2,310 matches
-
conservate desemnate I-V (fig. 20.1B). Prima regiune aparține unui domeniu de activare a transcripției, pe când regiunile II-V aparțin domeniilor de legare la ADN cu specificitate de secvență. Capătul carboxil, dincolo de aminoacidul 300 are un domeniu de legare nespecifică la ADN și un domeniu de tetramerizare. Proteinele codificate de deoxiribovirusurile oncogene se leagă la P53 și o inactivează. Mutațiile ce apar în secvența genei p53 au cel mai mare efect deletoriu atunci când afectează regiunile conservate II-V dar mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tehnica condensării cromozomale precoce (PCC). Echivalenți citogenetici ai amplificării genice în neoplaziile umane sunt prezentați în tabelul 23.3. În leucemiile limfocitare cronice cu celule B (cu celule păroase, mielom multiplu, leucemie cu plasmocite etc.) apar remanieri cromozomale specifice sau nespecifice. Glioamele sunt foarte heterogene din punct de vedere histologic și sunt caracterizate prin trisomie 7, monosomie 10 și monosomie 22, pierderi de heterozomi și prin DM-uri apărute prin amplificarea genelor c-erb B, N-myc și gli. În cancerele ovariene sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Celula tumorală expune pe suprafața ei antigene asociate cu moleculele CMH I, dar elimină și molecule solubile, care sunt preluate de CPA și prezentate limfocitelor Th. Acestea secretă IL-2, activatoare pentru toate tipurile de celule cu funcție imunitară, specifică sau nespecifică. Antigenele exprimate pe suprafața celulelor tumorale activează răspunsul IMC, iar antigenele solubile stimulează sinteza anticorpilor. Imunitatea antitumorală mediată de celulele T este analoagă ca mecanism răspunsului imun față de alți antigene T-dependente (de exemplu, antigenele CMH). Experiențele in vitro au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
molecule CMH I. Interacțiunea limfocitului Tc cu celula malignă este specifică. Limfotoxina produsă de limfocitul Tc are efect litic direct asupra celulelor tumorale. In concluzie, reacția imună față de celulele tumorale are două etape. În prima etapă sunt activate celulele efectoare nespecifice (macrofage, eozinofile, neutrofile, celule NK) și se produce o reacție inflamatorie locală. Reacția nespecifică ușurează reacția imună specifică, prin diminuarea ratei de creștere a tumorii și creșterea nivelului de prezentare a antigenelor tumorale de către celulele maligne, prin modularea exprimării moleculelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
limfocitul Tc are efect litic direct asupra celulelor tumorale. In concluzie, reacția imună față de celulele tumorale are două etape. În prima etapă sunt activate celulele efectoare nespecifice (macrofage, eozinofile, neutrofile, celule NK) și se produce o reacție inflamatorie locală. Reacția nespecifică ușurează reacția imună specifică, prin diminuarea ratei de creștere a tumorii și creșterea nivelului de prezentare a antigenelor tumorale de către celulele maligne, prin modularea exprimării moleculelor CMH. În cea de a doua etapă, celulele Tc asigură protecția imună față de creșterea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a tumorii și creșterea nivelului de prezentare a antigenelor tumorale de către celulele maligne, prin modularea exprimării moleculelor CMH. În cea de a doua etapă, celulele Tc asigură protecția imună față de creșterea tumorii. Celulele efectoare ale imunității mediate celular, specifică și nespecifică, sunt eficiente în detectarea și liza celulelor tumorale izolate și transplantate. Deoarece detectează celulele tumorale izolate, ele sunt eficiente în prevenirea metastazelor, dar sunt ineficiente față de celulele care au constituit deja o microtumoră. Arginina (Arg) este un aminoacid dibazic, sintetizat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care CEA ajunge în sânge. Din sângele pacienților neoplazici, CEA sintetizat de celulele maligne este epurat la nivelul ficatului. De aceea, cele mai mari concentrații de CEA apar la neoplazicii cu insuficiență hepatică (metastaze hepatice, ciroze). CEA este p antigenă nespecifică, deoarece poate să apară în concentrații mici (10 ng/ml), în sângele unor pacienți cu maladii nemaligne: la cei cu ciroză alcoolică a ficatului sau cu insuficiență renală, astfel că speranța detectării neoplaziilor, prin depistarea CEA în sânge, s-a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din arii geografice diferite; infecția pe căile mucoaselor; prevalența infecției în populația săracă; existența unei latențe biologice-clinice de lungă durată; localizarea infecției în situsuri privilegiate, din punct de vedere imunologic (sistem nervos central, organe limfoide); dificultatea recunoașterii sindromului infecției acute nespecifice; evidența rară a «refacerii spontane» după infecție; supresia reactivității imunitare; inaccesibilitatea imunologică, datorită integrării provirusului ADN în genomul gazdă; lipsa cunoștințelor de patogeneză virală HIV-1 și a corelațiilor ei cu răspunsul imun protector; absența unui model animal satisfăcător pentru infecție
