2,523 matches
-
grotesca... Este o ipostază estetică care reflectă realitatea în forme fantastice, disproporționate, chiar extravaganțe. Pictorul își permite un comic excesiv, de aspect caricatural, neobișnuit de caraghios și ridicol. Compoziția are un aspect burlesc și bizar, dar sincer. De o sinceritate nemiloasa. Fără îndoială că artistul își cunoaște personajele și le dă posibiitatea de a fi ele însele. Lăsând fantasticul să lucreze. el folosește parodicul. Grotescul este contrariul sublimului. De acea, trăsăturile și atitudinea figurilor din tablou sunt voit disproporționate, uneori surprinse
CONTRARIUL SUBLIMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362840_a_364169]
-
Cum? Supraveghind, interzicând, întârziind, cu prețul uneori al sacrificiului, agresiunea bolii, distrugându-i bolii armele, întărind garnizoana de sănătate a omului, uneori cu propria participare la lupta de apărare. Armele fizice și psihice ale bolii sunt generative de mari și nemiloase chinuri ale omenirii. Și atunci, medicul nu mai are nevoie de o metametodologie, legi, supralegi, decrete, dictate, spre a fi sprijinit, la rândul său, ci trebuie să i se dea totul, de la respect, la iubire și asigurarea salariului foarte bun
DR. CĂTĂLINA LĂZĂROIU. INTERIORIZAREA APTITUDINII RAPORTABILE LA ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363295_a_364624]
-
pe spate, își răcoreau obrajii stacojii cu apa stătută dintr-o sticlă de plastic și râdeau a nesimțire făcându-și un nou plan de atac. Îl și vedeam pe fălosul meu pin ars pe propriul său rug, doborât de fierăstrăul nemilos, cu coroana-i stufoasă ghilotinată, sau ciumpăvit cu securea de război. Uruitul amenințător al tractorului reîncepu mai abitir. Simțeam cum mi se scurtează și mie zilele odată cu cele ale pinului centenar. L-au zgâlțâit, l-au împins în toate direcțiile
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
Vlad. Peste câteva zile un mic alai format din căpitanii Preda, Vladimir, Miron, alături de boieri mai tineri ai sfatului domnesc și câțiva viteji de vază, porniră din ținutul munților spre colinele Marelui Râu. După două zile, sub dogoarea și arșița nemiloasă a soarelui, pătrunseră în principatul Dunărenilor. Nici nu puseră bine piciorul pe acel târâm că o ceată de călăreți apăru ca o negură la orizont. - Domnia Ta, călăreții însoțiți de norul de praf ce se ridică spre bolta cerului vin în
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
întoarcă la amara realitate, supliciul ei se amplifică. David bucuros că Maria nu mai reprezenta de acum nici un risc pentru el și că nimeni nu ar crede-o dacă i-ar trece prin cap să-l denunțe, deveni un monstru nemilos și o tortura în toate modurile posibile. Maria îl ura de moarte și nu de puține ori tentase să-l omoare, pradă unei furii inumane. El și din acest lucru trase foloase, căci de câte ori era sfătuit să o închidă în
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
pregătim de iarnă și cu nostalgie asociem sosirea toamnei cu metaforă că ar precede bătrânețea. Niciodată toamna nu a fost, mai frumoasă ca azi. Ajunși la un număr de ani în acte, ce-i drept doar hârtii, dar care consemnează nemiloși trecerea noastră prin timp, dar atât-nimic despre când au trecut. Am petrecut sau doar trecut prin viață bucurându-ne sau suferind deziluzia neîmplinirii, iar acum, când am ajuns la toamnă vieții, când să culegem roadele primăverilor am început să trecem
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
pregătim de iarnă și cu nostalgie asociem sosirea toamnei cu metaforă că ar precede bătrânețea. Niciodată toamna nu a fost, mai frumoasă ca azi. Ajunși la un număr de ani în acte, ce-i drept doar hârtii, dar care consemnează nemiloși trecerea noastră prin timp, dar atât-nimic despre când au trecut. Am ... Citește mai mult Anotimpurile schimbătoare, asemănătoare vieții omului, le traversăm intrând în „iarna vieții", dar sperând într-o nouă primăvară.Cine nu-i recunoaște frumusețea unuia din anotimpurile anului
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
pregătim de iarnă și cu nostalgie asociem sosirea toamnei cu metaforă că ar precede bătrânețea. Niciodată toamna nu a fost, mai frumoasă ca azi. Ajunși la un număr de ani în acte, ce-i drept doar hârtii, dar care consemnează nemiloși trecerea noastră prin timp, dar atât-nimic despre când au trecut. Am ... XIII. BERTHOLD-TELLU ABERMAN - PĂSĂROIUL, de Berthold Aberman, publicat în Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014. La începutul fiecărei ierni, mă întorceam din campania de teren și găseam orașul
