1,673 matches
-
purtat cu fratele de la Paris, apărat cu tenacitate atunci când În România socialistă Emil Cioran era anatemizat pentru ideile sale nonconformiste. Vorbind despre Aurel Cioran, am simțit că, de fapt, l-am adus “acasă”, aici la Câmpul Românesc, unde a fost nelipsit prietenul său John Halmaghi, profesorul și bibliologul, publicistul care a semnat frecvent articole În „Cuvântul Românesc” sau În „America”. Nu Întâmplător John Halmaghi a venit tocmai din America la Înmormântarea de la Sibiu a lui Aurel din noiembrie 1997. Rod al
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
poziție este ocupată de arheul eminescian, iar a doua, ca subtitlu, de căile care duc spre acesta, În formă ascendentă, În scară. Conceput În trei părți, eseul Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic are titluri care le individualizează. Dar În cazul subtitlurilor, nelipsite și ele, apare repetitiv cuvântul Luceafărul, ca și cum pledoaria pentru arheul eminescian ar urma o triadă aprioric sfântă. Spre această concluzie ne duce și convingerea autorului Însuși că, angajându-se să vorbească despre perfecțiune, nimerit ar fi să recurgă la o
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
secol XX au fost atît de înzestrați la acest capitol. Cu o fină paletă de nuanțe, sunt surprinși Cocteau, idolatrizat inițial, apoi privit cu răceală, Gide, de care ar dori să fie apreciat, soții Maritain, cu bunătatea și noblețea lor nelipsite de o doză de naivitate dulceagă, Soutine, Max Jacob. Să admire este pentru el o necesitate; frecvent, cei ridicați pe un piedestal sfîrșesc prin a-l dezamăgi. Omul amestecat în nenumărate combinații dubioase i-a înșelat și furat nu o dată
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
multe altele, în momente de clădire a noii vieți în provincia de peste Prut revenită la viața românească după 1918, dar și în zilele și lunile de restriște când Basarabia a fost răpită prin dictatul sovietic din 1940. Semnătura sa era nelipsită din Raza Basarabiei (1940, București), Gazeta refugiaților (1940-1944, București), Basarabia (1941-1944, București-Chișinău). Recentul volum, Vasile }epordei, Scrieri alese, apărut la Editura Flux din Chișinău (îngrijit de preoții Gheorghe Cunescu și Sergiu C. Roșca, cu sprijinul fiului autorului, Valentin }epordei) reunește
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
timp? Trebuia făcut un program. Și l-am făcut. În afara câtorva vizite făcute puținilor prieteni din București, pe care era clar că-i stingheream, pentru că eram un contrapunct inutil în viața lor, programul meu cuprindea „activități“ de interior. Mai întâi, nelipsitele plimbări, de dimineață, prânz și seară, în incinta vastă a spitalului, pe trasee combinate în fel și chip, niciodată aceleași într-o zi. Apoi, contemplarea, iar de la un timp cercetarea, ca un botanist autodidact, a vegetației abundente, în mare parte
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și ei ceva. Sau, trecând prin dreptul unui bătrân spițer, privea în extaz pungulițele cu plante medicinale și-și spunea: „Mamă, de ți-aș putea da eu asemenea doftorii, pun prinsoare că-n curând te-ai face mult mai bine.” Nelipsită din visurile lui era dorința de a îmbunătăți viața mizeră a mamei sale și a lui Otsumi. Singurul om pe care nu-l învrednicea cu nici un gând era Chikuami. În timp ce se apropia de orașul-cetate, mintea îi era învăluită de obișnuitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
gândesc că s-ar putea să fie așa. Au trecut deja zece ani de când am părăsit Muntele Bodai. — Timpul zboară repede. Când te uiți în urmă, îți dai seama că viața fuge ca un vis. — De-atunci, mi-ai fost nelipsită - mie, care nu sunt mai mult decât un pustnic de munte - gătindu-mi mesele dimineața și seara, având grijă de mine, pregătindu-mi chiar și medicamentele. — Nu, a fost doar pentru un scurt răstimp. Pe-atunci, tot spuneai că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Am eu alte formule, adică mă gândesc la mama, dacă ar fi trăit... Or, ea s-a dus cu gândul că fiul ei e încă tânăr și o să se descurce el în viață. Ciceo luă manuscrisul și îl vîrî în nelipsita servietă a oricărui avocat cu procese multe, care chiar dacă se duce să bea și el o bere, deschide servieta și tot nu se lasă până nu studiază un caz... Mă cuprinse un regret că rămmeam fără manuscrisul meu. I-l
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
