9,277 matches
-
Iapa-Roșie se "organizează" în jurul Cîntării Cîntărilor, pe care el i-o recită ei; orașul Metropolis se consideră urmașul Bizanțului etc.) sînt numeroase, iar argumentele, convingătoare. Preluînd altă sintagmă bănulesciană, e o lume a "ecoului întîrziat", imitativă și teatrală, jucînd la nesfîrșit, cum spune autoarea, o "farsă a descendenței" (în cadrul sărbătorii anuale a orașului urma să se joace, să ne amintim, o... feerie bizantină). Referindu-se la frecventa asociere Bănulescu-Sadoveanu (celălalt mare povestitor român al acestui secol), Monica Spiridon neagă orice asemănare
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
secolului al XIX-lea - "cea întîi verigă a acestei prețioase salbe de bucăți teatrale" (C. Negruzzi), "o frumoasă salbă de versuri armonioase" (Al. Odobescu) - trecînd prin "salba de căsuțe albe" (O. Goga), "salba de lumini" (G. Galaction), pînă la " O nesfîrșită salbă de ochiuri limpezi de apă" (Geo Bogza). Citatele din presa de după al doilea război mondial sînt cele mai tipice: "o minunată salbă de fapte omenești" (1955) și mai ales "salba de hidrocentrale" (1969). în descrierile turistice-propagandistice ale Capitalei nu
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
ample'... Și noi ne vom întreba: care reputație? care Banciu? Sau: o carte a Ecaterinei Botoncea 'se înscrie în topul celor mai bune cărți publicate de medicii-scriitori'. Care medici? Mai bună decît Céline? Și cam așa te poți întreba la nesfîrșit citind cronicile lui Geo Vasile. Și tot cam așa ajungi la întrebarea perfect justificată 'la ce bun critica?' Dacă criticul de întîmpinare Geo Vasile își exersează analiza pe toți anonimii, ce credit mai poate avea cînd se apropie de Breban
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
și Cristina - life stories producție tot UNATC, traductibilă și prin sintagma "lungul grum al dorinței către împlinire". Prestația protagonistului Aurelian Bărbieru a fost încununată cu premiul de interpretare masculină susținută fiind și de palpitul manevrelor digitale. Uzînd doar de un nesfîrșit travling, echipa londoneză a filmului Standing still - scenariul și regia Lija Ingolfsdottir, imaginea John Ward - și-a adjudecat premiul de regie recompensînd măiestria în prezentarea unei cozi la bilete, o adevărată galerie de tipologii umane. La categoria 16mm, cel mai
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
pe români pe treapta civilizației. Ideea era clar exprimată de I.C. Brătianu în articolul Ce am voit și ce voim, publicat în 1864 în Românul. Descoperind spectacolul "sublim" al libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
mai noi, aduc vorba despre asta. Confuzia între afirmarea unei femei într-o lume a bărbaților și normalizarea situației femeilor este de bună seamă convenabilă. Acel iată că se poate al telenovelelor este la fel de fals ca întreaga clovnerie a iertării nesfîrșite de care dau dovadă întotdeauna femeile bune (cînd o femeie nu știe să ierte cu bunătate astrală orice jignire sau agresiune trece cu siguranță în sectorul celor rele). Mai mult decît atît, un iată că se poate frumos regizat este
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
val feminin în literatură. Cu alte cuvinte e vorba despre niște tinere femei care înțeleg să-și exhibe feminitatea conștiente în același timp de un anumit tip de ridicol la care se expun (scriitoreasă, croitoreasă... zeflemeaua macho-istă va găsi nesfîrșite rime) și pe care și-l asumă, transformîndu-l în atu. Și asta fără să apeleze, cel puțin pînă acum, la o tradiție de filosofie feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
Cum nu beau, nici localurile nu-mi răpesc din timp. Nu am prea multe cărți de citit. Plimbarea zilnică pe sub frumoasele ceruri berlineze, oricît o prelungesc, nu-mi ocupă decît prea puțină vreme. Înțeleg acum de ce autorii aristocrați scriau acele nesfîrșite romane. Dar (ca să nu stîrnesc totuși prea multă invidie) pauza va lua sfîrșit foarte curînd și din martie voi putea fi iar găsit în Nada Florilor, la etajul opt al unui bloc unde n-ați vrea să stați. Și-am
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
