656 matches
-
sugrumat, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Maestre, dacă nu l-ați cunoscut pe Horia, atunci aveți în fața dumneavoastră ființa cea mai înzestrată și cea mai orgolioasă, aproape bolnavă de ambiție, dar și cea mai urmărită de nenoroc pe care ați întîlnit-o vreodată în viața dumneavoastră. Au fost zile întregi când nici nu îndrăzneam să trec strada: știam că are să mă răstoarne o mașină; Maestre, simțeam mașina de departe, de la zeci de metri, o simțeam cum mă răstoarnă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să trec strada: știam că are să mă răstoarne o mașină; Maestre, simțeam mașina de departe, de la zeci de metri, o simțeam cum mă răstoarnă și-mi strivește degetele. Degetele, Maestre, degetele astea pe care, dacă nu m-ar fi urmărit nenorocul... pentru că de ani de zile căutam o slujbă care să-mi îngăduie să iau câteva lecții particulare cu dumneavoastră, orice fel de slujbă, cât ar fi fost de anostă sau dezgustătoare, numai degetele să mi le cruțe; ani de zile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mila unuia și altuia, căci nici garderobieră la un local de noapte n-au voit să mă țină... Și doar acum, de curând, de săptămâna trecută, mi-am găsit o slujbă, dar ce folos? Dacă nu m-ar fi urmărit nenorocul, aș fi găsit slujba acum două, trei luni, și atunci degetele acestea le-ați fi văzut ce pot face, și, credeți-mă, Maestre, v-ați fi simțit minunat!... Cu un efort, Antim o împinse încet către ușă, încercînd să pară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să ne înfruntăm destinul, să acceptăm deci tragedia ca singurul mod de existență vrednic de un artist dăruit cu atâția morți; morți pe care, vrând-nevrând, îi purtăm în spate. Prea ne-a strâns în brațe destinul, prea ne-a urmărit nenorocul... Maria roși brusc și căută speriată privirile lui Antim. - Te rog, nu vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un artist dăruit cu atâția morți; morți pe care, vrând-nevrând, îi purtăm în spate. Prea ne-a strâns în brațe destinul, prea ne-a urmărit nenorocul... Maria roși brusc și căută speriată privirile lui Antim. - Te rog, nu vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se brusc și sărutîndu-i mâna. Dar nu e destul să cunoaștem nenorocul, Oncle Vania
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se brusc și sărutîndu-i mâna. Dar nu e destul să cunoaștem nenorocul, Oncle Vania, continuă cu fervoare. Degeaba îl cunoaștem dacă nu știm ce să facem cu el, dacă nu îndrăznim să-l asumăm. Se apropie mai mult de Maria și o privi scrutător, cu gravitate: - Princesse, dacă ai geniul de care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asumăm. Se apropie mai mult de Maria și o privi scrutător, cu gravitate: - Princesse, dacă ai geniul de care vorbește maestrul, nu se poate să nu-mi dai dreptate. Nu trebuie să ne fie frică de destine tragice și de nenoroc. Astea sunt condițiile prealabile ale geniului nostru creator. Cel puțin nouă, celor de prin părțile astea, nu ni s-au pus la dispoziție alte condiții prealabile. Și atunci, ce putem face? Să ne bucurăm că le avem și pe acestea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le avem și le asumăm! - Ieronim, îmi sperii fata! se prefăcu mânios Antim, încruntîndu-se. Ieronim îi privi pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În prag, cu uniforma de general atîrnîndu-i până aproape de genunchi, dar cu mânecile mult sumese și părând prea scurte, cu fața mânjită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prefăcu mânios Antim, încruntîndu-se. Ieronim îi privi pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În prag, cu uniforma de general atîrnîndu-i până aproape de genunchi, dar cu mânecile mult sumese și părând prea scurte, cu fața mânjită de praf și funingine, o asculta Iconaru. Din câțiva pași
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu însumi sunt produsul teroarei... Și atunci mă apăr cum pot: mă apăr făcând teatru, transformând obsesia și nenorocul în spectacoL. Maria se oprise la un pas în fața lui și-i privea sălbatec, respirând cu greutate, tremurând. - Cu numele cu care te-ai născut, cu talentul, îndrăzneala și frumusețea dumitale, nu ai dreptul să vorbești de nenoroc ! Dacă ți-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
obsesia și nenorocul în spectacoL. Maria se oprise la un pas în fața lui și-i privea sălbatec, respirând cu greutate, tremurând. - Cu numele cu care te-ai născut, cu talentul, îndrăzneala și frumusețea dumitale, nu ai dreptul să vorbești de nenoroc ! Dacă ți-au siluit inteligența și talentul când erai copil-minune, ai izbutit să te vindeci singur, așa cum ai recunoscut-o adineaori... Dar chiar atunci, când erai copil-minune nimeni n-a încercat să te desfigureze, în așa fel încît să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a transpirație și praf și a haine vechi și negre și părul avea un miros rînced și ea plîngea cu capul pe pieptul meu. M-a Întrebat dacă erau și poezii printre hîrtiile pierdute. I-am spus că da. Ce nenoroc, a spus. Dar era sigură că pe alea le țin minte. Je tâcherai de la faire, i-am spus. Așa să faceți, chiar În noaptea asta. I-am spus că așa o să fac. Oh, monsieur, mi-a zis, madame e frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în patul tău, Dințișor". Își pierduse proverbialul autocontrol (febra continuă îl toropea), de vreme ce s-a mărturisit: "Norocul sau nenorocul face ca, în afară de muzică și de tine, să nu mai am de ce trăi pe lumea asta". În afară de muzică și de mine. Așadar, Iubitamuzica tot pe locul întîi era, dar mă iluzionam să-i fiu eu apa tămăduitoare. Atunci