context social. Exercițiul dezinteresat al cercetării, dorința de cunoaștere, îl izolează pe cel care întreprinde această aventură teoretică. Libertatea cercetării sale nu îi permite să participe activ la viața publică, și, în ultimă instanță, nici chiar la viața cotidiană, cu nelipsitele sale exigențe practice, de mediere, de preocupare operativă. Libertatea cercetării este, ca să spunem așa, plătită cu prețul solitudinii, ce se transformă, de multe ori, în izolare; dar mai mult decât atât, rămâne o formă de automarginalizare, ca o consecință firească
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
această intenționalitate este criteriul pentru care se consideră oportună evaluarea raportului ei efectiv cu puterea politică. Filosoful nu are mijloacele, nici tehnicile puterii, cu toate acestea poate alege să devină consilierul celui puternic. Filosoful caută brațul secular. În această căutare, nelipsită de ambiguitate, se inserează instrumentalizarea. Instrumentalizarea este reciprocă: principele este instrumentalizat de către filosof, iar filosoful de către principe. Deoarece, pe plan operativ, principele este, de departe, mai expert decât filosoful, în general acesta din urmă este mai mult supus instrumentalizării. Cine
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
creau categorii (că, iată, }eposu sau că Lefter, care discerne prozaizanții de conceptualizanți și de orgolioșii moraliști), acum se mulțumesc să reșapeze categorii datate. Dintr-o dată, începe să reintre în actualitate expresionismul, cu toate derivatele sale târzii. (Desigur, o referință nelipsita e Munch). Falsă resurecție. Publicistica descoperă gustul conservanților. Parcă dinadins, pentru a arunca și el o mână de vreascuri pe acest foc de paie, Aurel Pântea își publică, într-un format unitar, două din ultimele trei volume de poezie. Negru
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
chiar la președintele Traian Băsescu pentru a cere grațierea.” Câteodată, rolurile se inversează. Și puțină parodie Am început cu parodia muzicală " Vara m-omor ( Nu trage, Adriane!)". Am continuat cu fotografiile cu Adrian Năstase pe o targă, având la gât nelipsitul fular, și ținut în brațe de statuia lui Traian de pe treptele Muzeului de Istorie. Terminăm cu un banc: "Adrian Năstase n-a vrut să se sinucidă. De fapt, el a tras în Traian Băsescu, pentru că-i stătea în gât!"
Cum a fost relatată sinuciderea lui Năstase în presa românească by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43824_a_45149]
-
Primul candidat comun al USL (PSD, PNL si PC) din România a eșuat la alegerile locale de duminică din comuna Scorțeni, județul Prahova. Pe lângă nelipsita mită electorală care se aduce în discuție la fiecare scrutin de alegeri, se pare că eșecul a fost cauzat în mare parte de disputa dintre PNL și PSD. De altfel, Crin Antonescu, liderul PNL, a lipsit de la Scorțeni. Candidatul Mihai
De Ce a pierdut USL alegerile din Scorţeni Prahova, deşi era favorit () [Corola-journal/Journalistic/48640_a_49965]
-
125 de ani de existență la nivel internațional. La petrecere au fost invitate câteva sute de persoane, actori, cântăreți, jurnaliști, actuali sau foști angajați ai Coca Cola. Așa cum era de așteptat, pe lângă paharele de șampanie, invitații aveau în mână și nelipsita sticlă de Coca Cola. La intrare invitații erau întâmpinați de o mașină de epocă și de valeți care îți urau bun venit. Odată ajuns pe covorul roșu, care se întindea până dincolo de ușă de la intrare, invitatul era preluat de o
Coca-Cola a împlinit 125 de ani () [Corola-journal/Journalistic/70103_a_71428]
-
la colțuri, „Sf. Ilie”, „Înălțarea”, serafimi și heruvimi; cupola din altar nu are pictură figurativă; la iconostas narația este mai amplă decât la alte biserici de lemn: „Hristos”, „Maria”, „Sf.Nicolae”, „Sf.Gheorghe”, proroci și apostoli, „Iisus tronând”, iar sus nelipsita scenă a „Răstignirii” lui Hristos. Pe pereții naosului se înșiră scenele legate de viața lui Iisus: „Trădarea lui Iuda”, „Sărutul lui Iuda”, „Iisus față în față cu Ana”, „Jertfa lui Avram”, „Iisus înaintea lui Caiafa”, „Iisus înaintea lui Pilat”, „Iisus
Biserica de lemn din Rotărești () [Corola-website/Science/318248_a_319577]
-
de a scrie, trădînd delicatețuri de îndrăgostit, e potrivit cu un oraș care se fărîmă, și-ale cărui prefaceri zadarnic încearcă, în '72, cînd apare cartea, la Minerva, să le vîndă de semne bune. Scotocitor prin cartiere vechi și prin mahalale nelipsite de suculentă cochetărie, cel ce se plimbă singur zăbovește la rîvnitele, altundeva, "crîmpeie mici de gingășie", ascunse în alcătuirea de beton. De pildă, primele zile ale lunilor de primăvară. "Ce-i un mărțișor pentru străinul de București?" Prea puțin contează
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