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cazuri chiar cu status cavitar negativ (caverna deterjată) 9. Sindroamele de scleroză cicatricială - cu localizare și extindere variabilă, cuprind: lobitele scleroase retractile fibrotoraxul posttuberculos scleroza interstițială difuză posttuberculoasă 10. Sindroamele pleurale reziduale - pahipleurite, pneumotorax spontan, pungi pleurale reziduale, empieme tardive nespecifice 11. Sindroame de insuficiență respiratorie cronică 12. Sindromul de cord pulmonar cronic posttuberculos [48]. Coman clasifică sindroamele posttuberculoase astfel: 1. Sindroame posttuberculoase predominent pleurale reprezentate de pahipleurite masive, cavități pleurale reziduale, status postpneumotorax, postpleurezie, postempiem bacilar. 2. Sindroame posttuberculoase predominent
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
The girl is beautiful. b. The boys are beautiful. c. I / you / we / they sing. Trebuie făcută distincția între nemarcat și nespecificat. În analiza pe care am adoptat-o pentru neutrul din română, substantivele neutre sunt nespecificate pentru gen. Genul nespecific se asociază în română cu marca de masculin la singular și cu marca de feminin la plural (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). Prin urmare, substantivele neutre au niște mărci ale trăsăturilor phi, nu sunt ca adjectivele din engleză
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2. Acordul în grupul nominal). Prin urmare, substantivele neutre au niște mărci ale trăsăturilor phi, nu sunt ca adjectivele din engleză, lipsite de mărci. Nemarcarea înseamnă doar absența mărcii morfologice, nu absența trăsăturii. Pentru absența trăsăturii se folosește termenul de nespecific. La verb, defectivitatea de persoană și număr se traduce prin utilizarea aceleiași forme ca la persoana a III-a singular. Dacă subiectul nu are trăsături phi, verbul are o formă nemarcată persoană și număr (omonimă cu persoana a III-a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este postpus și nemarcat cu pe: (3) *Îl chem medicul. Când CD este antepus, dublarea are rolul de a marca faptul că argumentul complement ocupă o poziție noncanonică (pentru această analiză, vezi Van Peteghem, 2003-2004), dar și specificitatea. Un CD nespecific, deși mutat, nu este dublat: (4) a. Jucători ca Hagi nu mai întâlnim acum. - set deschis, proprietate a'. *Pe jucători ca Hagi nu îi mai întâlnim acum. b. Jucătorii ca Hagi nu-i mai întâlnim acum. - set închis, citire individuală
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un complement indirect +uman, alteori un complement +specific. Dacă CI este un substantiv cu articol nehotărât, dublarea marchează specificitatea nominalului CI. În (9), nominalul unui băiat poate să fie specific sau nu, în funcție de context. În (10), nominalul unui cerșetor este nespecific, deci dublarea este puțin acceptabilă. În contextele cu reluare din (11), se poate utiliza cliticul doar dacă nominalul anterior este +specific: (9) a. Am cerut unui băiat să deschidă geamul. b. I-am cerut unui băiat să deschidă geamul. (10
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iv) În structurile cu complement direct antepus și cu dublare, cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică este postverbală. Cliticul pronominal este inserat pentru a exprima cazul nominalului antepus, care este într-o poziție nespecifică și al cărui caz nu este marcat prin prepoziția gramaticalizată pe (deoarece nu este +personal): (35) a. Scaunul l-am rupt. b. *Scaunul am rupt. (v) În altă analiză, cliticul și nominalul formează un grup determinant extins (vezi Uriagereka, 1995
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
antipasivului este legată de anumite grupuri de limbi înrudite sau învecinate: mayan, salish, limbile nakh-daghestaneze, austroneziene, australiene. Manning (1996: 73), urmându-l pe Postal (1977)71, arată că limbile acuzative au două construcții asemănătoare antipasivului, constând în: (a) ștergerea obiectelor nespecifice: John ate the burger/John ate 'Ion a mâncat burgerul/Ion a mâncat'; (b) alternanța conativă: Mary kicked the ball/at the ball 'Maria a șutat mingea/în minge'. Dixon (1994: 147) interpretează ca structuri antipasive construcțiile tranzitive englezești în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adevărat că antipasivul caracterizează numai limbile ergative, aducând contraexemple din limbi neergative care au antipasiv: nahuatl, soninke. Și în limba română există construcții similare celor din engleză și din franceză, discutate în bibliografie, care corespund atât tipului (a) − ștergerea obiectelor nespecifice −, cât și tipului (b) − alternanța conativă (obiect direct − obiect prepozițional): (a) Ion bea țuică > Ion bea Ion mănâncă sarmale > Ion mănâncă Ion cântă la pian > Ion cântă (b) Ion lovește sacul de box/în sacul de box Câinele roade osul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de Dixon (vezi supra, 6.1.): deși aceste construcții corespund primelor trei criterii din definiția dată de Dixon (structura tranzitivă devine intranzitivă, A devine S, O devine periferic − în cazul alternanței conative − sau este complet eliminat − în cazul ștergerii obiectului nespecific −), ele contravin ultimului criteriu, nefiind asociate cu o marcare explicită, marcare evidentă în cazul pasivului. Prin urmare, răspunsul la întrebarea " Există antipasiv în limbile acuzative?" trebuie nuanțat: construcțiile din engleză, din franceză și din română analizate aici nu corespund tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
