8,131 matches
-
Puric pentru țara lui! Ce frumos explică mecanismele defensive în fața adversității, carapacea, retragerea din istorie, în interesul statorniciei cu care poporul român este dotat. „Văzută din afară de un ochi străin ar semăna cu o hibernare, o lașitate, un defetism, o neputință, sau, în ultimă instanță, cu un fatalism". Ce splendid articulează că asta ar fi o strategie imbatabilă de a nu participa din toata inima la o istorie crudă și meschină, dar de a fi cu toată ființa pentru veșnicie. Ce
SUFLET ROMÂNESC de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Milena_munteanu_1397391488.html [Corola-blog/BlogPost/347810_a_349139]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului 22 Ianuarie 2014 În Munții mei s-au prăbușit în zbor, Era un zbor predestinat sub stele! „ Nu suntem pregătiți pentru-ajutor!” O, Patrie a neputinței mele! Ei nu erau, se știe, „inamici”, Poliția nu avea nicio treabă, Un pumn nevinovat de oameni pașnici Așteptând Salvarea mai degrabă! Mă întreb acum, cu ciudă și cu jale, Dacă blamau, ori aduceau injurii Unor „domni” cu funcții speciale
ZBOR FRÂNT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zbor_frant_nicolae_nicoara_horia_1390379726.html [Corola-blog/BlogPost/347544_a_348873]
-
curge ca apa și se înălța la cer, fără să lase vreo urmă. Simt, că nimic nu e întâmplător, și că Dumnezeu, ne arată, ne vorbește și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, ... Citește mai mult Am adesea sentimentulcă totul vine și trece,precum timpul,curge ca
DAN IOAN GROZA by http://confluente.ro/articole/dan_ioan_groza/canal [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
precum timpul,curge ca apași se înălța la cer,fără să lase vreo urmă.Simt,că nimic nu e întâmplător,și că Dumnezeu,ne arată,ne vorbeșteși ne deschide privirea,orbită de lipsa încrederii.Văd,dincolo de toate aparențele,lacrimile lumii,neputința și lipsa de răbdare.Am un mers repezit,spre apus,parcă dorind să opresc timpul.dar în zadar,nu fac nimic deosebitși tind să pășesc,... XXI. LA ȚUCU LA BRUTĂRIE, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2003 din
DAN IOAN GROZA by http://confluente.ro/articole/dan_ioan_groza/canal [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
ani (multe premii, concerte, festivaluri, vânzări de albume) - nu ne-a trecut prin cap că stilul în sine, substanța sonoră și spiritul stilului nu aveau puterea de a eleva sau de a edifica, ci doar de a se „răzbuna” împotriva neputinței față de dorința de plenitudine, elan care, neaflându-și o cale ascendentă reală, prindea forma unor catharsisuri fără finalitate constructivă. Noi nu ne dădeam seama de asta atunci. Ne rugam înainte și după concert, înainte și după ce urlam și făceam cât
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker by http://balabanesti.net/2015/11/13/recviem-pentru-un-vis-colectiv-marturisirea-unui-ex-rocker/ [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
în ultimii zeci de ani, totul iese pe dos. Fără nici o noima, Râul câștiga de fiecare dată, în lupta cu Binele, care e strivit, supus, distrus, anihilat de puterea acestei caracatițe ce-și întinde tenculele peste toate domeniile vieții. Sufocant. Neputința în fața acestui flagel e de natură să descurajeze orice om de bun simț. Tot așteptăm (chiar fără speranță, e drept!) - să se îndrepte lucrurile. Aș! Cărările se înfunda, zidurile apar pe negândite și-ți barează drumul și orice încercare de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Mica_intelegere_si_marea_tocmeala_cezarina_adamescu_1345545224.html [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
sărut, mângâiat de vânt, palme coborâte, pește forme, energie, la limita universului iubirii, pleoape închise, supunându-se clipelor, în șoaptele buzelor fierbinți, iluzia unei nopți prelungite, într-un alt neștiut spațiu, compoziție clasică, portativul perfect al dragostei, dorința lăcrimând, a neputința, stăvilita de emoția unei false note oprind timpul încăpățânat, ce-are același celebru, tic-tac, uitându-mă la ceasul vieții mele, întrebându-mă cât are să mai bată, iluzia unei călătorii nesfârșite, devenind deziluzia acestui prezent, un nou început, departe de tine
ILUZIA UNEI DEZILUZII de COSTI POP în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/costi_pop_1485552753.html [Corola-blog/BlogPost/381341_a_382670]
-
și tot mai departe ajung, așa cum mâinile mele prin spații te mângâie. Sufletul tău e o bijuterie în care încap toate doinirile lumii pe care le-ai strâns să le dărui. Dar trebuie să știi că între suflete există doar neputințele noastre pe care nu am știut sau nu știm ... Citește mai mult Între sufleteNu e nici o distanță între suflete,fiindcă sufleteletrec peste distanțele lumiiși tot mai departe ajung,așa cum mâinile meleprin spații te mângâie.Sufletul tău e o bijuterieîn care
