846 matches
-
tot așa, până devii adult. Nevinovăția primilor ani ai copilăriei e ca primăvara, fiica renașterii, e anotimpul în care totul revine la viață, îți dă speranță și bucuria de a renaște iar și iar cu aceeași prospețime și vigoare de nestăvilit. Ea presară peste natură mii de flori, ghiocei, lăcrimioare, viorele, brebenei și brândușele, un peisaj pastelat și plin de culoare, voioșie și extaz. Totdeauna în mintea mea acest anotimp este sinonim cu dorința nestăvilită din sufletul unui copil, senzația eternă
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
cu aceeași prospețime și vigoare de nestăvilit. Ea presară peste natură mii de flori, ghiocei, lăcrimioare, viorele, brebenei și brândușele, un peisaj pastelat și plin de culoare, voioșie și extaz. Totdeauna în mintea mea acest anotimp este sinonim cu dorința nestăvilită din sufletul unui copil, senzația eternă a copilăriei, bucuria și jovialitatea prin care crede că totul și orice se poate împlini, fără opreliști sau imposibilități. Și atunci când neputincios și lipsit de experiență cade jos, se ridică neafectat și-aleargă bucuros
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
ridică neafectat și-aleargă bucuros mai departe, începe totul din nou și din nou cu-aceeași sete de a realiza ceea ce își propune, de a-și împlini visul cu ardoare și speranță că până la urmă totul va fi bine. Bucuria nestăvilită a copilului e o eternă și imperturbabilă vară, anotimpul fluturilor co lorați ce-mpânzesc văzduhul, al albinelor harnice și trudnice cutreierând din floare-n floare pentru a aduna pulberea de aur a corolelor multicolore, când pe cer se zărește mingea
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
-n năzuinți Pe-obrazul tău, neștearsă de uitare... O clip-a fost, ori cine știe câte Și-o albie subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându-le în sufletu-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca-n apele oglinzii, se răsfrânge... Mă-ntreb de ce și mă-nfior, tăcut, Ajuns-am pentru tine amintire... Din tot ce-a fost, în pulberi prefăcut, Trecutul și iubirea-s nălucire...
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
Nu-mi vine să cred că din oglindă, mă privește uimită o duduie îmbrăcată în pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva stropi de noroi. Înțeleg pe loc apostrofările din 'market' și mă prăvălesc pe fotoliu în hohote nestăvilite, sub privirea mirată a nepoțelei mele care mi se alătură pe dată iar râsul inundă încăperea preț de câteva minute, acompaniat de ropotul ploii demențiale.. Mama Senciuc Încă de pe la sfârșitul lui cireșar, parcă ne dădeam întâlnire, în cimitirul evreiesc aflat
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Elenă Marin Alexe din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic privim înapoi. Trec ani bătrâni, sosesc cei tineri, acum e luni, acum e vineri, curg ierni și primăveri sau toamne, prin sufletele noastre Doamne. Trec vise multe, se nasc dureri, se zbate dorul
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
mai ascult, adun la piept doar amintirea, roua din ochi scalda privirea. Trec generații, generații, alții că noi, iar noi că alții, trec veri, sau primăveri și toamne, ne-apropiem de Tine Doamne! din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic privim înapoi.