am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din Bârlad. Eram extrem de necăjit pentru că meditatorul meu - Dl. Stelică B. - m-a lăsat baltă, deși primise integral prețul pentru meditație. Plecase și el să-și dea corigențele la un liceu din Iași - și dus a fost! Eu îmi plângeam nenorocul - mă rugam la Dumnezeu să mă ajute pe drumul pe care pornisem învățând, învățând și repetând ceea ce învățasem în cei 6 ani cât am învățat la școala din Priponești. Stăruința, dârzenia, tenacitatea dobândită în viața aspră țărănească mi-au fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Da cu noi prin clasă de-a dura.” Celebrul Domnul Vucea, ca portret pălește pe lângă această creatură care... nimerise întâmplător la școala satului cu oameni cuminți și demni și copii dornici să descopere lumina cărții, dar și lumina sufletului. Ce nenoroc să ai o asemenea scorpie de învățătoare care nu putea trezi decât lehamitea și dezgustul față de carte... Ce noroc nemaipomenit am avut eu cu învățătoarea mea, care ne era prietenă, soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și să ne lăsăm copleșiți de năpastă... O asemenea atitudine nu e bună, pentru că scade pofta de viață. Nu trebuie să disperăm. Problema care-ți dă bătaie de cap momentan poate fi rezolvată. Nu-i nimic, te-a păscut păcatul, nenorocul, neșansa. Țineți minte ce vă spun din propria experiență de viață: Tot răul ce se întâmplă unui om poate fi spre binele lui, o înfrângere pregătește o victorie - dar e nevoie să te mobilizezi, să te lupți cu viața și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
își înfipse unghiile în tejgheaua de lemn. — Eu zic să nu vă forțați norocul... sugeră. — S-ar zice că am avut noroc ? răspunse străinul. Cum vine asta ? — Când stai la o răscruce se cheamă că ești norocos. Ai de unde alege. Nenorocul e când nu ai de ales. Acum poți alege să alegi și poți alege să nu alegi. Una e să nu alegi că nu ai de ales și alta e să nu alegi că așa vrei tu. A doua variantă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i va fi satisfăcută. Nu vreau să destăinui ce s-a întâmplat, așa că dau din cap în tăcere, în semn de confirmare a stării împăratului. Ușurată, Nuharoo se lasă pe spate: Dacă împăratul rămâne fără fii, va fi răspunderea și nenorocul meu. Nu-mi pot imagina ca din această cauză tronul să treacă în mâinele unui alt clan. Ar fi un dezastru pentru amândouă. Îmi dă drumul la mână și se ridică: Aș vrea să mă bazez pe tine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
statului românesc medieval la sud de Carpați este urmarea unei "acțiuni viguroase" duse de "un mic grup nobiliar, majoritar, de îndepărtată origine slavă și având în fruntea lui un nucleu de origine cumană", adică de "barbari nomazi". Djuvara consideră că "nenorocul nostru istoric", mai precis, "nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a întâmplat în Galia cu francii, în Spania cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Carpați este urmarea unei "acțiuni viguroase" duse de "un mic grup nobiliar, majoritar, de îndepărtată origine slavă și având în fruntea lui un nucleu de origine cumană", adică de "barbari nomazi". Djuvara consideră că "nenorocul nostru istoric", mai precis, "nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a întâmplat în Galia cu francii, în Spania cu vizigoții, în Italia cu longobarzii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe sfadă; gustă în amintire un pic din viața satului său Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare partidă o însoțeau cu o înjurătură, ca și cum în felul ăla, prin aroganța vorbelor, ar fi putut să-i vină de hac nenorocului. Când și când, o voce o înăbușea pe alta și rostea acuzații spurcate. Dar cărțile n-aveau nicio legătură cu vinovățiile și defectele adevărate sau născocite ale feluriților jucători. Vorbe grele ce deveneau tot mai pline de ură. Era un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că literatura lui Anne Garréta are două teme esențiale: identitatea și dorința, tratate din perspectiva omului occidental de astăzi. Urmează precizările: Abordarea identității nu este, desigur, o maieutică În orizontul căreia lucrează scriitorul nativ - non-intelectualul. Anne Garréta are șansa - sau nenorocul - de a fi urmat o carieră universitară În Franța și Statele Unite. În America predă la Princeton, În Franța, la Rennes II, o universitate care pare să fie un fief al studiului literaturii contemporane franceze (aici a predat Philippe Hamon, teoreticianul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pot constitui legile: nicio lege nu poate fi aplicată în toate cazurile ce intră sub incidența ei; însă asta nu ne împiedică să o aplicăm în unele cazuri, pedepsindu-i cu credință în eficiența legii pe cei care au avut nenorocul să fie prinși. Nimic nu poate vindeca discretul iz de nedreptate pe care-l poartă cu sine această pedeapsă și cel pedepsit, derivat și din faptul că alții au scăpat, situație în care nu se mai poate vorbi de domnia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o ducere la extrem a unor mecanisme preexistente. Și toate sunt rezultate (sau efectele secundare?) ale instituirii raționalității umane ca principiu de conducere a societății. * Deseori diferențele radicale dintre noi sunt date de oamenii pe care am avut norocul, sau nenorocul, să-i întâlnim. Resimt lipsa întâlnirii în prima parte a vieții mele a oamenilor cu personalități puternice, la umbra cărora să-mi fi modelat propriul caracter. Inexistența maestrului la timpul potrivit este una din marile lipsuri care mi-au marcat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]