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cad acordurile grele pe fărâma de iubire Din flori rupte faci inele și le-agăți în șapte fire Numărându-mi neputința, înfruptându-te din mine Neștiind ce e căința, neputând să dai din tine Te-ai ascuns în apa-ți dulce, în noianul de colinde Lăsând florile să-ți culce doar iubirile-ți flămânde Cozile-ți se colorează în închipuiri absurde
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1429991461.html [Corola-blog/BlogPost/369797_a_371126]
-
sângerau, dar cel mai adesea am încins penița în cerneala dragostei de viață, a iubirii și respectului față de semeni, scriind rânduri, rânduri mereu cu speranța că acestea vor respira în timp. Ele au adunat laolaltă căutările înfrigurate, izbânzile și umilințele neputinței de a cuprinde necuprinsul sau de a depăși propriile limite, dar și speranța de a fi de folos atunci când va veni timpul ca această ladă să se deschidă. Trăind în Canada, țara pe care o iubesc și o respect din
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_testamentul_une_elena_buica_1377352558.html [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
aliniat la cerințele viitorului. Propunerea lor vine cu nerv și dintr-un sentiment de frustrare și urgență - împărtășit în egală măsură de toți - că ne aflăm în ceasul al 12-lea cu școala românească și că orice altă amânare înseamnă neputință cronicizată. Vine, în același timp, total ruptă de realitatea pregătirii profesorilor noștri, de lipsa dublelor specializări, de nediscutarea nevoii de reformă administrativă și depolitizare a sistemului, de nepunerea sub lupă a corupției universitare și a modului în care studenții sunt
Ce se întâmplă cu reforma curriculară a ministrului Curaj? by https://republica.ro/ce-se-intampla-cu-reforma-curriculara-a-ministrului-curaj [Corola-blog/BlogPost/338435_a_339764]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1487573455.html [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
este baza oricărei virtuți. Jean-Jacques Rousseau *** Deșteptăciunea ține exclusiv de minte. Înțelepciunea, de “ceva” ce... gravitează mintea. Deșteptul arar intră în echipă cu înțeleptul. Iar amândoi în unul e o întâmplare și mai rară. * Înțeleptul tolerează proștii. El le înțelege neputința. Mai degrabă se miră de poticnirile deștepților. Înțeleptul nu folosește unități standard de lucru. Altfel ar fi doar... deștept. (sau: Deșteptul poartă mereu “cheile” asupra lui. Înțeleptul le meșterește pe loc.) Dacă lumea ar fi condusă de înțelepți, n-ar
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
este baza oricărei virtuți.Jean-Jacques Rousseau***Deșteptăciunea ține exclusiv de minte. Înțelepciunea, de “ceva” ce... gravitează mintea.Deșteptul arar intră în echipă cu înțeleptul. Iar amândoi în unul e o întâmplare și mai rară.Înțeleptul tolerează proștii. El le înțelege neputința. Mai degrabă se miră de poticnirile deștepților.Înțeleptul nu folosește unități standard de lucru. Altfel ar fi doar... deștept. (sau: Deșteptul poartă mereu “cheile” asupra lui. Înțeleptul le meșterește pe loc.) Dacă lumea ar fi condusă de înțelepți, n-ar
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
se vor căsători până în toamnă. Dar n-a fost să fie așa. Moartea tatălui fetei le-au dat toate planurile peste cap. Acum Săndica era preocupată și foarte îngrijorată mai ales de soarta mamei, bolnavă și ea și aflată în neputința de a se îngriji singură. Toate acestea nu au făcut decât să-i spulbere speranța că își va uni viața de cea a lui Mircea, înainte de începerea noului an de învățământ, sau cel puțin că se vor muta împreună, variantă
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ploaia_care_ucide.html [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
înjosite, sau oameni lipsiți de caracter și bun simț, care erau în stare să-și vândă chiar și părinții și frații pentru a avea un trai mai bun. Confruntarea veșnică cu deznadejdea nedreptății, a minciunii, a umilinței, a corupției, a neputinței de-a mă vedea în primul rând un om demn în societate și demn de meseria de medic, m-a determinat sa-mi părăsesc țara! Dar, recunosc sincer, am părăsit-o doar cu trupul, sufletul mi-a rămas acolo și
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1491906925.html [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
făcut. Sub draperia sorții, renunț și la proteste, De frica unui sigur și-amarnic upercut. Concluzia-i frivolă: ce mâzgă mă apasă! Pe umerii-mi de vată se-nghesuie poveri. De mâine-mi curăț trupul de veșteda carcasă A unei neputințe ce duce nicăieri! (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: SCENARIU ABSURD / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate Drepturile
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1471030096.html [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
