1,042 matches
-
înfometat ca și el, scena cu bunica de o implacabilă cruzime care-l scapă pe câinele credincios al familiei de agonia inaniției prelungite, prezența discretă a lui Moș Butu, a fraților Răzmeriță, pictori iconari, sau a domnului Muca, de o nespusă omenie (în partea întâi), a doctorului Gomoiu (în partea a doua) și (surprinzător!) a primarului, deci un om al sistemului (asta, deși, eu sunt convins, nu e, chiar pare ficțiune), din comuna de care aparțineau deportații, portretele mamei, ale fraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noastre s-au despărțit, a continuat frăția noastră. Cred că dacă am fi fost maturi sau mai mari cu abia câțiva ani, ne-am fi apucat de analizat trăirile noastre. * Sigur că prietenia noastră nu a trecut neobservată. O taina nespusă este o împărtășire mai trainică decât mărturisirea. Când am întâlnit, în viață, mult mai târziu, împrejurări asemănătoare, am greșit punând vorbe și mărturisiri în locul tăcerii. Am învățat dar prea târziu că tăcerea este un cuvânt un cuvânt invers care, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rugăciuni care vor fi primite. Știu prea bine că "Spiritul, după cum spune Sf. Pavel, vine și El în ajutorul slăbiciunii noastre, deoarece noi nu știm ce să cerem în rugăciune cum trebuie, pe cînd Spiritul însuși mijlocește pentru noi cu nespuse suspine. Iar Acela care pătrunde inimile știe care este dorința Spiritului, și că el mijlocește pentru sfinți după vrerea lui Dumnezeu."52. Îmi dau seama că vocea celor simpli și a ignoranților înșiși ajunge în ceruri dacă este pusă în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
B...ncii Mondiale) și nici s... nu subestim...m consecințele pașilor de adoptare a euro, când economia româneasc... nu va mai beneficia de politică monetar... și de cea cursului de schimb propriu ca instrumente de ajustare la șocuri. Exist... aspecte nespuse sau neprecizate suficient în Raport, ce trebuie s... între în agendă de guvernare. În politica macroeconomic..., de pild..., este vorba de o politic... bugetar... strategic... (prin programare bugetar... multianual... și o stabilire a priorit...ților finanț...rilor mari de la buget
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
tulbura liniștea... și numai când am ieșit la troița ce străjuia din vechime locul din care începe a se vedea orașul de la poale, și am zărit cerul siniliu ce se deschisese larg deasupra noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă splendoare, Luceafărul de dimineață, numai atunci ni s-au deschis sufletele și am simțit întreaga frumusețe a vieții, în ciuda vicisitudinilor ei de tot felul. Drumul spre Câmpulung a decurs fără incidente. Abia ajunși însă - o nouă sursă de stres... Augusta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
revenea acum. Acolo am hotărât să-mi înjgheb un fel de ermitaj, un refugiu de muncă și de meditație, pe care l-am botezat „Cabinetul rece“, pentru că nu avea nici sobă și nici ferestre... L-am mobilat cu o dragoste nespusă, pentru că era de fapt prima încăpere cu adevărat a mea după aproape treizeci de ani de viață. 30 august 1955 Zilele mi le petrec în alergături după tot felul de acte și hâr tiuțe, fără de care viața, așa se zice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe Alice... Faptul de a avea la dispoziția durerii sale un mormânt, fie și la șapte kilometri de bariera Bucureștilor, loc unde se ajungea anevoie, cu două tramvaie până la stația terminus, iar apoi și cu un autobuz, era totuși o nespusă mângâiere și liniștire, care dădea suferinței sale o preocu pare practică, o consolare a gândului și a trupului, veșnic îndemnate să ajungă acolo, la căpătâiul fiului iubit, fie să-i aprindă o lumânare, fie să-i pună o floare, fie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vorbă, mi-a aranjat gulerul cămășii, pe care îl purtam, după moda vremii, peste haină... * Descoperire tardivă. În vizită la D.D: o întâlnesc pe C.C., fosta colegă de facultate, de an și de grupă între 1956-1959. De la care, cu nespusă mirare, îmi este dat să aflu, după 20 de ani, că în vremea studenției noastre ea se temuse un pic de mine, găsindu-mă tăios și sarcastic. Dumnezeule! Va să zică, și eu, timidul de altădată, puteam să intimidez pe alții! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
