1,484 matches
-
să se îmbrace. Familia Neacșu locuia aproape de ei, la câteva stații de autobuz, așa că domnul Neacșu pu tea ajunge oricând, cu mașina, în următoarele minute. își trase pe ea repede o pereche de jeanși și un tricou negru gros, își netezi părul și se parfumă ușor. Se așeză pe taburetul din fața măsuței de toaletă și se privi în oglindă, inspirând adânc. Arăta bine, chiar foarte bine. Avea tenul neted și catifelat, iar părul, disciplinat de atâția ani la coafor, îi stătea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spate și Șasa Îl lué Într-o mîné, alergînd cît putea de repede. În fața gardului care Împrejmuia tabéra nu se vedea nimeni. Nu mai era nimeni acolo. Șasa céuté pe jos și gési urma proaspété a autobuzului pe care o netezi cu piciorul. I se pérea cé mai simte Încé mirosul de benziné și de célduré, si și-i Închipui pe Vanea și pe Michea cum Își scot moriștile afaré pe geam și fluieré. Ce va spune Nadejda Petrovna? Va strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rămâi asemenea unei crengi uscate, din care vremea asemene a fugit. Neștiind eu singur această taină, căci, cum am spus, nici nu sunt în stare să-mi treacă prin minte, nici nu te pot sfătui în această privire. Ruben își netezi încet barba și o adâncă întristare era scrisă pe fața lui bătrână și înțeleaptă. Dan îi sărută mâna. Nu erau să se despartă pentru totdeauna? Ruben rupse cu degetele mucul căzut al lumînarei și se văzu în lumina vie că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fereastră, îi cuprinse gâtul ei gol, apoi îi luă fața în mâni și o sărută cu atâta ardoare, o strânse cu atâta foc, încît îi părea c-a să-i beie viața toată din gura ei. - Iubito - zise el încet netezindu-i părul ei de aur - iubito! vino cu mine în lume. - Unde? - Unde? Oriunde. Vom trăi așa de fericiți acolo unde vom fi, neturburați de niminea; tu pentru mine, eu pentru tine. Din visurile noastre vom zidi castele, din cugetările
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
își bate joc de mine acuma". Ușa se deschise și intră maestrul Ruben. - Ce pustia, maistre, de când ai lăsat să-ți crească perciuni și de când porți caftan jidovesc? - Vai de mine domnule, de mult! - de când mă țin minte, zise Ruben netezindu-și barba. Dar m-ai văzut altfel vrodată lângă Curtea veche? - Lângă Curtea veche... e Riven... vânzătorul de cărți, iar nu d-ta, maistre Ruben. Ruben se uită lung la el. D-tale nu ți-e bine, Domnule, zise el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. Lucrez toată ziua câte ceva. Știi că-n tinerețea mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterei mele, am împlut suprafața păreților cu ornamente și basreliefuri cum le împli tu cu schițe. Deosebirea-i că, sculptura e goală, prin urmare chipurile ce le sculptez eu, asemenea. Pe un părete e Adam și Eva... Am cercat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i coprinsesem cu mînile gâtul ei gol, apoi îi luai fața în mâni ș-o sărutam cu - atâta ardoare, o strângeam cu - atâta foc, încît îmi părea c-o să-i beau viața toată din gura ei. - Onde! zisei eu încet, netezindu-i părul ei de aur. Onde, știi tu ceva, vino cu mine în lună, vom trăi așa de fericiți acolo, neconturbați de nimeni, tu pentru mine, cu pentru tine, din visurile noastre vom face castele, din cugetările noastre - mări cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. Lucrez toată ziua câte ceva. Știi că-n tinerețea mea am fost sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterei, am împlut suprafața păreților cu basreliefuri cum le împli tu cu schițe. Deosebirea-i că sculptura e goală, prin urmare chipurile ce le sculptez, asemenea. Pe un părete e Adam și Eva... Am cercat a prinde în aceste
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. Lucrez toată ziua câte ceva. Știi că-n tinerețea mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterei mele, am împlut suprafața păreților cu ornamente și basreliefului cum le împli tu cu schițe. Deosebirea-i că sculptura e goală, prin urmare chipurile ce le sculptez eu, asemenea. Pe un părete e Adam și Eva... Am cercat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îmi atinse cu {EminescuOpVII 195} dosul mînei gura mea însetată, apoi, întorcîndu - se, dispăru surâzând. În zadar întindeam plin de dorință brațele mele spre umbra ei fugitivă... Ea zbura. Se-ntoarse înapoi. Copilul meu, zise ea c-un aer serios, netezindu-mi fruntea. Acompaniază - mă pîn-acasă. Tatăl meu e în orchestră, el ține violoncelul... până la actul al patrulea e încă mult... apoi el vine singur acasă. La * revedere! zise ea, intrând în cabină și roșindu-se ușor, ca și când s-ar fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mele, matroana vetrei mele părințești, mama copiilor mei! O, ce frumoasă ești tu... ce mult o să te iubim noi... eu și cu tatăl meu cel bătrân, pietrarul! Tu vei scutura praful de pe cărțile mele, a lucrătorului cu spiritul, tu vei netezi cu mâna ta molatecă și alba, creții de pe fruntea mea, tu c-o sărutare vei însenina-o! Și o să te iubesc, o să te iubesc cum îmi iubesc patria, cum iubesc pe Dumnezeu! Poesis!... Prin straturile de flori roiau fluturii nopții
