7,995 matches
-
cel din pântec, Până sus la Dumnezeu, Bucurați-vă mereu... SUNT UN POEM... Sunt un poem prin lume umblător, Născut și la îndemâna tuturor, Cine vrea, citească-mă întreg, Pe cei analfabeți îi înțeleg, Puterea de aici e să jignească În neputința lor, cea pământească, Nu le port nici grija, nici măsura, Când singura lor dragoste e ura! Îmi știu menirea mea dintâia dată Să nu jignesc pe nimeni, niciodată, Silabisească-mă cât pot în treacăt, Cine să-i pună sufletului lacăt
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
sufletească în care se află. Ea nu-i mai răspunse la întrebare. Giacomo o luă de mână și o trase după el pe aleea care ducea direct la recepția hotelului "Royal". Adriana se lăsă condusă fără nicio împotrivire. Se repeta neputința sa de a-i rezista voinței lui care o domina. Referință Bibliografică: ADRIANA - roman în lucru - cap, XIII / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
serios. Să cântărim onest capacitatea noastră duhovnicească și fizică și să acționăm ca atare - amintindu-ne, totuși, că nu există post, fără stârnirea acestei capacități, fără a introduce în viața noastră o dovadă dumnezeiască, cum că cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Referințe bibliografice: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiunea diortosită și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiep. Clujului, ed. IBMBOR, București 2001. 2. Casian Romanul, Sfântul, Despre cele opt
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
-ți ochi tăi frumoși! Te reazemi de razele lunii argintii Spargi ziduri-în prezentul cu ochi vii Treci prin parfumul florilor de tei ... Ești muza și aprinzi scântei Femeie din stele,vino de vrei! Aprinde-n suflet dorința.. Amestecă amintirea cu neputința . Visu-ți adormit-îi ca fânul ce miroase.. Lângă ascuțișul luciu... de la coasă , Femeie din stele întoarce-te acasă! Femei ce duci versul sub haină.. Ascuns precum descântul Dispari discret ..în sângele unui poet ! Oprește-te să te adie vântul! Și dă
FEMEIE DIN STELE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382796_a_384125]
-
a săracilor aflați la limita de subzistență, toate acestea constituindu-se în permanente semnale de alarmă pentru societatea românească a zilelor noastre, o societate aflată într-un primejdios dezechilibru după absorbția clasei de mijloc în masa cetățenilor încercați de sentimentul neputinței împlinirii sociale. Apropo de cheltuieli bugetare, iată două interesante paralele: La o populație de 18 milioane (plus cele circa patru milioane care-și duc traiul în afara granițelor), România își permite cu 50 de parlamentari peste numărul congresmenilor americani (populația SUA
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
pentru cititorul de astăzi, avizat. * * * " Dintre toți cei ce au atacat religia creștină în scrierile lor, evreii sunt poate cei mai de temut; iar dacă le-ai opune minunile Domnului nostru Isus Cristos, unui cărturar mediocru i-ar fi cu neputință să le țină piept iudeilor (...). "Toldo Jeschut este cea mai veche scriere iudaică îndreptată împotriva religiei noastre din cîte ne-au fost transmise. Este o biografie a lui Isus Cristos cu totul contrară sfintelor noastre evanghelii; ea pare să existe
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
-le pe numeroasele cârtițe ale literaturii să clipească dușmănos. Pentru ca acum Mircea Cărtărescu să adreseze, involuntar, mediocrilor o nouă provocare, publicând un Jurnal care este așa, de-a dreptul, fără strădania disperată de a părea astfel, fără rictusul desfigurator al neputinței ambițioase, jurnalul unui mare scriitor. Autorul jurnalului nu-și pierde timpul cu consemnarea unor mondenități, nu povestește ce s-a discutat în diverse comitete și comiții (printre altele, și pentru că nu face parte din așa ceva!), nu se răzbună pe adversari
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
regia Mircea Cornișteanu. Prima parte durează o oră și douăzeci de minute: la toate vechile obsesii literare ale autorului, încrustate într-o magmă de replici, din care e greu de înțeles subiectul sau evoluția personajelor, se adaugă acum spaima de neputințele bătrâneții. Vârsta a treia anulează diferența între sexe, doar poftele (sau amintirea lor) provoacă grupări și regrupări între personaje, interpretate toate de bărbați. Dincolo de asta nu înțeleg nimic și aștept să vină pauza. Când vine, profit de ea. 10 iunie
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
mîna lor de lumină și să i-o arate: Imagini înfiorate de o tristețe senină ca o melodie fără cuvinte, caldă și tristă deopotrivă, din care nu poți reconstitui decît sunete, cu atît mai intense cu cît îi este cu neputință gîndului s-o audă pe de-a întregul." Lîngă astfel de pasaje se așează cu ușurință altele, dintr-o epocă literară cu totul diferită, care amintesc de jocurile cu neologisme ale lui Mircea Nedelciu din prozele scurte: "De atunci, ori
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
a deprinde un instrument muzical, ori de a picta cu migală un tablou, știind totuși că rezultatul nu va fi nimic altceva decît o modestă performanță de amator? Pentru ambițiosul om al veacului 21, amatorismul este cuvînt de ocară: stigmatul neputinței de a deveni profesionist. Dar tocmai această ambiție ne privează, din păcate, de bucuriile pe care amatorismul le furniza omului de veac 18, să zicem, pentru care o serată muzicală în propriul cămin, înconjurat de familie și prieteni, nu însemna
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
una din țările cele mai dinamice în ceea ce privește civilizarea și adaptarea la experiențele europene, înregistram indicii cei mai mari în privința industrializării. Dar cine să mă asculte?". Să menționăm în treacăt că ultima întrebare e un răsfăț, eseistul fiind - și e cu neputință să-i scape un asemenea lucru! - suficient de ascultat. Alexandru George: Pro libertate, Ed. Albatros, 1999, 250 p., preț neprecizat.