privire, amestec de sfidare, dreaptă mânie și încredere nelimitată în caracterul legic al dezvoltării sociale tipică atâtor eroi convenționali care cad răpuși de reprezentanții forțelor retrograde ale istoriei, și nici una plină de spaimă, sau numai de spaimă: ci cu o nespusă mirare, cu stupoare, cu o foarte ațâțată și aproape veselă, în adânc, curiozitate: „Oare chiar va trage?” „Ce te holbezi așa la mine, crezi c-o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iar ea s-a așezat chiar în locul unde ședea Aia de obicei și ațintea de acolo, îngândurată, flăcările din vatră. Am crezut că e chiar ea și că trupul îi fusese astfel transformat prin niște vrăji. Am luat-o cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la piept, în dreptul inimii, mângâind-o febril pe căpșor. Mi-a răspuns cu un tremur imperceptibil al membrelor, ca și cum ar fi consimțit. Am legănat-o și am plâns bezmetic. Ca un prost. Nimicire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a limbii pe care și le-a adunat în volumul Măiastra (Editura Timpul, Reșița, 2000, Colecția Eminesciana, nr. 8), atrăgând atenția, cu bonoma sa exprimare autoironică, asupra "detaliilor semnificative", stilistic vorbind, prezente în creația marelui poet, evidențiind, cu o "bucurie nespusă", "strălucirea versurilor eminesciene" și iluminând totodată "noblețea Omului care le-a zămislit". Analizele sale nu au rigiditatea demonstrațiilor didactice și cu atât mai puțin algebrica seacă a analizelor gramaticale, el preferând a-și conduce, oarecum cozeur, cititorii pe terenul plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din Argeș la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
varza și tocana lor de ți lua gura foc. - Citiți și recitiți această listă de bucate, floarea bucătăriei românești de pretutindeni, cum și acest itinerar culinar retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
grație și naivitate, al lui Longos, bătrân astăzi de o mie șapte sute cincizeci de ani și pe care Goethe se mândrea a-l reciti măcar o dată În fiecare an? Vor fi avut ochi pereții acestei odăi, să-i vadă farmecul nespus al pudoarei ofensate, violentate și resemnate? Spaima și teroarea din ochii ei plini de implorare? Părul frământat și des pletit până peste coapse? Sânii, albi și zbuciumați, feriți pe cât se poate? Pulpele strânse și ghemuite În jurul ranei reve latoare? Numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul Epureanului în tot lungul lui doar ne-o zări venind. Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N-a fost gând al meu pe care să nu i-l spun, n-a fost vers pe care să nu ceară să i-l citesc, n-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
scris cele mai multe poezii strânse în volumele „Din Țara Zimbrului” și „Pârgă”. Îi plăcuse primul meu volum intitulat „Poezii” și mă zorea să scriu!” Despre marea prietenie cu autorul romanului „Dan” afirmă: „Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături, dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N a fost gând al meu pe care să nu i-l spun, n-a fost faptă de care să nu știe”. Studiul domnului Ion N. Oprea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pe pământ mărită; Fecioară, Maică Preacurată, Cu Inima Neprihănită. În lumea noastră de ispite, De vicii și păcate plină, Tu fost-ai singură scutită De-a Evei strămoșească vină. Arhanghelul venind din ceruri Ți-a zis: “Fii binecuvântată!”, Căci cu nespus belșug de haruri Erai de Domnul înzestrată. Si astfel Inima Preasfântă A lui Isus, Mântuitorul, Află în sânul tău, de Mamă Lăcașu-i vrednic și izvorul... De-atunci crescu în al tău suflet Dorința vie, arzătoare, De-a-i fi în toate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
