1,009 matches
-
Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Cine sunt eu? Sunt umbră rătăcita între mistere, Sunt o culoare uitată în curcubeu, Sunt clipă născută din durere , Si totusi cine sunt eu ? Poate sunt o umbră din nemărginire, Sau șoaptă zbuciumata a unui val, Ori murmurul apei ce se scurge-n tăcere, Sau fulgul de nea topit pe aceleași gene. Sunt pasărea scufundata în oceanul sfâșiat de valuri ? Sau doar gândul mut dintre strigate și șoapte Ce-aduna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
amintiri Plutind fluid ca-ntr-o acuarela. gabrielaenerusu ... Citește mai mult Cine sunt eu? Sunt umbră rătăcita între mistere,Sunt o culoare uitată în curcubeu,Sunt clipă născută din durere ,Si totusi cine sunt eu ? Poate sunt o umbră din nemărginire,Sau șoaptă zbuciumata a unui val,Ori murmurul apei ce se scurge-n tăcere,Sau fulgul de nea topit pe aceleași gene.Sunt pasărea scufundata în oceanul sfâșiat de valuri ? Sau doar gândul mut dintre strigate și soapteCe-aduna conturul privirii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Cuprinsă-i inserarea de-o-nfiorare mută, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărută cu zvăpăiată luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidră măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își cerne amintirea. Nemărginirea se-alintă pe marginile clipei convinsă că-n secunde trăiește nemurirea. Referință Bibliografică: In secunde... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IN SECUNDE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375768_a_377097]
-
asemeni unui izvor al purității desăvârșite, de natură divină, din spațiul nelimitat în dimensiuni, în ale cărei mreje sufletul și mintea își regăsesc propriile reflecții superioare, înălțându-se pe trepte ale vibrațiilor muzicii sferelor celeste răsunătoare în ecouri ce pătrund nemărginiri ale Universului... Trăind printre umbre ale pașilor propriului "eu" respirăm simțind existența prin porii lumești, în timp ce, trăind printre culori imaginate nesfârșit ale sufletului și minții, ne contopim ființa în inconfundabila lumină înălțătoare a spiritualității, plimbându-ne în planul său multidimensional
TRĂIND PRINTRE UMBRE ŞI CULORI ALE SUFLETULUI ŞI MINŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379227_a_380556]
-
și credință mă transportă în anii copilăriei, când eram eu însămi parte integrantă a acestui mic univers al satului meu. Îmi părea în concepția mea de atunci o lume prea mare pentru mine, căreia jinduiam să-i cunosc tainele și nemărginirea. Azi, prin contrast aceeași lume când o privesc cu ochii omului adult cunoscător al unor orizonturi îndepărtate, mă face să mă simt un uriaș rătăcit într-un univers liliputan, prea strâmt ca să-i mai cuprindă setea de zbor al sufletului
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
înșelătoare. Dacă n-ar fi codul genetic și instinctul de supraviețuire împlântate în eul nostru, dacă n-am fi fost dintru început programați cu un destin și cu voință absurdă și implacabila de a duce mai departe acest vis de nemărginire și nemurire, cu siguranță că nici moartea n-ar mai fi făcut vreun sens. Așa că oricât de “inutilă” ar fi aceasta “pasiune” numită viața există în ea totuși speranța unui deznodământ pe care moartea îl ascunde în adâncul ei zăvorât
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
mine în mașină, instalându-se tacticoasă, cu un zâmbet fermecător pe buzele-i pline, spunându-mi cu o voce sonoră, dar delicată, să pornesc. M-am executat fără un cuvânt și peste câteva clipe - în timp ce mașina se contopea parcă cu nemărginirea - am îndrăznit timid să o privesc în ochi. Recunosc sincer, erau cei mai senzuali ochi pe care i-am văzut vreodată, un verde de smarald intens, cu care ar fi reușit să facă fericit până și pe cel mai prăpădit
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > LASĂ-MĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1801 din 06 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului LASĂ-MĂ... Lasă-mă să te conjug cu nemărginirea timpului galactic -cel de departe foarte- din stelele galbene, aflate dincolo de infinitul astral. Ești un fragment al Universului, care cred că desfrunzește. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: LASĂ-MĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1801, Anul V, 06