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
astfel de zâmbet pe o străduță lăturalnică, n-avea să mai aștepte un al doilea ca să ducă mâna la spadă și s-o tragă fulgerător din teacă. A-ți Încrucișa cărările cu personajul acela era totuna cu a simți nevoia nestăvilită de a-i face de petrecanie Înainte ca să ți-o facă el ție. Închipuiți-vă domniile voastre un șarpe complice și periculos, despre care nu știi niciodată de partea cui este, până când descoperi că e doar de partea lui și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nici o armată nu a reușit să o înfrângă. Un singur om reprezintă cheia victoriei sau a înfrângerii Troiei - Ahile (Brad Pitt). Arogant, rebel și aparent invincibil, Ahile nu are devotament față de nimic și de nimeni, cu excepția propriei glorii. Nevoia lui nestăvilită de renume etern este cea care îl determină să atace porțile Troiei sub steagul lui Agamemnon - dar iubirea va fi în final cea care îi decide soarta. unde? cine? când? Vineri, 14 mai Firestage Club, ora 22: Hot Night Party
Agenda2004-20-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282433_a_283762]
-
Anton Pann excelează în rearanjarea folclorului românesc și universal, mai ales a celui de esență paremiologică. Atunci cînd plutește în folclor, cînd nimic din ceea ce scrie nu a fost inventat de el, tocmai atunci originalitatea lui Anton Pann se desfășoară nestăvilit; rescrierea și nuanțarea de către el a unui ansamblu poetic la care toate elementele sunt împrumutate - iată rețeta capodoperei la Pann. Bricolajul de geniu îi definește specificul. Cele mai reușite episoade din Povestea vorbii ori O șezătoare la țară nu conțin
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
fermecat, îl aștepta neclintit Omul Șarpe. Înain-tînd către el, pe nisipul ce încă mai mirosea a fiară, colorîndu-se pastelat în vernil și bleu și roz și auriu după cum filtrele reflectoarelor glisau lent deasupra luminii, băiatul simțea o exaltare tot mai nestăvilită, bucuria de a fi fost ales, triumful celui care cu o clipă-nainte n-a fost nimic și care-acum era totul. Cu un minut înainte fiecare spectator ținuse-ntre palme bila lui fantomatică: șansa lui de chemare. A lui Mircea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imaginea aproape cinematografică a plecării de pe Vechea Terra. Trebuia să lupte! Știa că asta își doreau policornii. Dacă se lăsa învins de amintirile acelea, întregul rand avea să devină mai slab. Trebuia să reziste! Și totuși... ca un șuvoi de nestăvilit, din adâncul minții țâșneau fragmente de amintiri. ... fugiseră împreună cu garnizoana imperială de pe Vechea Terra, imediat după ce veștile despre răscoalele Lumilor Agricole luaseră proporții alarmante. Kasser ezitase o vreme, așteptând ca forțele armate ale fiului său să restabilească ordinea. Se părea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ascultat? Ai fi lăsat-o să moară? Preotul șovăi o clipă. - Când vezi pe dinăuntru atâtea minți pe câte am văzut eu, îți dai seama că nimeni nu e cu adevărat unic, reluă Arrus. Tinerii au însă o dorință de nestăvilit să creadă în prostia asta. Nimic nu e nou. Totul s-a mai întîmplat și se va mai întîmpla, toate gândurile și ideile tale au mai trecut și prin alte minți. - Se prea poate, zâmbi Xtyn. Eu însă știu că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
așa o bucată: încă nu-și dăduseră seama că fuseseră trași pe sfoară. Nu încă. 13 Când soldații trimiși de Gualfard în urmărirea tânărului Waltan se întoarseră, mărturisind încurcați că îi pierduseră urma, iritarea lui Balamber se transformă în furie nestăvilită. îl luă imediat la rost pe burgund: Unde i-ai găsit pe tâmpiții ăștia? Au stricat totul. Livid la față, Gualfard își luă ochii de la el și începu să-i bruftuluiască pe cercetași, acoperindu-i de ocări și blesteme. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se pregătea să o pătrundă. Văzând scena aceea, care sigur nu era nouă pentru el, Balamber, deja tulburat de frumusețea tinerei fete, se simți inundat de o căldură pe care o cunoștea bine, căldură ce preceda totdeauna o crudă și nestăvilită excitație. O arteră prinse să-i pulseze la gât. — Așa! bolborosea Rutger triumfător, ținând într-o strânsoare de fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e nevoie“, zici. Dar, Eminentissime, va trebui să mărșăluim cel puțin trei sute de mile! — Spune mai bine trei sute cincizeci. Dacă ne gândim că nu intenționez să pierd infanteria pe drum, o să avem nevoie de cincisprezece până la douăzeci de zile. De nestăvilit, posedat de proiectul său, Etius întinse încă o dată mâna pentru a preveni o obiecție. — Știu ce vrei să-mi spui: că cetăți mai bine apărate decât Aureliana au căzut în două zile. Dar eu sunt sigur că Aureliana n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ta, barbarule? Nu ești decât un tâlhar și un asasin, iar cuvântul tău nu valorează nimic înaintea mea. Clemantius, alarmat se apropie de ea: — Nu e înțelept să-l provoci, domina. Hippolita nu-l lăsă să continue; o furie de nestăvilit creștea în ea. — Mi-ai distrus casa, mi-ai ucis servii, mi-ai furat tot ce aveam; ce mai vrei, mortăciune? Să ucizi femei și copii? Noi de aici nu ieșim, asta e sigur. Dezorientat, barbarul se îndreptă mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de oameni, sălbatici, înaintau, alergând în lumina torțelor, care aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț. Haide, Prefectule! îi strigă. Aici nu mai e nimic de făcut. Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de lemn, iar bagauzii îi primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o ridicătură înaltă, unde lupta era deosebit de îndârjită, văzu unduindu-se steagul purpuriu, cu sabia de aur pe el, și zări coama roșie ce împodobea coiful lui Atila apărând și dispărând în mai multe rânduri prin mulțime. Sub atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați de armură, dușmanul ceda teren. Văzând ceea ce se întâmpla, Balamber se însufleți din nou: victoria! Victoria era aproape. Lăsă de o parte arcul și scoase sabia, apoi își împunse cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zi mare, iar acum încă sărbătorim. Vino să bei cu noi. Hidromelul ăsta... Dintr-o mișcare bruscă, Sebastianus îndepărtă paharul cu dosul mâinii, răsturnând în iarbă cea mai mare parte a conținutului. — Ce înseamnă scârboșenia asta? strigă cu o furie nestăvilită. De ce pleacă oamenii tăi? Ambarrus, întunecat, îl privi cu o expresie în care se citea mai mult surprindere decât resentimente. Tovarășii săi, însă, se ridicaseră și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine în mod clar agresivă. Milone, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eram eu de fermă, intolerantă și directă, chiar în dialog cu mama. Și poate mama nu m-ar fi perceput cu siguranță așa, dacă nu ar fi impus anumite tipare, ceea ce eu n-am acceptat niciodată. Patima mamei era de nestăvilit, dar bunica intervenea de fiecare dată și temporiza cu atâta eleganță lucrurile, încât reușea să descătușeze toate energiile care capacitau negativ forța de înțelegere a mamei. Mama era un om absolut minunat, dar în relație cu mine n-a înțeles
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a prinde fel de fel de pești: crap, șalău, caras și roșioară. Mare grozăvie am pătimit când am dat nas în nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
eram eu de fermă, intolerantă și directă, chiar în dialog cu mama. Și poate mama nu m-ar fi perceput cu siguranță așa, dacă nu ar fi impus anumite tipare, ceea ce eu n am acceptat niciodată. Patima mamei era de nestăvilit, dar bunica intervenea de fiecare dată și temporiza cu atâta eleganță lucrurile, încât reușea să descătușeze toate energiile care capacitau negativ forța de înțelegere a mamei. Mama era un om absolut minunat, dar în relație cu mine n-a înțeles
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a prinde fel de fel de pești: crap, șalău, caras și roșioară. Mare grozăvie am pătimit când am dat nas în nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pic neajutorat, ca unul care nimerise din greșeală în această societate. Nu avea nimic cu care să fi putut intra în jocul lor și încerca să caute un prilej ca, printr-o glumă sau o insolență, să curme elanul de nestăvilit al mamei. Fratele meu și cu mine ascultam țepeni și bine-crescuți, fără să luăm parte la discuție, iar eu trebuie că arătam cumplit de plictisit, fiindcă Onkel Rodolph se ridică în toiul conversației, intră în casă și veni după scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]