crucii De mari dureri ai fost rănită! Dar pentru toate Tatăl veșnic Ți-a dat răsplata meritată Căci te-a voit cu trup și suflet Să fii la ceruri ridicată. Acolo printre sfinți și îngeri, Împărăteasă și Stăpână, Ne mijlocești nespuse haruri Și ni le-mparți cu largă mână. Noi azi cu-ncredere fiască Ne consfințim Inimii tale Îți dăruim a noastre inimi O, Mamă, în primire, ia-le! Condu de-acum Tu viața noastră Pe-a sfintelor virtuți cărare, Ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Încăpea În piele de mândrie și, În taină, o Învăță nu numai limba latină, ci și cea greacă, pe care o știa el din tinerețe. Hildebrand, care niciodată nu fusese prea priceput În ale scrisului și cititului, o privea cu nespusă admirație. Mai mult, Începuse s-o iubească de parcă ar fi fost copilul lui. Adelheid nutrea aceeași pasiune pentru vânătoare, pentru cai, și și-ar fi petrecut cu mult mai multă plăcere timpul la grajduri sau În sala de arme decât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-l apăra pe rege. În aceste condiții, la 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a decis să semneze actul de abdicare, dar în manifestul pe care l-a adresat poporului român, sublinia doar că datorită zilelor de vitregie nespusă care îndurerează țara, trece asupra fiului său, Mihai, grelele sarcini ale domniei. Despre investirea fiului său Mihai în calitate de rege. Ca urmare, în opinia sa, Mihai I nu a fost investit oficial în calitate de rege, deoarece a depus jurământul în fața câtorva persoane
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la 18 iunie 1993 în mormântul părinților săi din cimitirul clujean, înfipt în „inima urbei“. Istoria literaturii ca sinteză lirică. Când moare un scriitor autentic, ne gândim automat la faptul că, din acel moment, anumite lucruri vor rămâne pentru totdeauna nespuse. Fiindcă numai și numai acel scriitor putea să le spună. Moartea unui mare critic e cel puțin la fel de teribilă pentru viața literaturii. Pentru că, odată cu el, dispar pentru totdeauna interpretări și descifrări de texte pe care numai el avea harul și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cosmică, iubirea o cunosc în primul rând în mod ideal. Beatitudine nu am avut decât o singură dată, într-un vis, când se părea că mergem amândoi pe un câmp și chiar această tovărășie de drum mă umplea de fericire nespusă, pentru ca, în momentul când mâinile noastre s-au atins, s-au încleștat, unirea palmelor să fie îmbătătoare până în prag mistic. Totdeauna, de la vârsta de paisprezece cincisprezece ani, am iubit cu o intensitate egală, năprasnică, și suferind îngrozitor, fără ca cineva din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de 6 septembrie, Carol al Il-lea a renunțat la tron. Documentul semnat era un apel către români, în care nu se folosea cuvântul „abdic” ci o formulă alambicată ce putea lăsa loc unei eventuale reveniri: „Azi, zile de vitregie nespusă, îndurerează țara, care se găsește în fața unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din Marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut și crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care știu cât de mult îl
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
copil am fost dus într-o sară acolo, de alți băieți, la priveghiu. Ne-am jucat și am petrecut strașnic în sara acea, lângă mort probabil. Am jucat inelul, țușca și alte jocuri. Și era un haz și o gălăgie nespusă. Nimene, după cât știu, nu era trist... Insomnie și febră... Persistența cu care bolnavul urmărește desenurile și figurile tapetului din apropierea sa, pe părete. Colonelul Vrabie, care se uită cu plăcere pe fereastră cum mușcă cânii pe oamenii care intră în ogradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]