenind pe scena unui nou teatru abstract: ceea ce se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acestor creaturi lucrate după chipul și asemănarea omului, într-un mod aproape profanator și cvasiclandestin” și marcate de „latura obscură, nocturnă, răzvrătită a demersului uman”. Se vede că nici de data aceasta Kantor nu a uitat spusele lui Maeterlinck despre „neliniștitorul mesaj” transmis nouă prin intermediul acestor plăsmuiri ce „iau înfățișarea înșelătoare a omului viu” și că înțelege să se folosească din plin de acel amestec de „repulsie și atracție”, de acea „tensiune între interdicție și fascinație” pe care le provoacă manechinul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
păstrează întreaga ei putere de a semăna teroarea. Apropiată încă de eidolon, ș...ț aruncând o punte între lumea de aici și lumea de dincolo, făcând ca invizibilul să devină vizibil, imaginea lui Gorgo întrunește atât trăsăturile unei prezențe supranaturale, neliniștitoare, malefice, cât și pe acelea ale unui simulacru înșelător, ale unui artificiu menit să captiveze privirea și să creeze iluzia. Dionysos va fi ucis, iar trupul îi va fi sfârtecat de Titani tocmai pentru că, identificându-se cu o falsă aparență
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poate invoca o problemă de selecție datorată originii inițiale a populației (secția universitară de pedopsihiatrie de la Salpetrière, care primea în perioada studiată, între 1970 și 1980, cazuri probabil foarte grave), nu înseamnă că evoluția acestor pacienți nu apare ca foarte neliniștitoare justificând eforturile depuse pentru ameliorarea supravegherii clinice și terapeutice. Un studiu finlandez mai recent (Kotila, 1992) efectuat pe o perioadă de 15-19 ani indică faptul că un procent de 4% dintre subiecții inventariați după un recul de 5 ani au
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de la Barcelona. Tăia din rădăcini orice Încercare de apropiere, și pe cei care Îi treceau linia defensivă obișnuia să-i gonească necuviincios, deoarece știa că impertinența nu se descurajează În fața unui simplu refuz politicos. Pentru cazuri extreme - termenul includea posibilități neliniștitoare, deși puțin probabile - avea În rezervă o flintă de vânătoare cu repetiție, pe care până atunci nu avusese ocazia s-o scoată din husă și care stătea În cufărul de sus, curată și unsă, lângă două cutii cu alice. - E
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
picioare, pe lângă căruciorul cu sticle prăfuite de grappa și chianti, prin sufrageria cu naturi moarte pe pereți (stilleben, murmurase Olvido: vieți silențioase), pe lângă televizorul În fața căruia Chirico stătea așezat cu orele, privind imagini fără sunet. Lângă tablourile din perioada neoclasică, neliniștitoare manechine fără chip Își lungeau umbrele printre melancolice nuanțe de verde, ocru și gri, spații pustii care, puțin câte puțin, se tot restrânseseră, ca și cum, cu timpul, pictorul ar fi Început să se teamă de fiorul absurdului și de pustiul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
putea fi mai teribil decât un Laokoon. Ori niște pantofi, adăugase mai târziu, pe când privea un bărbat care, cu cârjele sprijinite de perete, Își lustruia singurul pantof pe o stradă din Maputo, În Mozambic. Adu-ți aminte, spusese, de fotografiile neliniștitoare pe care Atget le-a făcut la Paris: pantofi vechi, aliniați pe rafuri, așteptându-și stăpânii, care par imposibili. Ori celelalte sute de pantofi, puși grămadă unii peste alții În lagărele de exterminare fasciste. - Ce ciudat, a comentat Markovic. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]