961 matches
-
numărul, nebuneala asta de doi lei, Mirelo, să i se vlăguiască furia și să alunece în îngăduință și dragoste... Acum ai fi văzut-o răsucindu-se. Păi, dragostea lor care înfruntase și răzbise prin atâtea piedici și încercări. Știa, doar, nemernicul cu cine are de-a face, Mirelo, o cunoștea mai bine decât se cunoștea ea însăși. Îi spusese, vezi, ce avea pe suflet. Rău făcuse. Tot ce ar fi fost de spus era că nu mai vroia să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-și caute nevastă, hi-hi-hi, uite că m-a găsit, și iarăși, italienii, occidentalii, străinii, finuțo, oameni serioși, scuturați, civilizați, nu ca pârliții ăștia de români... Mirela-și amintea că-i povestise cândva de fetița ei, făcută tot așa, cu un nemernic ca Velicu, c-așa ie Mirelo cu bărbații ăștia ai noștri dacă stai în loc de ei, după ce că-s vai de capu’ lor, îți mai dă și peste bot și se ține cu nasu’ pă sus, că ie-n drept să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ofta, cădea pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh, resemnarea, disperarea, osteneala, care atrag după sine îndoiala... Amâna pentru marțea viitoare, când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am plusat eu, gândind că și-așa nu aveam nimic de pierdut. Ochii ei se Îngustară până ajunseră cât niște fante Întunecate. Își Împinse capul Înainte, Într-un gest agresiv, și spuse: Asta e o minciună. Iar el e un nemernic, mai adăugă. Intrasem acolo ca să-i zic vreo două. Trotuarul nu era atât de aglomerat pe cât avea să fie mai Încolo, către piață, unde erai nevoit să te strecori cu greutate printre hoardele de trecători. Cu toate astea, pietonii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de prelucrat lemnul. Când mama ta era copiliță, locuia într-o casă superbă, cu camere mari, împodobite cu mobile vechi, picturi și covoare. Aveau o grămadă de servitori. Pe urmă au apărut comuniștii, nemernicii ăștia, și i-au expropriat pe toți. Faptul că-i luaseră avutul nu l-a doborât. Nici orbirea. Sau moartea bunicii tale adevărate. Nimic nu l-a doborât, a devenit din ce în ce mai încăpățânat, mai închis în el.” „Bunico, e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și altele. Robinson, Copperfield, Jack London, ah da, și Shakespeare, ediția pentru tineret, Dumas, Mușchetarii. I-ai citit?” „Sigur. Mylady, Richelieu. En garde. Mylady era cât pe ce să distrugă totul.” „Da, aproape că reușise. Cardinalii ăștia erau toți niște nemernici.” „Toți. Uită-te numai cum au încercat să le vină de hac mușchetarilor.” „Mușchetarii regelui.” „Dar ei, împreună toți patru, erau de neînvins.” „De neînvins. Știi, mereu m-am întrebat de ce Dumas și-a numit cartea Cei trei mușchetari, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sigilii și de scarabei de aur. Iar el observă că nu vede de ce ar fi putut să mă izbească cuvintele medium-ului, dacă toate comorile sunt protejate de scarabei de aur. Îi cer să nu mă trateze ca pe un nemernic, iar el schimbă tonul și Începe să râdă. Zice că nu găsea ciudat faptul că fata spusese ceea ce spusese, pentru că Într-un fel oarecare Ardenti trebuie să-i fi vorbit de fanteziile lui, Încercând chiar s-o folosească drept mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga-mi-aș! S-a porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-a dus! Ne-a tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul ăla bun de împăiat, care se prefăcea că picotește, a auzit-o. S-a dat el singur de gol, mai încolo, când a repetat ceea ce printase în memorie, întocmai ca un papagal! Poftim, de te mai miră! Ce-o fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pas înainte! Pa! E beat! S-a caciolit! constată și Buletin. Pe el să nu contați. A picat testarea! Pentru că e un bou, un animal josnic, un caltaboș fără vână-n el și fără antrenament suficient. Un pastramagiu pișăcios, un nemernic care se dă grande și un specimen jegos, sub orice nivel. Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
isprăvească. Directorul general sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule! Să taci, că imediat te trimit la poliție să-ți înmoaie oasele, nemernicule!... Eu îmi sfarm pieptul și-mi pierd vremea să-i învăț și să-i luminez, iar el necuviincios!... (Se reculese și continuă mai calm.) Ați apucat pe căi rele, nenorociților! Nu vă mai mulțumiți cu ce v-a dat Dumnezeu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie. Sosi și convoiul de țărani din Lespezi, escortat de soldați. Primul-procuror Grecescu, ambițios să dovedească pe ucigașul doamnei Iuga, luă repede pe noii veniți să-i spuie ei adevărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
