2,473 matches
-
mele frânte zoaiele societății mâini goale gânduri zăgaz dorințe interzise idei umezite plângeri dese și sincere în lumina ce se prelinge în staulul curbat al vieții de bravat înspăimântat un suflet degradat ce loc ai ocupat în anticariat arde în nepăsarea crudă cuprinsă într-o speranță udă ziua în care am înțeles absolutul poteci de lumină mântuie sufletul o pâine morala strâmbă să omori e necesar de vreme ce îți e bine ucizi ca inchiziția cu legea în talere o ploaie tristă ca
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
ele acum? De ce n-are nimeni grijă de crucea lui de mormânt, nici de locuința lui pustiită. De ce nu-i preschimbâ nimeni părăsita casă, din ruină în muzeu? S-ar renaște duhul boemei unui veac și s-ar lăsa înfrântă nepăsarea omenească... Nu sunt răspunsuri...! Ne uităm prea curând personalitățile și nu ar trebui să le uităm niciodată! Cum uităm noi, așa vom fi la rându-ne uitați! Dacă nu artiștii noștri de azi ar trebui să nu lase să se
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
astfel cel mai sigur criteriu de diferențiere, căci noi suntem în lume singurul popor latin de credință ortodoxă. Sextil Pușcariu - Cine nu are Biserica drept mamă, nu-L are nici pe Dumnezeu drept Tată. Sfântul Ciprian al Cartaginei - Neștiința și nepăsarea sunt proptelele păcatelor. Sfântul Ioan Damaschin - Când ne-am ridicat de la masă flămânzi, am mâncat; când ne-am ridicat sătui, ne-am îmbuibat; iar când ne-am îmbuibat, ne-am otrăvit. Cehov - A fi om al vremii tale înseamnă și
CITATE MEMORABILE (36) de ION UNTARU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363143_a_364472]
-
marii, și ultimii, duhovnici și inimi de căpătâi ale uneia una, apostolească, și sobornicească Biserică Ortodoxă Română spunea ( citez din memorie): “În vremurile din urmă, oamenii vor fi mânați cu turmele, cu turmele, în iad, de “buni sfătuitori” precum neștiința, nepăsarea, și lenea.” Să nu uităm că, luptând împotriva acestor înșelători, primul izvor de știință, de suflet, și de hărnicie, prima Școală Românească, a fost înființată de Biserica noastra, Ortodoxă, Română, în Șcheii Brașovului. Acolo unde, deschizând o poartă de lemn
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
liceului... - Așa ar fi corect să facă fiecare dintre noi. Nu vedeți ce dezastru este în domeniul învățământului? - Știu, dar cu ce suntem noi vinovați? - Menirea noastră este să-i atragem pe copii spre școală, nu să-i îndepărtam prin nepăsare și ne implicare. Văzând că profesorul Condurache pune prea multă pasiune în această discuție și abordarea lui este una pătimașă, domnișoara Lepădatu încercă să deturneze discuția pe un făgaș dorit de ea. - Haideți să intrăm aici în acest local, dacă
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
amintiri și-n zeci de nopți își poartă supărarea cu pași grăbiți, înfipți în umedul nisip, scriind înșiruite basme. Și marea pași șterge și sentimente încleștate cere, când umedă ține cărarea de du-te vino a valurilor care pier în nepăsarea-i. Și-n fiecare pas e o poveste prea tristă să-i fie mării alint. Și-n fiecare val e o mireasă ce își oferă buchetul de spumă înadins. Și piere pas, iubire și mireasă și casa crabului cu muncă
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
trebuiește, Configuram o lume din reclamă. Nu va fi zâmbet și nu vor fi suspine Ci doar o simplă trecere-n revistă, A clipelor ce-or murmura destine Pe-o mare-a vieții, cu-o apă mult prea tristă... O nepăsare ne va crește-n oase Și-n ochii reci lacrima va seca, Vor înflori în suflete angoase Iar dragostea din inimi va pleca... Și vom ajunge ca niște roboți Nesimițori, atei, recalibrați Purtând ura-n picioare, ca saboți Strivid sub
CARNAVALUL CU ROBOȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368319_a_369648]
-
ne țin într-o frică continuă, acești mizerabili neliniștiți. Ei cunosc că lupul din pădure se-mbracă uneori în lână și piei de oaie. Eu te voi apăra față de ei. Palatul meu de justiție este deschis ție pentru scăpare ... Cu nepăsare, și clătinându-și capul, cu un har și un zâmbet dumnezeiesc Domnul Isus ripostă: „Când ziua aceea va fi sosit, nu va fi scăpare pentru Fiul Omului, nici sub pământ. Sălașul celui drept este acolo, zise el arătând spre cer
DESPRE FARISEISMUL NOSTRU DE TOATE ZILELE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368293_a_369622]
-