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
pentru că în partea de vest - unde se află și plaja mea de suflet, Curium, chiar la poalele dealului pe care cu mii de ani urmă fusese construit vestitul oraș antic Kourion -, apele mării sunt mai agitate, valurile te biciuiesc, uneori nemiloase, iar sporturile acvatice sunt mai puțin sau deloc practicabile. În simbioză perfectă cu amplasarea sa în imediata apropiere a ruinelor antice și a amfiteatrului Kourion, plaja îți oferă cu dărnicie un covor superb din pietre de toate culorile, formele și
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
se sprijini În toiagul sfânt, de Moise purtat; Care-odată-n piatră, atunci când a dat, Apa cea sfințită curgea ca argintul... Setea-și potoleau oamenii, ce gândul Demult și-l cam luase, fiecare-n parte; Așteptau sfârșitul, simțeau a lor moarte Care, nemiloasă, venea înspre ei. Nădejdea pierduse, căci atâția zei... Nu se arătau - părăsiți erau... Apa dispăruse, de sete piereau. Cumpăna se mișcă, trage ceru-n jos, Găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n găleata ei; Lumânarea trage apa
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
baricadei sunt moții Apusenilor, rămași singuri în fața pericolului de a pierde bruma de avere ce le-a mai rămas și de a-și vedea munții escavați și otrăviți apoi cu cianuri. Moții sunt singuri, ca de atâtea ori în fața istoriei nemiloase, dar mai ales în fața atotputernicului dolar, care poate cumpăra până și sufletele... Fragment din VACANȚE, VACANȚE...ROMANIE, PLAI DE DOR de Rodica Elena LUPU Editura ANAMAROL, 2003 Referință Bibliografică: MILENARA ABURNUS MAJOR / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MILENARA ABURNUS MAJOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360920_a_362249]
-
Fără zumzet de albină, Fără fragii de la poale, Fără cântece pe vale, Fără foșnete și șoapte, Fără stelele din noapte? Unde au fugit copacii? Unde au fugit, săracii, De-au rămas culmile goale, De le bate în rafale Vântul rece, nemilos? Unde-i codrul rămuros? Cine-a ascuțit securea, De a doborât pădurea?” Se întreabă un băiat, Stând în iarbă, supărat. Referință Bibliografică: UNDE AU FUGIT COPACII? / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017
UNDE AU FUGIT COPACII? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364150_a_365479]
-
-i așa? I-a spune ! Să ne prefacem că suntem bucuroși... -Nu. Nu e vorba de a ne preface fiindcă în fața suferinței nu te poți preface prietene, ci de a socoti răul ca fiind nimic chiar dacă suferința e grea și nemiloasă. Înțeleg acum de ce El a primit suferința și moartea, fiindcă ne tot vorbise de moartea sa în ultimul timp, și noi nu înțelegeam de ce nu fuge din calea ei, dar acum înțeleg că a primit moartea ca pe o binecuvântare
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
de atâta “atenție” în lumea filmului artistic precum generalul Leonidas Trujillo, care a deținut controlul absolut asupra Republicii Dominicane timp de trei decenii, alianțele sale, de regulă secrete, cu biserica, aristocrația, presa, dar și mulți intelectuali constituind bazele puternice ale nemiloasei sale dictaturi. Perioada a primit “botezul” unor denumiri speciale, de la cele de analiză politologică vizând dictatorul Trujillo, și anume: creatorul “celei mai ample și mai nemiloase dictaturi din America Latină”(1) sau artistice, precum titlul filmelor de marcă: “Sărbătoarea Țapului”(2000
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
regulă secrete, cu biserica, aristocrația, presa, dar și mulți intelectuali constituind bazele puternice ale nemiloasei sale dictaturi. Perioada a primit “botezul” unor denumiri speciale, de la cele de analiză politologică vizând dictatorul Trujillo, și anume: creatorul “celei mai ample și mai nemiloase dictaturi din America Latină”(1) sau artistice, precum titlul filmelor de marcă: “Sărbătoarea Țapului”(2000) sau “Vremea fluturilor”(2001), ultimul fiind difuzat de diferite televiziuni și cu titlul “Surorile Mirabal”. De o asemenea “reclamă” pe marele și pe micul ecran s-
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
spune! Să ne prefacem că suntem bucuroși când suntem chinuiți... -Nu. Nu e vorba de a ne preface fiindcă în fața suferinței nimeni nu se poate preface prietene, ci de a socoti răul ca fiind nimic chiar dacă suferința e grea și nemiloasă. Înțeleg acum de ce El a primit suferința și moartea, fiindcă ne tot vorbise de moartea sa în ultimul timp, și noi nu înțelegeam de ce nu fuge din calea ei, dar acum înțeleg că a primit moartea ca pe o binecuvântare