totuși prea multă invidie) pauza va lua sfîrșit foarte curînd și din martie voi putea fi iar găsit în Nada Florilor, la etajul opt al unui bloc unde n-ați vrea să stați. Și-am să umblu iar cu liste nesfîrșite de lucruri de rezolvat. Și-am să cîștig iar, în totului tot, o unică sută de dolari pe lună. Și-or să mă doară și măselele, presimt... Ce-am scris aici? Am terminat, revizuit și completat partea a doua a
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
articol publicat în 1988, că intrăm în viață cînd jocurile sînt deja făcute și o părăsim fără a ști cum vor sfîrși ceilalți. De la Eschil încoace, un asemenea truism s-a repetat, sub tot felul de forme, de un număr nesfîrșit de ori. Singurul lucru ce diferă, în timp și spații și în funcție de mode și de gusturi, e retorica. Pentru moment, din spectrul larg de virtualități ficționale în care s-ar putea întrupa filozofia, aleg basmul. Și anume, basmul cult, aflat
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
care am dus-o pînă atunci. Înălțarea - de orice factură ar fi ea - duce întotdeauna spre o dimensiune einsteiniană în plus. Dar, mai des decît am vrea, lupta lui Iacob cu îngerul, pe care o purtăm mereu în noi, este nesfîrșită și cu rezultat incert. Se soldează cu o așteptare ce ne vlăguiește. Și ajungem personaje de roman rusesc, care îl așteaptă, veșnic, pe Godot. Ne trec viețile pe care, cu o nouă platitudine (a cîta?), nici măcar nu le-am trait
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
unei imense adîncimi, încît se întrevăd lucruri și adevăruri a căror destăinuire provoacă în mintea celorlalți ideea unor nebănuite complicații. Se așeza, în consecință, în fața cristalului oglindă și își vedea imaginea, consimțind că se vedea văzut. Treptat, operația repetîndu-se la nesfîrșit, omul nostru, odată viu, dispăruse total în neant, rămînînd, în locul lui, numai cel reflectat în oglindă. ("Poate că, acum, se va înțelege mai bine cum se insinua viața în atomii acelei sticle care nu trebuia decît să păstreze ceea ce neștiutorul
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
exclusivism este cel care alienează individul și nu spune nimic concret despre îmbunătățirea vieții lui. Vorbim despre bani și macroeconomie pentru a nu vorbi despre individ. El este de altfel remunerat nu cu bani, ci cu subiectul banilor și cu nesfârșite reverii finanțiste. Pentru că dacă e să vorbim despre o sumă concretă, atunci să constatăm firesc impactul ei în viața noastră. Mașini scumpe, restaurante de lux, Coasta de Azur, femei? Altă diversiune, înduioșător de răspândită. Nu, banii concreți ne-ar impune
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
respectă ordinea patriarhală a lumii, dorindu-și doar un loc cît mai comod și mai de autoritate pentru leneșa și senzuala ei persoană. Prizonieră a 4 bărbați, cu perspectiva unui viol în grup plutind în atmosfera tensionată a discuției la nesfîrșit lungite, Lelia scapă pentru că, la un moment dat, unul dintre bărbați își pierde calmul și îi dă două palme. Gestul agresiv "simplifică" brusc tabloul și îi dă energia să încerce și să reușească să iasă din casă. Scenariul este, pînă
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Alexandru Paleologu. În Codul penal nu exista crima de a fi fost moșier, totuși, una din direcțiile acuzării a mers pe această pârtie, a răfuielii, în larga bolgie a luptei de clasă. Procesele grupurilor de intelectuali din 1959 încheiau seria nesfârșitului lanț de asemenea înscenări, cu scopul de a nimici elitele tuturor categoriilor sociale românești, pe modelul patentat leninist. Operație care a reușit, în opinia noastră, în proporție de 95%, cu urmări probabil irecuperabile în biosul nației. A nu ține seama
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
pururi nu vom ști a Te lăuda, a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ți așa: Bucură-te Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste...”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 58, 59 footnote>. 5. Maica Domnului urzitoare de nesfârșită rugăciune Dacă pe sfinți care sunt „prieteni” sau „casnici” apropiați ai lui Dumnezeu Îi chemăm ca ei să fie solitori și Împreună-rugători cu noi la Dumnezeu, Prea Sfintei Fecioare Maria Îi cerem nu numai să se roage pentru noi, ci
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Înalte, neexprimat de Înalte, ale curăției și ale rugăciunii. Părintele Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu e copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu În neîntreruptă rugăciune”<footnote Ibidem, p. 124 footnote>. Ea și dăruiește direct din bogăția pe care o are