Rece, mai ales Europa se confruntă cu un eveniment complex, respectiv invazia musulmană, aparent în urma unor războaie devastatoare, în realitate, organizate din umbra unor regimuri totalitare, extremiste, ce duce la Ciocnirea Civilizațiilor, deja prezis de acum un secol. Cruzimea jihadiștilor, nepăsarea față de instincte ancestrale (supraviețuirea, ocrotirea copiillor) schimbă datele problemei și determină idei parcă desprinse din Apocalipsă. Prăbușirea civilizației occidentale, a Artei și Culturii, a înlocuirii minunatelor catedrale gotice clădite într-un secol cu moschei rigide, întroducerea regulilor sharia de judecată
CAND VA VENI ..... APOCALIPSA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368349_a_369678]
-
bruma noastră de mălai,/ plângând la mormântul lui Ștefan cel Mare” (Inconștiență). O conștiință înaltă, dreaptă, nu poate rămâne indiferentă la asemenea realități, ori să se facă a nu le vedea. Căci numai înconștiență poate fi numită, atitudinea aceasta de nepăsare. Și poeta este, din acest punct de vedere, glasul tribunului care vorbește în cetate. Este glasul autorizat al cetății care strigă adevărul, cu voce de stentor, indiferent de consecințe. În „Paradox sentimental” - poeta reliefează câteva realități, sub forma panseurilor: „Omul
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
țării, scopul lor direcționându-se clar și strict spre interese personale care le erau mai aproape. Adică, folosind politica doar ca un mijloc pentru alte scopuri și ne dovedind nici un fel de vocație pentru aspirațiile civice; ba, dimpotrivă, sfidându-le cu nepăsarea lor. Asemenea parveniți politici au pus stăpânire pe posturi folosindu-le pentru interesele lor egoiste, care s-au manifestat cu evidență doar în două feluri: Fie atent dirijate în limitele legii, ceea ce, trebuie să recunoaștem, presupune un efort și o
FALSIFICATA NOŢIUNE A SUBSTANTIVELOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367798_a_369127]
-
ne-am eliberat. Iar partidul aflat la guvernare are o răspundere din acest punct de vedere. Cu alte cuvinte, în ciuda faptului că, așa zisul eșalon tânăr, dă vina pe comunismul lui Iliescu, care nu și-a permis niciodată aroganța și nepăsarea lor față de nevoile populației, ei sunt cei care trag lucrurile înapoi prin cine știe ce năravuri moștenite genetic. Deci ei permanentizează etichetarea comunistă a PSD prin modul deliberat în care se folosesc de putere pentru avantaje personale, ca și activiștii dinainte. Așa cum
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367805_a_369134]
-
IUBIRE,SAU NU? Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Apocaliptic , m-ai cutremurat Și visele s-au risipit în vânt, Spre locul meu de suferință am plecat În codrul des cu nepăsarea ta în gând. Mi-au plâns și ramuri aplecate la pământ, Ștergând în urmă pași nefericiți. Am aruncat iubirile în vânt Și jurămintele postumilor iubiți. Îmi plânge-n palmă noaptea de iubire Pe țărmul adormit sub semilună, Credeam că am
A FOST IUBIRE,SAU NU? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367300_a_368629]
-
Din spicul greu... ca aurul curat ? Nu mai vedem prinosul din câmpie, Cu-atâtea flori, cu-atâta sănătate. Strivim sub tălpi un fir de păpădie, Firav, micuț și plin de bunătate Alăturea un fir de mușețel Privește blând a noastră nepăsare. În iarn-o să-ntrebam cu toți de el, Sau sora lui, un fir de sunătoare. De sus, din tei, se scutură parfum, Înlăcrimat de-a soarelui căldură. Nu-l ocoli, oprește-te din drum, E bun să faci din el
ÎN VARA ASTA PLÂNGE BOGĂŢIA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367310_a_368639]
-
29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Băile Herculane, 27/28 Iulie 2011. La Herculane și prin alte părți cad ornamente, în liniște cad, spărgând-o-n bucăți... Gândul meu vinovat de sub tâmple asudă, apa în Munți clocotește de ciudă, stă nepăsarea ruginită sub porți- Hercule, tu, până când ne suporți? Simt cum îmi curge prin vine un sânge haiduc, în grota cea mută aș vrea să mă duc, și liniștea acolo întreagă să-mi fie, să mă ascund în ea o Veșnicie
CAD ORNAMENTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367381_a_368710]
-
a obținut nu e niciodată totul, dar e începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor experiențe ale infinitului este recunoașterea deosebirii neconfundate între natura divină, infinită ca act, și natura umană, infinită în potență” dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu infinitul ar distruge această esență, care nu este plenitudinea în sine, sau infinitul în act
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