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
antropomorfism... * Interesant la M. Butor, prozator de mâna a doua, preocupat de tehnica lui Proust, este �sentimentul duratei�. Etajarea, superpozarea seriilor temporale, orchestrarea lor armonică. Totuși, subordonarea epicului, artificiilor formale, în ciuda plasticității detaliilor asociative (ca la Proust) lasă impresia unei neputințe de a surprinde în mod real existența. Timpul devine angoasa modernă. Curios, la un scriitor atât de modern, ca Faulkner, timpul totuși dispare, ca și mișcarea fizică. O zi din proza lui Faulkner: Era o zi cenușie, de fier, de
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
moral, și la 7 aprilie 1994, ne părăsește pentru a întregi pe alt tărâm echipa celor care, prin personalitatea lor, au înnobilat arta fotbalului și au ferit de uitare epoca în care au trăit. Pe când fotbaliștii erau zei „Este cu neputință să uiți - spunea Dobay - atmosfera din tribune, după marcarea unui gol, când publicul exploda și erupea ca din zeci de mii de cratere. La sfârșitul meciului, spectatorii năvăleau pe teren, ne ridicau pe brațe și ne purtau pe umeri până la
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
la care s-a recurs pentru a înduioșa o mulțime care, cu fiecare minut ce trecea, devenea adevăratul judecător și prelua puterea în proces. Mai mult decât atât, un text al jurisconsultului Modestin, introdus în Digeste, se referă la această neputință pe care o cunosc guvernatorii (prefecți, procuratori) romani în fața mișcării mulțimilor; el semnalează că o condamnare la moarte nu putea fie executată decât după ce Principele fusese consultat ori el însuși a dat ordinul „pentru ca să se evite o eventuală revoltă care
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
mai mult cu „lecțiile vieții” și obișnuite cu subtilitatea conturilor bancare, și nu a complexității culturale, sigur că vei califica drept „elitist” demersul altminteri cât se poate de firesc al creatorilor de valoare. Cât de strâmbă - de fapt, schimonosită de neputință și abjecție morală - e lumea celor care dau cu piatra în creatori ne spune următorul exemplu: oare nu tot ceea ce face posibil ca odioasele lor raportări la cultură să ajungă la urechea oamenilor sunt tocmai creații „elitiste” precum televizorul, internetul
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
a serviciilor de sănătate și de educație, și diminuarea accesului celor săraci la servicii de calitate. - Riscul creșterii explozive a criminalității, inclusiv a corupției. - Sistem politic slab, blocat de lupta pentru resurse economice și publice reduse. - Demoralizarea populației, stare de neputință frustrantă. - Riscul unor explozii de violență, ca urmare a creșterii tensiunilor sociale. - Societatea divizată, solidaritate socială scăzută, neîncredere în instituții și în poporul român.
