681 matches
-
3 în orașul propriu-zis. Unul singur dintre ele este clasificat ca monument de importanță națională, acela fiind casa Rusescu din Seciu, construită în 1826. Restul sunt de importanță locală. Acestea sunt: situl arheologic „La Pompieri”, din Seciu, ce reprezintă așezarea neolitică din cultura Gumelnița; două sunt monumente de arhitectură (unul se referă la ruinele bisericii Sf. Mihail și Gavril din cartierul Boldești, construită în 1812 și căzută la cutremurul din 1977, și celălalt este biserica Sf. Treime din Seciu, datând din
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
cu climat temperat continental, caracterizat prin următoarele valori : Vâturile dominante bat din N, N-E și E. Zona în care se află situat orașul Urlați este favorabilă din toate punctele de vedere dezvoltării agriculturii, viticulturii și pomiculturii. Urme arheologice din [[neolitic]] și [[epoca bronzului]], descoperite pe dealul "Merez" din "Valea Urloi", certifică existența unor așezări din trecutul îndepărtat. În toamna anului [[1968]], în curtea Liceului din Urlați, prin săpături întâmplătoare, a fost descoperit un schelet și trei nasturi de cupru, realizați
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
NV se apropie de 3m/s. Localitatea este atestată documentar din anul 1257 cu numele de Ranoltu. Pe situl istoric al orașului s-au găsit vestigii ale unei colonii romane. În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fragmente ceramice aparținând epocii neolitice (4500-2500 î.C.). Cele mai vechi documente scrise care s-au păstrat datează din anul 1257]. Aici a trăit și Mihai Apafi al II-lea, principe al Ardealului. În perioada anilor 1461-1700 Iernutul capătă statutul de târg (oppidum-Radnot), un târg
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic, fiind aflat în punctele „Popina I de la Rubla” și „Popina II de la Rubla”, la nord-vest de localitatea principală a orașului; el cuprinde două așezări neolitice atribuite culturii Boian (faza Giulești), două așezări eneolitice aparținând culturii Gumelnița fazele A1 și A2, o așezare geto-dacică din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n., niște morminte din epoca migrațiilor și o așezare medievală târzie, din secolele al
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
vest de Siria și Liban, la nord-vest de Israel și Fâșia Gaza, la nord de Egipt și la est de Grecia. Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. Deasemenea, în Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
locuitorilor sunt ortodocși (93,08%). Pentru 6,5% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Orașul este locuit încă din epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, pe "Valea Bradului", au fost găsite urme a unei așezări din "epoca neolitică": unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul "Cosota", niște vase din lut ars
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
jurnalistul . Arhitectura malteză a fost influențată de mai multe culturi mediteraneene și de arhitectura Britanică de-a lungul istoriei sale. Primii coloniști de pe insulă au construit , una dintre cele mai vechi structuri artificiale de sine stătătoare din lume. Constructorii templelor neolitice din 3800-2500 î.e.n. au dotat numeroasele temple din Malta și Gozo cu basoreliefuri complicate, între care spirale care evocă arborele vieții portrete de animale, modele pictate în ocru roșu, ceramică și o vastă colecție de sculpturi antropomorfe dintre care se
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Migrațiile Bantu dintre secolele al XVII-lea și al XIX-lea au adus triburi de coastă și mai apoi locuitorii Fang. Bubi au emigrat spre Bioko din Camerun și râul Muni în mai multe rânduri și au urmat fostelor populații neolitice. Populația Annobon, nativă din Angola, a fost introdusă de portughezi prin Sao Tome. Exploratorul portughez, Fernando Po (Fernăo do Poo), căutând o rută spre India se consideră că ar fi descoperit insula Bioko în 1471. A numit-o Flor Formosa
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
Schimb și, deși nu este membră a UE, participă la Spațiul Schengen și la Zona Economică Europeană. Este în uniune vamală și uniune monetară cu Elveția. Cele mai vechi urme de prezență a hominizilor în Liechtenstein datează din . Așezări agrare neolitice au fost înființate în zonele de vale pe la 5300 î.e.n. Culturile Hallstatt și au înflorit spre sfârșitul Epocii Fierului de pe la 450 î.e.n., posibil sub influența civilizațiilor greacă și etruscă. Una dintre cele mai importante grupări tribale din regiunea alpină au
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