propune să fac eu corectura ultimă (BT-ul) la întregul text al Bibliei...” (Sâmbătă, 19 august 2000). Am căzut pe gânduri. Era o mare cinste, însă, concomitent, o mare răspundere. O piatră de încercare. Și, tocmai de aceea, era cu neputință să refuz. Drept consecință, luni, 21 august 2000, ”în zori, am fost la poștă, să-i trimit părintelui Anania o epistolă (îi mulțumesc pentru cărți: Iezechiel și cea semnată de Dânsul și îi spun că accept colaborarea...)”. De fapt, colaborarea
DIN AMINTIRILE UNUI SCRIB. CUM AM LUCRAT LA VERSIUNEA BARTOLOMEU VALERIU ANANIA A SFINTEI SCRIPTURI de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Din_amintirile_unui_scrib_cum_am_lucrat_eugen_dorcescu_1354373555.html [Corola-blog/BlogPost/351632_a_352961]
-
în care făcea cale-ntoarsă din marginea satului stând fugar prin pădure ori la momentul în care i-au luat bunurile, golindu-i casa, Gheorghe se făcea stacojiu la față și cu greu își stăpânea mânia, apoi ceda cuprins de durerea neputinței în fața unui sistem opresiv, iar lacrimile-i împăienjeneau ochii. Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și rețină lacrimile, să nu le lase să curgă. Cu fiecare zi ce trecea, aceștia
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Acasa > Poeme > Antologie > GÂND DE DIMINEAȚĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINȚE) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1006 din 02 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului îmbracă-te strigi ca un naufragiat între verb și mângâiere strigă mai departe sunt surdă și mută orbi suntem amândoi când ne rostogolim printre
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_dimineata_2_octombr_anne_marie_bejliu_1380707074.html [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
miezul în flăcări devine izvor de căldură o păcăleală continuă a minții sufletului spiritul nu a crezut și nu va crede în falsitate superficialitate ură el își continuă absorbția uneori apatic alteori fericit neatins de aripile ieșite noduri din mlaștina neputințelor îmbracă-te îmbracă-te pentru ce îți răspund tot cu o întrebare pentru a nu opri lanțul iluziilor te-ar ucide un asemenea gest larg nu știi de-i bine sau rău polul surd te atrage cu brațele caracatițelor plăcerii
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_dimineata_2_octombr_anne_marie_bejliu_1380707074.html [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
și surâde galeș (să nu spun prostește) unui tigru și el cocoțat penibil pe un scaun rotunjit la capete ce-ar mai alerga acum pe țărm către liziera pădurilor junglei și eu Referință Bibliografică: Gând de dimineață 2 octombrie 2013 (neputințe) / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1006, Anul III, 02 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_dimineata_2_octombr_anne_marie_bejliu_1380707074.html [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
expulzarea românilor. Acolo unde multe dintre bisericile românilor erau închise, arse ori dărâmate, iar românii deposedați de toate drepturile, fără apărare, loviți în demnitatea și destinele lor, după cuvântul asupritorilor „fără îndurare”. Mulți dintre credincioșii năpăstuiți care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor duhovnicesc să-și spună durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor protopop, care, învăluindu-i în privirea lui caldă, îi asculta
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stefan_popa_1422728330.html [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
3:4-5...)). Deși nici nu-i nevoie să-L micșorăm noi astfel( prin alegerile noastre), pentru că El, de bunăvoie, se face mic pentru ca noi să sporim în înțelegerea celor veșnice; se dăruiește nouă, topindu-ne toate temerile, toate ezitările și neputințele în focul iubirii Sale; ne încredințează că tot ceea ce facem, ca răspuns la dragostea Lui, este întruchipare sau icoană a Împărăției, a acelei ordini de sus care nu s-a vrut niciodată separată de cele de jos; ne întemeiază în
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Nu_ne_simtim_raniti_cand_privim_spinii_unui_trandafir.html [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
fragment din corespondența respectivă: „Emisarul, un barbat de cam 65 de ani, se numește Winifried Blach, arată foarte puțin nemțește, iar comportamentul nu aduce cu acela obișnuit pe Valea Rinului; harnic, dinamic, intreprinzator, imaginativ. Drama vieții lui a fost, însă, neputința de a-și da seama cine este... Nemții îi spuneau că, deși neamț, nu pare a fi de-al lor, iar intuiția îi spunea că au dreptate, fără să-și explice din ce motiv anume. Era,deci, un altceva fără
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_o_privire_sinopt_george_roca_1372440559.html [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]