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă... ca să-ți strigăm cu toată făptura Într-o deplină Închinăciune: Bucură-te Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune... Și Preacurată... Dragostea Lui să ne fie de nelipsit cu Numele de slavă de suflet lipit. Și cu fiece fir smerit de răsuflare să se aprindă În noi a Numelui chemare. Să ne ardem de pară În Dumnezeu din
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
sta mult mai simplu. Bujor Nedelcovici folosește într-adevăr o structură romanescă faimoasă mai ales în proza de expresie germană, o structură care oferă iluzia complexității, seriozității, grandiosului chiar. Fresca romanului realist de secol nouăsprezece e revitalizată printr-o problematizare nesfîrșită de tip dostoievskian, un hibrid interesant, care trebuie salutat cel puțin pentru efortul pe care îi presupune. în mare, formula îi și reușește scriitorului, chiar dacă stîngăciile sînt numeroase și evidente, fragmentarismul apărînd deseori doar de dragul fragmentarismului și pentru deruta cititorului
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
să știi de te avertizează sau blesteamă. Iar foarte aproape de final (în "capitolul" 71 din 81 cîte are cartea, ce, de altfel, dă impresia că s-ar fi putut sfîrși oricînd sau, ca și călătoria, ar fi putut continua la nesfîrșit), întîlnim o serie de "definiții" alternative ale istoriei, care poate că ar merita citate in extenso. Iată-le: "Istoria este o enigmă. Sau istoria nu e altceva decît minciună. Sau istoria e un șir de baliverne. Sau istoria e o
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
e o dispoziție muzicală, căreia i s-ar putea tăgădui interesul, nu însă și realitatea primară; în ea salutăm poate întîia licărire de conștiință a materiei ce se însuflețește". Ea este acompaniată de alte opinii relevante, ale lui Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N.
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
sporit tensiunea dramatică și sucul comic, ar fi lucrat nuanțat cu actorii buni și profesioniști pe care i-a ales, ar fi scos la iveală substanța conflictului care macină practic societatea: alunecarea spre derizoriu, consumul pînă la dependență de telenovele nesfîrșite, proaste, lacrimogene, ignorarea culturii, amenințarea teatrului prin forme facile și superficiale de pseudocultură. Accentele S.F., pe care dramaturgul le aduce și în alte piese, absurdul, grotescul, hilarul, nespeculate în reala dimensiune pe care o au, rămîn mofturi, aiureli, zgomote, agitații
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
din traducerea magnifică a lui Mircea Ivănescu făcută unuia dintre romanele de bază, ale lui Faulkner în anul 1975, la Editura Univers, - ABSALOM, ABSALOM! (începutul). * "Începuseră puțin după orele două și pînă aproape la apusul soarelui în după-amiaza de septembrie nesfîrșită, tăcută, fierbinte, inertă, moartă, rămăseseră în încăperea pe care domnișoara Coldfield o numea încă birou pentru că așa îi spusese tatăl ei - o cameră întunecoasă, fierbinte, neaerisită, cu toate obloanele închise și zăvorîte de patruzeci și trei de veri, pentru că pe
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
României. Aș spune chiar că ele se confundă cu țara. Evident, nu e normal ca un prim-ministru să dea turul halelor de fabrici. Dar nu e normal nici ca același premier să se deplaseze prin oraș însoțit de coloane nesfârșite de mașini pline de sepepiști. De ce se teme dl. Năstase? Bazându-se pe o majoritate confortabilă, el poate face și desface absolut orice lege - mai puțin aceea a bunului simț. Îl înțeleg pe dl. Năstase că încearcă să-și facă
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
realitate diurnă. O simțeam fizic. Simțeam cum corpul intelectual capătă contur. Îmi aduc aminte de un om extraordinar, care a însemnat foarte mult pentru mine cel de atunci, ca și pentru cel de astăzi, compozitorul Dorin Liviu Zaharia. În afară de cîntări nesfîrșite, de nopți pierdute în alcool și metafizică, venea o oră din noapte cînd Ciabi Zaharia ne spunea: "Acum dăm extemporal. Scriem." După ce ne îmbătam, după ce vorbeam de Nae Ionescu, de Cioran, de cărțile interzise, de poezii, de Kant, dădeam extemporal
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]