2-2,3 ore însorite pe zi. Cea mai mare temperatura înregistrată vreodată în Belgrad a fost de +43,6 °C, pe 24 iulie 2007, în timp ce temperatura cea mai mică a fost de -26,2 °C, pe 10 ianuarie 1983. Culturile neolitice Starčevo și Vinča s-au dezvoltat în sau în apropiere de Belgrad, dominând Balcanii (și anumite părți din Europa Centrală și Asia Mică în urmă cu 7.000 de ani. Unii cercetători cred că semnele preistorice Vinča reprezintă cea mai
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
fost găsite datând din 150.000 î.Hr. În preistorie locuitorii Sardiniei au dezvoltat comerțul în obsidiane, o piatră folosită în producția primelor unelte aspre, și această activitate i-a adus pe sardiniei în contact cu majoritatea locuitorilor Mediteranei. În timpurile neolitice până la Imperiul Roman, civilizația nuragică a luat o formă în insulă. Și astăzi mai trăiesc mai mult de 7.000 de "Nuraghe". Se crede Shardana au venit în Sardinia din estul Mediteranei, în aproximativ secolul XX î.Hr. Se știu puține
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
unele unele fiind lucrate pe o față („choppers”) iar altele pe ambele fețe („chopping tools”), precum și anumite tipuri de unelte („așchii”) desprinse prin cioplire din nuclee de silex, fiind adevărate „unelte universale” bazate pe exploatarea naturală a resurselor. Caracteristic epocii neolitice (6000 î.Hr. - 2500 î.Hr.) sunt primele așezări omenești stabile. În Slatina au fost semnalate așezări stabile în mai multe puncte, însă locuirea umană se concentra pe terasa stângă a râului Sopot care prezenta avantaje naturale deloc neglijabile. Pe acest mal
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
a fost asigurată, până târziu, în Evul Mediu și chiar în Epoca Modernă, de bogăția în apă de izvor a văii Sopotului. „Cișmelele lui Ionașcu erau alimentate cu ajutorul conductelor de olane din pământ ars care captau apa de aici. Așezările neolitice au fost la început deschise, nefortificate, menționând pentru neoliticul timpuriu așezarea din cartierul Cireașov, punctul Sărăcești (aparținând Culturii Starčevo-Criș); iar mai târziu așezarea de pe valea Sopotului, aparținând civilizației materială și spirituală creată de purtătorii culturii arheologice Vădastra (5000 î.Hr. - 3500
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
cultural Chilia - Militari (sec. II d.Hr. - IV d.Hr.). În perioada de tranziție dintre eneolitic și epoca bronzului (2500 î.Hr. - 1800 î.Hr.), în arealul Slatinei s-au așezat comunități aparținând culturii Coțofeni, care exprimă prima sinteză etnică între autohtonii neolitici și comunitățile indo-europene sosite din stepele nord-pontice. Așezării de pe valea Sopotului, i se adaugă locuiri similare, semnalate în cartierul Clocociov, punctul “La Tufani”. Nivelul de locuire Coțofeni se suprapune, în majoritatea cazurilor, cu un stat de locuire care aparține culturii
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
gară și 3 autogări. Mai multe firme locale își desfasoara activitatea in regim de taxi. Există câteva proiecte de dezvoltare, printre care: Orașul conține următoarele muzee: Situată la 4 km sud-vest de oraș. Primele elemente de cultură materială aparțin epocii neolitice (faza Cucuteni), peste care se află un nivel de locuințe din epoca bronzului și apoi stratul daco-getic. Perioada de maximă dezvoltare a fost între sec. I î.e.n. și I e.n. Monument istoric accesibil doar arheologic. Situat în centrul orașului, în
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
arhitectura sa barocă renumită în întreaga lume, are unul din cele mai bine păstrate centre din lumea germanică, fiind înscris ca Loc din patrimoniul mondial pe Lista UNESCO din 1997. Orașul Salzburg a fost populat încă de timpuriu, din perioada neolitică, în mare parte datorită salinelor din zonă. Săpăturile arheologice au scos la iveală relicve preistorice: în aproximativ 1000 î.C. se găsea aici o colonie destul de numeroasă de iliri, atrasă de exploatarea salinelor de pe Dürnberg, lângă Hallein. După 400 de
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
strat de cenușă vulcanică. Vestigii mai recente datează de acum 400 000 de ani și au fost descoperite în situl de la Terra Armata, în Franța, unde punctul de susținere al adăpostului din nuiele erau coloanele de piatră. În Asia de Sud-Est, cultura neolitică apare cu zece milenii î.Hr. în zona Levantului și se răspândește către est (zonele asiatice) și vest (regiunea mediterană). Arhitectura neolitică în spațiul european s-a dezvoltat cu precădere la sfârșitul neoliticului (al treilea mileniu î.Hr.) în zonele de coastă