LASĂ-MĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369195_a_370524]
-
Ce dor îmi lăsai iubite și ce jale! Îngenunchiată în lacrimi te rugam să rămâi, Dar îmi lăsai numai dorul de tine aprins, Aș fi dat orice atunci, de-aș fi avut căpătâi Trupu-ți în clocot zvâcnind, de mine cuprins. Nemărginirea și infinitul doream să le-ating, Să pot să le gust cu trupu-ți și cu buzele tale, Să mă plimb prin iernile cerului, apoi să te ning Cu plăceri albastre, iubite, și extazuri astrale. Prin verdele crud, primăvara, visam să
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
Ion Nicolae Anghel are, așadar, și meritul etic de a pleda pentru o calitate superioară a vieții personale și a celei comunitare. În plus, conține, în interstițiile sale, un discret filon metafizic: „Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curând de ordin metafizic, încât e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum acestea a putut să producă și altceva decît vizionari” (231). Mai mult, prin anecdotică
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
acestei vieți în care nici acum nu mă regăsesc. Mărul cu aromele lui încearcă să mă determine să simt culorile pământului și ale iubirii Domnului. Este sfera în care tot îmi doresc tăcut să intru să-i mușc mărginirile și nemărginirile, ca într-o călătorie continuă a cunoașterii și mai ales a autocunoașterii de sine. Para mă incită să urmăresc firele de nisip din toate clepsidrele timpului meu nesătul în a mi se deschide, a se arcui în privirile mele, devenind
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Irving, Emil Cioran, Constantin Noica, până la personalitățile culturale și lirice: Paul Valery, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme, Gabriel García Márquez, Rainer Maria Rilke, Jose Saramago, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Nichita Stănescu, etc. Diversitatea stilistică a Tăcerii este soră cu nemărginirea, dacă avem în vedere Tăcerea-subiect, predicatul Tăcerii, atributele Tăcerii, „Tăcerea ca atribut”, tropii Tăcerii, muzica Tăcerii, pictura Tăcerii, netăcerea Tăcerii, Tăcerea între sacru și profan, pantomima Tăcerii, statuile Tăcerii, Tăcerea ca parolă sau codul de acces, etno-Tăcerea, solitudinea, Tăcerea absolută
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Covali Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Umbra unui gând a trecut prin harul ce vibrează-n miez unde-i cel ce-așteaptă ca din absolut să ofere darul în chip de faptă. Din nemărginiri mii de harfe cântă când de-abia le-ating degete de îngeri în timp ce-n nucleu Spiritul frământă izbânzi și-nfrângeri. Universu-i punct infinit ca spațiu, un magic cuvânt ce-ntruna creează în nestăvilit și veșnic nesațiu care vibrează. Ai să
UNIVERS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378663_a_379992]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIRE ÎN FURTUNĂ Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea mea singuratică străbate sălbatică pustiul așternut peste urmele tale pierdute pe calul sorții înspumat curg șiroaie sudorile din nemărginirea durerii nări fremătânde par vulcani fumegoși la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului zări răsturnate de-atâta umblet peste timp mi s-au bătut călcâiele, s-au rătăcit cărările tot urcând drumuri de fum, mi-a căzut un pui de stea pe orizont în depărtare, mă-mpingea nemărginirea spre alte lumi din univers, călcam pe mări și peste fluvii în nesomnuri ancestrale, distrugeam mitologii, ucigând înțelepciunea, eram și eu un Don Quijote îmbătat de-a vieții vrajă ce credea că toată lumea la picioare i s-a pus, cuceream zădărnicii
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului CASTANE Cu candelabrul lor, în primăvară, Au luminat plimbările-nserării Și au chemat, din depărtarea zării, Iubirile care s-au copt în vară. Au alungat nemărginirea mării Și nopțile când luna n-o s-apară, Au refuzat durerii să ne doară, Iar lacrimii nu i-au dat gustul sării. Tăria lor, din frunze până-n trunchi, Le-a dat putere în furtuni, sărmanii. Coboară din bunici, mătuși și
CASTANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377784_a_379113]
-
am amintit deja, nu este creștină: este subiectivitatea adevărului, imanența lui și a realității subiectului care "așează" și "creează" totul..." [60]. În același sens subliniază acest aspect fundamental al religiozității romantice, Mario Puppo (deja amintit de Fichte, care a descoperit nemărginirea sufletului): Totul este spirit, iar spiritul se formează la nesfîrșit, depășind încet-încet limitele pe care ele însuși și le pune. Absolutul nu este dincolo de lucruri sau de om: nu este ceva fix și stabilit într-o perfecțiune sferică, ci într-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
face să gândească, dar, acolo sus, acest suflet e-n luptă cu gerul...".48 A "așeza o scânteie" într-un bulgăre de pământ este a recunoaște în om "punctul de solstițiu" "sosit în omenire": în el e și finitudine și "nemărginire": "Cât geniu, câtă putere într-o mână de pământ"; sau: "A pus în tine Domnul nemargini de gândire" (Povestea magului ...). La Eminescu lutul e purtător de foc. Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb ... de la-nceput până la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
înscrisul lor: "tot omul poate fi influențat de o steauă" (Moș Iosif). Orice atom stă în centrul lumii, zice eroul lui Eminescu, și fiecare "stă în legătură cu toate lucrurile lumii". În consecință, omul influențat de puterea unei stele stă în centrul nemărginirii ("unii au în ei o rază cerească care-i face să fie pătrunși de puterea suprafirei unei stele"), pe când ceilalți "născuți din lut și nefiind în legătură decât cu coaja pământului, sunt robi cu duhul". De aceea, uneori la Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Urthona".240 Imaginea lui Urizen căzut, care "dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos,/ O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață/ Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător,/ Întins peste nemărginire"241, seamănă cu imaginea lui Lucifer dată de Böhme: iadul înghețat, negru. Blake face, de altfel, o adevărată descriere a dezastrului în spirit, arată o întreagă arhitectură a ruinei și căderii. Dacă la început am avut o creație-dilatare242, acum avem
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
răsucite și întinse; apoi cei slabi Lucrarea și-o încep, si multe plase-s împletite, întinse multe Plase, si multe Spirite sînt prinse; nenumărate plasele, 160 Nenumărate lațurile și capcanele, si multe-alinătoare flaute Sînt întocmite, si multe încordate lire peste nemărginire-ntinse. În crudă desfătare ei prind în cursa pe-aceia care-ascultă, și-n crudă desfătare-i Leagă, puternicele energii în spații mici strîngîndu-le74. Unele sămînță se făcură-a plantelor care vor fi sădite; altele 165 Bulboase rădăcini, îngrămădite în hambare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al tăcerii așternut pînă ce ma trezești". Astfél cîntắ cea Minunată într-o himerica Fermecătoare tranșă. 380 Los auzi, viața din nou prînzind; o strînse-n brațe; himerice nădejdi acuma Aprinzîndu-i, îl duse în umbrare și de acolo ea fugi Peste nemărginire-ntinsă precum un curcubeu strălucitor, plîngînd, zîmbind, pierind. Acestfel trăia Los, pe Enion departe împingînd-o în infinitul cel de moarte, Să poată trage în Vîrtejul 104 ei și spiritul Ahaniei. 385 Ah, tu, orbire fericită! Enion nu vede ale-ndoielii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Si pe Ahania o aruncắ din împietritu-i piept. Că fulgerul căzut-a ea. Fiii lui Urizen atunci fugiră de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se din Miazănoapte-n Miazăzi 175 În mare putere. În juru-i, Los roțile-i bubuitoare Și le rostogoli-nfuriat dintr-un cuptor în altul, veghind cu sîrg Contemplativa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gerului cumplit? Acum un Lac de ape-adînci unduitor 75 Se-ntinde pe deasupră-ți înghețînd tare; și totuși, șezi închis În acea stana străvezie, de parcă ai fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n grindini 80 Dalbul tău par îl sfîșie; și totuși, aspru-ncremenit în tristă meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]