profit maximal și de pierdere minimală. Profitul lor, pierderea noastră! ― Minunat, mormăi Parker. După explicațiile astea, nu cred că mai e nevoie să ne mai faci un desen! Acuma, spune-mi și mie de ce să-l punem la loc pe nemernicul ăsta?! Dădu cu piciorul în Ash. Ripley pusese deja capul lui Ash pe colțul mesei; branșă un cablu la priza din perete și reveni cu cealaltă extremitate în mână. ― Nu ne mai rămâne decât să cunoaștem toate informațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cum era peste măsură de beat, am căutat să-l liniștesc, dar el în starea în care se afla a spus: „Ești deștept ca tac’tu! ! Să știi că eu l-am omorât pe bădia Manolache! ” - Ce vrei să spui, nemernicule?... Da, eu l-am omorât pe tatăl tău, pe moșul meu!.. Când omul este beat poate să spună un adevăr. Latinii (romaniiă spuneau: „In vino veritas!”, „În vin e adevărul! ” - Ce vrei să spui, vere?... Cu bale la gură, mi-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Prin definiție, bărbatul tradițional moare primul - măcar pentru faptul că nu știe ce să facă dacă ar rămîne singur... — în orice caz, o să vă rog să puneți peste tot plăcuțe cu „Nu dați de mîncare la bărbatu’ tradițional !”, că altfel nemernicii ăștia de copii sînt în stare să ne arunce chipsuri și alte porcării d’astea cu E-uri, pe care noi, în naivitatea noastră tradițională, să le înghițim pe nemestecate, a mai solicitat, prudent, G. Am mai fi pus noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
J. observă schimbarea mea și mă consolează. ― A fost o lovitură grea pentru noi toți. Maica e aproape nebună de durere. Maitreyi a plecat la Midnapur, să nască, chipurile în taină, dar toată lumea a aflat. Au încercat să cumpere pe nemernicul acela, dar acum sunt în proces... Nu mai înțelegeam nimic. Și nu înțeleg nici acum. Cine este în proces? Îl întreb dacă au dat-o afară pe Maitreyi. ― Sen nu vrea sub nici un chip s-o gonească. A spus că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Care au apărut În unitate de la jurămînt Încoace. Mi-a mai zis și că el e caporal și că e șoferul comandantului. Și că e unul din veteranii ăia de care ar fi bine să te ferești, pentru că e un nemernic. Părea că nu glumește. Mă rog, cam asta le-am relatat, dar versiunea necinematografică - fără detalii de atmosferă sau care trădează starea psihologică, fără culoare, doar faptele; cum aș putea să le spun că coloana sonoră a fost asigurată de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fugit! Și dacă a fost capturat, probabil că va avea loc un proces În fața poporului. Se iscă iar comentarii. Da’ să-l spînzure, dom’neee. Să-l jupoaie de viu. Să facă un proces public. În Dumnezeu’ mă-sii de nemernic. — Să-l țină-ntr-un beci fără lumină pînă crapă, scîrba dracului. — Și pe Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi prinși. Să-i vedem cum se căiesc. Dați-mi voie, vă rog, dați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ziare, e suficient să-l vedem pe Iliescu la televizor și ni se taie Într-un mare fel. Mai ales scena aia cînd le-a mulțumit minerilor... Pentru ce? Că au măcelărit protestul? Băăî, futu-ți morții mă-tii de nemernic, spre ce republică bananieră vrei să ne duci? a zbierat atunci un vlăjgan către televizor. Așa că, dacă ai să surprinzi soldați făcînd gesturi obscene prin spatele ofițerului (există chiar tentația de a-i scuipa În chipiul pus pe pervazul ferestrei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cum îl urmărea pe George. Înaintă spre ea. — L-am zărit pe George, îi spuse Gabriel. Nu crezi că ar trebui să-i scriem că Stella vine la noi? — Ea nu i-a spus? — Zice că nu. — Lasă-l pe nemernic să afle singur. — Cred că ar trebui să-i scriem. Altfel pare neloial. — Nu. Pentru George, acea zi începuse devreme dimineața cu zgomote de porumbei care vorbeau cu glasuri omenești. Mai auzise acest gen de sunete: murmurul înăbușit al oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru el, fără de care putuse trăi până atunci perfect mulțumit, reprezenta acum o necesitate. Nu mai era liber, poate că nu mai era nici inocent, nu mai era fericit. Și ți-a cerut să nu spui nimănui? întrebă Emma. Da. Nemernicule! Tu n-ai să spui mai departe. E ca și cum aș discuta cu mine însumi sau cu Dumnezeu. Haide să ne împăcăm, hai să cântăm, să cântăm rondelul acela german pe care l-am învățat de la tine. Încep eu. Tom începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gazette îi acceptase un poem. Și Tom constatase, cu oroare, că succesul acesta îi procurase mult mai puțină plăcere decât s-ar fi așteptat. I se răpise plăcerea. Știa că se purtase urât, bănuia chiar că se purtase ca un nemernic, rol în care nu visase să se vadă vreodată. În același timp, însă, totul era atât de obscur și nu reușea să înțeleagă cum de făcuse ceea ce n-ar fi trebuit să facă, și nici măcar ce anume făcuse. Când discutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atinse. Era fierbinte și sensibil. Da. Mai e Coca-Cola? Mulțumesc. Dar ce-i cu Hattie și John Robert. — Ai ceva împotrivă să o chem pe Pearl aici? În fond asta-i locuința ei, în care ne-am purtat ca niște nemernici. Ea îți poate da explicații, oricum, îți poate spune tot ce știe. Lucrurile sunt cam enigmatice. Când Emma se duse să o aducă pe Pearl, Tom se privi în oglinda gravată cu fântâna de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-ți muști mâinile pentru asta! Nici la această amenințare n-a răspuns, dar gândea: „Oriunde mai trimite, nu poate fi mai rău ca în liniile inamicului, unde moartea te pândea din zeci de cotloane. 126 Asta s-o știi, nemernicule! Acolo să fi fost și ai fi văzut tu cum te scapi pe tine la primul foc de pușcă...” Anchetatorul a deschis dosarul ce îl avea în față, a făcut o însemnare în el, apoi a scrâșnit către Toaibă: Ți-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]