STUDIU: Boc scindează societatea românească, aplicând politica lui Margaret Thatcher, veche de peste 30 de ani () [Corola-journal/Journalistic/26899_a_28224]
-
doare ori ba.” Partea nefericirii Spinarea calului este „adînc deșălată”. Astfel calul este mai mult o caricatură. Dar această caricatură nu este una a prostiei, ci a aridității, a sărăciei. Însă nu a sărăciei cu duhul. E o caricatură a neputinței, a nefericirii ființei. O caricatură de care nu se poate rîde. În fața ei rîsul îngheață pe buze. Dar adevărul acesta, al rănii tăbăcite, este un adevăr al muncii mai ales, al ființării prin muncă, singurul privilegiu al ființei, asigurat de
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Gombrowicz pare să susțină ideea („Nu vom fi o nație cu adevărat europeană până când nu ne vom deosebi de Europa - deoarece europenitatea nu constă în contopirea cu Europa, ci în a fi o parte componentă a ei - specifică și cu neputință de înlocuit.”), însă lucrurile stau pe dos: „E o idee prostească aceea că naționalitatea poate fi realizată conform unui program”. Ideea lui era că nu poți să-i aduci mai mult națiunii tale decât să fii cât mai personal. Deci
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
tensionează, panichează, îndîrjesc, ascut, excită, asmut, accelerează swingul. Simon avea de gînd să cînte drăgălașa aia de temă pe care tînărul său coleg o interpretase mai devreme, în deschiderea primei reprize a concertului, Letter to Evan. Aceeași tonalitate. Tempo mediu. Neputința lui de a se înstăpîni peste toată claviatura, teama lui de a nu se pierde. Nu utiliză decît cîteva clape, negre și albe, de la mijlocul claviaturii. Rămase acolo, parcă apărat de primejdii, cu mîinile aproape suprapuse. Încercă. Începu. Toată lumea asculta
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
a se întoarce la greci vine din intuiția stînjenitoare că trăim într-o epocă atât de sterilă că recursul la antici cîntărește cît o binevenită gură de aer. Altfel spus, presentimentul că la greci cadrul metafizic dă o măreție cu neputință de găsit în actualitate e motivul întoarcerii la ei. Cînd prezentul e sterp, fuga în trecut e prilej de regenerare. Al doilea lucru e și mai trist: supraviețuirea temelor antice aduce cu preluarea unor cadre goale din care spiritul primordial
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
gardieni. Refuză să se ridice în picioare la intrarea ofițerilor în celulă, refuză să iasă la muncă, încalcă orice cosemn și respinge orice ordin. Cu timpul devine un ochii deținuților `n simbol al nesupunerii penitenciare. Considerat un element instigator cu neputință de încovoiat, va supraviețui regimului penitenciar și va depune după 1989 mărturie. Sfîrșituri atroce. Sar peste morții din penitenciarul Pitești, pe care Cicerone Ionițoiu îi descrie în capitolul „Grigore Dumitrescu, un țărănist care a demascat Piteștiul“, întrucît fenomenul se bucură
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
față, cum nici Dumnezeu, ci numai în vis), însă nu are superbia romantică a potenței geniului de revelare a ei prin verb. În același fel, el crede, dostoievskian, în frumusețea (poezia) care va salva lumea, dar este nevoit să constate neputința acesteia în fața morții: „și-am văzut cât de neputincioasă, de inutilă/ cade lumina unei minți poetice/ pe un pat rece care a fost cândva cald.“ (ajunge acest hatâr pentru diavol); „cum să nu încapă în poemul acesta/ bătrânețea, resemnarea și
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
așteptând/ uneori resemnată, alteori rugându-se cu lacrimi/ la Dumezeul ei unic/ pentru un semn de vindecare,/ îmbătrâni fără să primească nimic/ în acești zece ani nesfârșiți/ decât paharul zilnic cu lapte, hrana fără foc,/ certitudinea unui destin neîndurător/ și neputința bărbatului de-a etanșa definitiv/ spectrul morții într-un poem magic“ (lunetistul). Cu alte cuvinte, poetul ar vrea să fie Orfeu, însă el nu doar că a pierdut o Euridice (soția), ci a visat toată viața la o Euridice inaccesibilă
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
despre criza modernă a clivajului dintre „cuvinte și lucruri“ (scindarea se produce și la nivelul sinelui, între „meridionalul rămuros băutor de soare negru“ nervalian și „stâlpul de familie bau-bau“ domestic, între „eul meu mistic“ și „batracianul ateu“). Deși își clameză neputința („n-am scris la ghidul supraviețuirii poetului/ deși m-am născut anume să scriu/ ghidul supraviețuirii poetului./ neputința de-a scrie m-a stors ca pe o rufă murdară/ gândul neputinței de-a scrie/ m-a epuizat înainte de-a
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
rămuros băutor de soare negru“ nervalian și „stâlpul de familie bau-bau“ domestic, între „eul meu mistic“ și „batracianul ateu“). Deși își clameză neputința („n-am scris la ghidul supraviețuirii poetului/ deși m-am născut anume să scriu/ ghidul supraviețuirii poetului./ neputința de-a scrie m-a stors ca pe o rufă murdară/ gândul neputinței de-a scrie/ m-a epuizat înainte de-a începe să scriu“), poetul continuă să scrie, făcând poezie din transcrierea neputinței, ba chiar resemnându-se cu „decăderea
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]