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
mai fiu / Risipitorul tău de vreme.” Aidoma marilor spirite, poeta e de părere că: „Noi scriem veșnicia prin iubire”. Un poem foarte frumos, încărcat de sensuri filozofice: „Noi scriem veșnicia prin iubire / Când plânge clipa vieții la hotar / Și timpul nemilos își cere prețul - / Dar să iubești nu este în zadar. Să prinzi în palme-o clipă de iubire / Și să devii prin ea nemuritor, / Înseamnă să trăiești vremelnicia - / Dar nu mai ești un simplu trecător.” Și un poem de înaltă
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Eufonia este fără cusur. Drumul vieții sale, parcurs până în prezent, poate fi rezumat astfel: „Am înotat în ape de oceane/ Ce se lovesc de țărmuri fără nume/ Cetăți la malurile riverane/ Le deslușesc din apele în spume// Lovit ades de nemiloase valuri/ Am reușit să scap de uragane/ În nopți senine meditez pe maluri/ Când îți compun poemele profane” (Spre astre). Elementul politic, în special cel istoric, este predominant.Totodată, autorul se consideră „cavaler din veacul efemer”, în poemul: „Hohotul tăcerii
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
publicate în reviste și a 17 cărți. Cartea "Valeriu Gafencu. O biografie teologică a Sfântului Închisorilor" conține 21 de articole despre Valeriu Gafencu, un „Cuvânt înainte” semnat de preot Amfilohie Brânză, „Argumentul” autorului și Postfața „Din fericire pentru acest neam, nemiloasa detenție a umplut sinaxarele de Sfinți” semnată de Mircea Gălățean. După cum afirmă autorul însuși, tema cărții o constituie „istoria unui student care a ales calea grea și îngustă a răscumpărării jertfelnice a păcatelor și mântuirii neamului creștinesc de sub mareea întunericului
LANSARE DE CARTE „VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368533_a_369862]
-
deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
duminica nunții noastre când fericiți treceam calea ferată spre ultima noastră vizită la mănăstire... Tocul sandalei tale se prinse între elementele de șină ferată iar eu încercam să te eliberez din răsputeri, fără să aud strigătele prietenilor, șuieratul mocăniței de pe nemiloasa și înfierbântata cale ferată! Cu lacrimi în ochi m-ai întrebat zâmbind adorabil, era cel mai albastru zâmbet de pe Pământ: - Ai mirosit vreodată, norii?! Adulmecam prin aerul încins de aburi și sunet de cărbune doar un miros de energie, de
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
cel mai important este faptul că sunt cu tine iar noi înșine suntem parte din mirosul norilor... Peste noi este cerul care se odihnește într-o baltă albastră, aflată într-un univers paralel, unde am reușit să trecem în viață, nemiloasa și înfierbântata cale ferată... AZI DUMINICĂ... (1) CINEMATOGRAFUL Emilian Oniciuc - Azi, duminică... (2) Mirosul norilor (29.07.2016) Referință Bibliografică: Azi, duminică... (2) Mirosul norilor / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2039, Anul VI, 31 iulie 2016. Drepturi
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
ele, se ajută, se hrănesc unul prin altul, se iubesc și parcurg împreună greul drum al vieții: „Iubire? O simte, o înțelege doar cel care o trăiește! Fiecare fibră, fiecare gând și totuși... Drumul lung și greu, piedici multe, timpul nemilos în fugă lui, ca apoi... uitarea să înlocuiască totul. Eram convins că cel mai ușor lucru în viață este să iubești pe cineva. Cel mai greu este să găsești pe acel cineva ca să te iubească la fel. Te găsisem...” Menirea
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
ei. Vine perioada comunistă, Alterică își vede de comerțul lui, anii trec, el și Sofi îmbătrânesc frumos. Fetița lor, Bety, inteligentă, învață bine... Va termina facultatea de medicină, va ajunge medic, se va căsători în București, și cum anii trec nemiloși, Alterică se va duce și el pe urmele părinților lui. Trebuie să fim după 1970 când tot mai multe familii de evrei emigrează în Izrael. Bety și soțul ei o iau pe Sofi cu ei în Izrael... Cea care era
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
slavă pentru lumina razelor tale. Apoi ne-ai părăsit. Neîndurata Iarnă amarnice și cumplite suferințe ne-a adus. - N-a plâns destul Durerea pentru voi să vă aline suferința? - O nu, mărite împărat, și lacrimile ne-au înghețat sub biciul nemilosului slujitor al Iernii, fiorosul Ger Sticlos. - Dar, poate, v-a rămas Speranța, acea misterioasă cu chipul îngeresc care vă aduce liniștea și bucuria. - Nu înțeleg rostul cuvintelor voastre, dar liniște și bucurie nu mai are nimeni în țara mea. Cât
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]