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Terra Armata, în Franța, unde punctul de susținere al adăpostului din nuiele erau coloanele de piatră. În Asia de Sud-Est, cultura neolitică apare cu zece milenii î.Hr. în zona Levantului și se răspândește către est (zonele asiatice) și vest (regiunea mediterană). Arhitectura neolitică în spațiul european s-a dezvoltat cu precădere la sfârșitul neoliticului (al treilea mileniu î.Hr.) în zonele de coastă ale Europei, mai ales zona vestică a continentului. Se caracterizează prin marile ansambluri megalitice (menhire, dolmene, cromlech-uri). Primele construcții ale oamenilor
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
descoperit, în urma excavațiilor din 1952-1958, o adevărată comoară, un turn masiv, din piatră, cu un diametru de 8 m, înalt de 8 m, legat în partea interioară de un zid gros de 4 m. El a fost datat în perioada neolitică, fiind distrus în jurul anilor 8000-7000 î.Hr. De asemenea, ea a demonstrat că orașul a fost distrus și reconstruit succesiv, descoperindu-se peste 23 de straturi. Pentru a se apăra, au construit ziduri înalte de 2 m în jurul locuințelor, precum și turnul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
greutate de 50 de tone. Acesta este primul sit din lume care demonstrează iscusința vânătorilor-culegători în construirea unor structuri complexe durabile. Destinația acestei construcții este necunoscută, fiind consacrată fie unor ceremonii religioase, fie unui proiect științific. Schimbările climatice din perioada neolitica (8000 î.Hr.-3000 î.Hr.) au determinat dezvoltarea și extinderea agriculturii, aspect care a condus la apariția unei societăți stabile, care și-au investit energia în construcția de locuințe permanente, realizate din lemn, nuiele și tencuială sau cărămidă și piatră. Catal
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
aspect care a condus la apariția unei societăți stabile, care și-au investit energia în construcția de locuințe permanente, realizate din lemn, nuiele și tencuială sau cărămidă și piatră. Catal Hüyük este unul dintre cele mai timpurii și vaste situri neolitice, iar așezarea, care datează din anii 7000 î.Hr., avea o populație ce depășea 10000 de locuitori în perioada de apogeu. Nu existau străzi, iar terasele de pe acoperișuri reprezentau cai de acces în locuințele construite din cărămidă și nămol. Civilizațiile timpurii
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
în raionul Cozmeni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 181 metri, în partea de centru a raionului Cozmeni. Pe teritoriul acestui sat au fost găsite situri arheologice datând din epoca neolitică și aparținând culturii Tripoli: vase de ceramică, figurine umane și animale. De asemenea, au fost găsite obiecte din bronz (brățări) și monede romane. Primele săpături arheologice au fost efectuate aici de către arheologii J. Sombaty (1893) și E. Costin (1904-1914), iar
Șipeniț, Cozmeni () [Corola-website/Science/315697_a_317026]
-
reprezenta o formă de trecere de la Paleoliticul târziu la Neoliticul timpuriu. Urme suplimentare din această cultură s-au găsit și în alte sectoare ale Palestinei și ale Levantului. Natufienii, ultimii dintre vânătorii-culegători din sud-vestul Asiei, se aflau în pragul revoluției neolitice și au fost precursorii primilor agricultori din regiune. Cultura lor materială era bogată și urmele ei reflectă o societate complexă în curs de sedentarizare. În octombrie-decembrie 1928 Dorothy Garood a condus o expediție arheologică în Kurdistanul irakian, împreună cu Turville-Petre și
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
sunt sau iobagi agricoli, sau sclavi industriali, dar conducătorii cred cu sinceritate că au creat o lume mai bună. Cu o acțiune care se petrece în cea mai mare parte în Danemarca, romanul tratează cunoscător și plin de respect societatea neolitică, fără însă a-i ascunde minusurile — și, după ce i se oferă ocazia să acceseze practic toate perioadele trecute și viitoare, acolo alege protagonistul să se stabilească și își găsește o viață fericită și satisfăcută. În multe povestiri, câțiva reprezentanți ai
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
trăiau în mici grupuri nomade practicând stilul de viață de vânător și culegător. Apariția religiilor organizate și complexe poate fi urmărită în perioada când oamenii și-au abandonat stilul lor de viață nomad de vânător-culegător pentru a începe în perioada neolitică, agricultura. Oamenii au început domesticirea culturilor și animalelor în jurul anului 10.000 Î.Hr. în principal în Orientul Apropiat, dar independent în mai multe locuri din jurul lumii. Inventarea agriculturii în timpul revoluției neolitice, a fost un eveniment major din istoria umană
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]