partiție ergativă prin reinterpretarea construcției antipasive. La rândul ei, o limbă cu partiție ergativă poate deveni acuzativă prin reinterpretarea construcției ergative tranzitive ca fiind pasivă. De exemplu, tagalog este ergativă (a păstrat construcția antipasivă; antipasivele oblice sunt tipic nedefinite și nespecifice), malgașa are partiție ergativă (sintaxa acuzativă a rezultat din construcția antipasivă, în care argumentul în absolutiv a fost interpretat ca subiect), iar indoneziana este acuzativă (construcția antipasivă − absentă din stadiul actual al limbii − stă la baza structurii active tranzitive; există
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mărci pentru pasiv, precum și folosirea pasivizării în situația în care agentul de persoana 3 acționează asupra pacientului de persoanele 1 și 2. Influența exercitată de limbile romanice (spaniolă, franceză) a făcut ca în limba bască să fie înregistrate fapte lingvistice nespecifice (chiar la nivelul morfosintaxei), comentate de Jendraschek (2007). De-a lungul timpului, basca a creat mai multe structuri de compromis, care imită unele modele romanice. Dintre acestea, unele au impact asupra întregului sistem: neutralizarea distincției morfologice dintre obiectul direct și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structura preergativă a fost deergativizată între secolele XIV−XVI; agentul a primit cazul marcat; noi terminații personale au fost afixate la forma verbală; în vest, a fost întărită marcarea oblică a agentului prin folosirea unei prepoziții specifice (în hindi) sau nespecifice (în marathi), dezvoltându-se structura ergativă la perfect. Numai câteva limbi moderne indo-europene au păstrat marcarea oblică a agentului (jaisalmeri, rajasthani de vest). Așezarea agentului în poziție inițială este anterioară perceperii lui ca subiect semantic. Evoluția limbilor din est și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care se poate introduce un complement în structura sintactică, modificându-se totodată și forma verbului. Se poate vorbi de existența antipasivului în accepția "tare" a termenului numai pentru foarte puține limbi acuzative, de cele mai multe ori mecanismele asemănătoare antipasivului (ștergerea obiectelor nespecifice și variația complement direct/complement prepozițional) nefiind asociate cu o schimbare în forma verbului. În ultima secțiune (7.) am avut în vedere tipurile de schimbări lingvistice care implică ergativitatea. Am subliniat că, spre deosebire de schimbările minore, o schimbare tipologică nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1999) − vezi infra, 4.3.1. și Capitolul 4, 4.: Ion dansează cu plăcere > Ion dansează rock'n-roll cu plăcere Ion cântă în corul școlii > Ion cântă cântece patriotice în corul școlii; ● treceri între tranzitive și inergative, prin ștergerea obiectului nespecific: Ion mănâncă sarmale toată ziua > Ion mănâncă toată ziua Ion scrie romane polițiste > Ion scrie. Hill și Roberge (2006: 5−6) observă că este posibilă trecerea între tranzitive și intranzitive, dar nu și între inergative și inacuzative, pentru că acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului că alternanța ergativă este diferită de alternanța obiectului nespecific: Tom smokes cigarettes/Tom smokes ' Tom fumează țigări'/'Tom fumează'; (b) obiectul verbului tranzitiv și subiectul verbului intranzitiv trebuie să aibă rol tematic identic (rolul tematic atribuit de verb argumentului intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
S al verbelor inacuzative. Dacă verbul e inergativ, marca e opțională. În domeniul imperfectiv, marcarea argumentelor A și O este opțională, iar pentru O, marca poate varia. Partiție aspectuală: la aspectul perfectiv propriu-zis agentul este marcat, iar la aspectul general, nespecific, ambii participanți sunt nemarcați. La trecut, marcarea agentului este obligatorie, nuanța aspectuală perfectivă decurgând automat din marcarea Agentului. Verbul se acordă cu subiectul în persoană, număr și, numai pentru persoana 3 (nume și pronume), în gen. Verbul se acordă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ori. Un risc major apare și la persoanele cu proeminențe (polipi adenomatoși) pe stratul intern al stomacului și la persoanele care au fost supuse unor intervenții chirurgicale anterioare, prin care a fost Îndepărtată o porțiune a stomacului. Simptomele inițiale sunt nespecifice și trecute cu vederea de bolnavi. Mai Întâi se simte o jenă epigastrică, dureri În etajul abdominal superior, anorexie generală cu lipsa poftei de mâncare față de pâine, carne și grăsimi, regurgitări, greață, vărsături cu sânge proaspăt sau cu aspectul
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]