semenilor. Cineva spunea că dacă vrei să învingi o minciună, trebuie să spui adevărul. În cazul meu, nefiind vorba de vreo minciună de care să mă fi folosit - pentru a-mi apropia înlesniri de tot felul, cât de ingratitudinea, poate nepăsarea, după unii, de a fi „lăsat” („permis”, după alții!) unora din membrii familiei mele de a sparge „zăgazurile” cultului creștin ortodox, în care au respirat generații de-a rândul de înaintași (chiar dacă nu toate „beneficiare” ale aceluiași climat de smerenie
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
moarte, monahul era bucuros, liniștit și zâmbitor înainte de despărțirea sufletului de trup. Egumenul și frații care stăteau în jurul său erau mirați de liniștea lui, înaintea morții și l-au întrebat: - știm frate că tu ți-ai cheltuit viața ta în nepăsare și nu înțelegem de unde se află atâta neîntristare și acest zâmbet liniștit în acest strașnic ceas. De aceea chiar tu întărit fiind cu puterea lui Iisus Hristos - Dumnezeul nostru, descoperă-ne nouă aceasta ca să ne lămurim și noi. Fratele s-
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
modificări nu numai în comportamentul fetei, ci și în aspectul său. Se mai împlinise un pic, părea mai matură și mai pregătită de viață. Responsabilitățile ce-i apăsau umerii o marcaseră vădit în bine. Nu mai citeai pe fața ei nepăsarea pentru ziua de mâine sau: „nu mă interesează ce spune lumea despre mine”. Conta să se știe că are capul pe umeri și gândește cu discernământ înainte de a lua o hotărâre sau de a schița un gest. Copilăria dispăruse, era
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
responsabili de răul din jurul nostru. Și cu cât suntem mai indiferenți în fața răului, cu atât suntem mai departe de prezența binelui în viața noastră. De multe ori tergiversăm intervențiile, deciziile, lamentăm sau chiar nu luăm în seamă oamenii care aduc nepăsarea, golănia, mârlănia, necinstea în viața noastră de toate zilele și nu luăm în seamă nici pericolul declinului societății în care trăim sau, începem să-i judecăm târziu, de multe ori în lipsă, atunci când ei nu mai sunt printre noi, spre
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
Nimic nu este pierdut atâta vreme cât credința este în picioare. Când capul se ridică, atunci sufletul nu abdică. Te spovedești de pe poziția de a nu mai face. Că se întâmplă, este accident, dar nu este dorința și deliberarea ta, nu-i nepăsarea ta, nu este pocăintă falsă, fățarnică și ipocrită. Când te pocăiești cu adevărat, te duci ca să nu mai faci. Altfel ești vinovat de participare, nu de accidentare. Deci ca să poți să fii pregătit trebuie să fii un om de jertfă
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
nu se ajungă la această STRIVIRE A UNEI VIEȚI, LA AVORT. Drd. Beniamin Faragau: Sunt indiscutabil mai puține femei, mult mai putine mame care ar înfige cu propria lor mâna pumnalul în inima copiilor lor, sau care ar privi cu nepăsare pe altii făcând lucrul acesta, indiferent cât timp ar avea sau ce vârstă ar avea copilul respectiv, decât cele care acceptă sau cer că medicul să înfigă tubul unui aspirator în craniul copilului din pântecele lor, pentru a-i absorbi
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
Nimic nu este pierdut atâta vreme cât credința este în picioare. Când capul se ridică, atunci sufletul nu abdică. Te spovedești de pe poziția de a nu mai face. Că se întâmplă, este accident, dar nu este dorința și deliberarea ta, nu-i nepăsarea ta, nu este pocăintă falsă, fățarnică și ipocrită. Când te pocăiești cu adevărat, te duci ca să nu mai faci. Altfel ești vinovat de participare, nu de accidentare. Deci ca să poți să fii pregătit trebuie să fii un om de jertfă
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
pe măsură. Și iată, alt paradox: picturile, aquarelele, desenele lui erau de mici dimensiuni, majoritatea chiar miniaturi. Chiar și eroul principal al lucrărilor lui era un omuleț, de regulă aflat în mijlocul naturii, gata oricând să dea piept cu nedreptatea, lașitatea, nepăsarea, lăcomia, ignoranta, necinstea... Harry cel mare se auto-identifica cu omul cel mic, care de fapt, ne reprezenta pe toți, în situațiile cele mai diferite. Talentul lui era spontan și surprinzător. Umorul fin era o componentă firească a desenului, ironia subtilă
OMUL CARE CAUTĂ FERICIREA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367617_a_368946]
-
Nu-i timp de gingașii și nici de brațe-ntinse, Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc, Cu toții au probleme și vise neatinse, Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degusta plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și față chinuita, Hrănește turturele și-aproape surâzând, Le spune ceva-n șoaptă c-o
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]