pare să fie eminența cenușie a unui ritual sinistru în sine, pe care-l dezvoltă nonșalant și autoritar. Și trecutul și prezentul sînt purtate la vedere ca forme ce închid viața, la propriu sau la figurat: sicriul defunctului soț este nelipsit din dormitorul prea îndoliatei văduve și o însoțește în orice călătorie, iar fiul Jonathan vede lumea precum o pasăre prin zăbrelele coliviei. De fapt, aceasta este metafora principală a spectacolului. Cușca lui Jonathan (Tudor Chirilă) mare, concretă, palpabilă pe scenă
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
se suprapunea peste preocupările ei cotidiene; o însoțea când cumpăra lapte și pâine dimineața, când îl pregătea pe Răducu pentru grădiniță, când se reîntâlnea seara cu odorul ei, când citea în ochii lui toate întâmplările de peste zi și când auzea nelipsita întrebare: Dacă n-a venit până acum, înseamnă că e departe!?" Deși i se declanșau crize greu de stăpânit, Simona apela neabătut la aceleași cuvinte încurajatoare: Va veni într-o zi, fii sigur, puișorul mamei!" Îl săruta de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lipsește nopțile de acasă și merge în oraș să se joace cu amicii lui, băieți de companie. Chiar îmi place Henk, e foarte, foarte nostim, dar, dacă ar fi prietenul meu, aș lua șaisprezece pastile de Xanax pe zi.) Pe lângă nelipsitul cașmir, Brooke purta întotdeauna cel puțin cinci articole diferite de la Tiffany. Ca să știți, toată lumea purta câte ceva de la Tiffany. Trebuia. Cred că ți s-ar cere să părăsești New Yorkul dacă nu le-ai purta. A întins mâna (cu unghii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în Basarabia, însă ceva, necunoscut mie, ne-a reținut. Abia după Sărbătorile Crăciunului, am înțeles că deocamdată trebuie să mai rămânem. Acum pot doar să bănuiesc motivul acestei decizii și anume: intrarea Americii în război împotriva “Axei”. Pe semne că nelipsitul nostru radiou sau diverse informații care circulau, l-au determinat pe tata să considere acest eveniment ca pe o “schimbare de șanse” și am rămas. La începutul anului 1944, a avut loc un alt refugiu. Numărul refugiaților era incomparabil mai
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
În toată povestea asta, exista o singură problemă: Nicolae Ceaușescu. „Întâiul Bărbat al Țării“ (față de care, ca nouă români din zece, dezvoltasem un complex de inferioritate) obișnuia să-și termine Plenarele la ore sucite și imprevizibile. În consecință, însoțit de nelipsiții săi labradori negri și de-un revolver (TT, model 1982, îmbunătățit), ajungea acasă mai devreme sau mai târziu decât ora pe care o anunțase. Trebuia să fii prost ca să nu înțelegi; el nu era. Doar Maurer crezuse contrariul; imprudența asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mijloc, un cufăr. Genul de chestie adâncă și borcănată, cu mânere, tip ladă de zestre. Pe laterale, două paturi sau canapele (Dumnezeu știe), acoperite de covoare țărănești și perne cu ciucuri. În spatele lor, prinse-n perete de cuie groase, carpetele nelipsite de pe Litoral: răpirea din Serai, lampa lui Aladdin, partida de poker dintre căței. Prin materialul plușat, buldogul îi pasa cu laba un as de treflă șoricarului pe sub masă. În rest, pereții arătau normal: albi, coșcoviți, cu floricele verzui pictate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
A întors cartea și ne-a arătat coperta IV. „Asta zice și tipul care i-a făcut prezentarea:“ „Ai uneori impresia că citești pagini scrise de John Barth, Milan Kundera ori Salman Rushdie. Un roman postmodern plin de umor, dar nelipsit și de un sentiment tragic al destinului.“ „Pare o calitate, nu un defect.“, a observat Maria. „Sentiment tragic al destinului...“, mi-am țuguiat eu buzele, imitându-l pe Mihnea. „Sună grandios. Putea să zică «un nelipsit rahat tragic» (scuze, Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plin de umor, dar nelipsit și de un sentiment tragic al destinului.“ „Pare o calitate, nu un defect.“, a observat Maria. „Sentiment tragic al destinului...“, mi-am țuguiat eu buzele, imitându-l pe Mihnea. „Sună grandios. Putea să zică «un nelipsit rahat tragic» (scuze, Maria), era același lucru. Asta nu e literatură...“ „Tipul ăla cu prezentarea pare să creadă altceva...“, a insistat Mihnea. „M-aș mira să fie el; numele e pus acolo la întâmplare. De obicei, criticii nu-și pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau cutii de chibrituri. Eu îmi păstram anii în care fusesem cel mai fericit, inconștient de fericit; nu i-aș fi dat pentru nimic din lume. Mergeam înainte ca la 14-15 ani, sportiv și iresponsabil, cu tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]