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ce să fac? Nimica. Ochii, deși păreau că privesc cu ingenuitate de sub fruntea aplecată la degetele cu care se juca, totuși o privire furișă și neagră mă pătrunse cu raza ei până în suflet. - Cîntă-mi ceva, zisei cu vocea muiată și netezindu-i fruntea așa de rotundă, așa de lină. Dar vițele rebele se strecurară printre degetele mele și căzură cu coragiu * peste față, astfel încît părea o amantă ce se supără pe amantul ei și se fasolește într-un colț al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la sânul meu, dar simțeam că un somn de moarte-mi coprinde sufletul. Ea se trezise, și, luând capul meu beat de somn cu - amândouă mînile, îl puse pe perină alăturea cu-al ei și se acoperi iar până-n gât, netezindu-mi fruntea și sărutând, ca pe furiș și surâzând somnoroasă, fața mea cea palidă. Somnul își juca colorile sale verzi - albastre înaintea ochilor mei și astfel, brațe-n brațe, surâzând alene, adormirăm amândoi - adică mi[e]- mi părea că nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp, se vedea o figură naltă de femeie, albă ca varul, cu ochii turbați * și fixi - ea-și frângea mînile ei în lanțuri și din când în când își netezea părul ei desfăcut, ce cădea pân la șolduri în vițe și-ncovoituri cumplite. La picioarele ei era cadavrul ca de var al unui copil gol pus pe paie - un cadavru slab pe care bătea luna, legat la gât cu o cordeluță
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-o... I-o ții de rău, Ruben? Sărmana fată, cum va fi plângând ea-n pustiu și mă va fi blăstemînd, căci eu am jertfit-o pe Hagar a mea ca Iepth sin Gibud... Dar taci... să tăcem, zise bătrânul netezindu-și barba, să-mpărțim aurul ce mi l-a dat creștinul, treizeci galbeni venetici, să-i împărțim ca rude de sânge. El își ridică poala caftanului și scoase o pungă veche de piele, o puse pe masă, trase un scaun
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înaintea mea [? ]... - Nu mă-njosesc de fel... dar eu sunt om... Lasă-mă să recapăt putere asupra simțurilor mele crude... Ea râse tare, s-aruncă în brațele lui, îl răsturnă într-un jilț, îi încleștă grumazul și-ncepu să-i netezească părul, își puse gura deschisă pe ochii lui, parec-ar fi voit să-i soarbă, îi netezi fruntea, îl sărută... O voluptate nespusă îi cuprinse tot corpul... inima lui tremura... era slab, ar fi voit să moară în acel moment... - Ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asupra simțurilor mele crude... Ea râse tare, s-aruncă în brațele lui, îl răsturnă într-un jilț, îi încleștă grumazul și-ncepu să-i netezească părul, își puse gura deschisă pe ochii lui, parec-ar fi voit să-i soarbă, îi netezi fruntea, îl sărută... O voluptate nespusă îi cuprinse tot corpul... inima lui tremura... era slab, ar fi voit să moară în acel moment... - Ai milă de mine, rugă el cu glasul muiat, ai milă de mine... Ea se-mbrăcă iute
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el sta -ngenuncheat la picioarele ei și, [cu] capul culcat în poalele-i albe, se uita lung și-ntunecat c-o privire de profet în întunecimea cea blândă și albastră a ochilor ei mari. Cu mînele ei dulci ea-i neteza părul, cu gura-i încrețită de amor ea-i săruta fruntea. - Ce frumoasă frunte ai tu, coroana lumii s-ar mândri să sadă pe ea. - Ai dori-o tu? zise el și ochii lui se deschideau mari, ca doi luceferi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la garăfile de vin de dinainte-i. Stalmaistru vorbea cu sine însuși, ungurește se-nțelege, iar doctorul de casă, un neamț cu fața rasă și plină de creți, cu o plașcă mare și ochelari verzi, tușea din când în când netezindu-și barba pe care n-o avea. Farfuriile sunau schimbîndu-se, vinul roșu și alb sclipea turnat [în] păhare și încet, încet se stabili acea veselie firească care însoțește orce prânz îmbelșugat. La coada mesei ședea bietul scriitoraș. Surtucul lui cel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
or suna izbită [de] călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și legat în pergament; îl aruncă cu nemulțămire peste o claie de cărți și-și netezi barba cu espresia unei profunde neîndestuliri cu sine însuși. Moș Iosif avea un defect foarte mare. Cu o maistrie rară el știa să se înșele pe sine însuși. Toate deslegările pe care i le-nsufla mintea lui sănătoasă și ageră el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
văz ca din vârful unui copac din zare până la luntrea mea se țese o pânză subțire și diamantină si că pe acest năvod * minunat* coboară, îmbrăcată-n alb, o fată tânără, foarte frumoasă și foarte blondă... Cum pășea încet, își netezea părul despletit cu mâna dreaptă și venea încet, parecă ar fi dormind... Veni lângă mine și-mi zise: - Să vii mâni la noi și să-ntrebi de mine... și să știi că mă cheamă Maria... {EminescuOpVII 314} Era era cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Stătea în fața lui, cu aceeași față ascultătoare și pregătită să se bucure de bucuria interlocutorului. Avea părul puțin umezit și dat cu grijă după urechi, ca un servitor respectuos, care trecuse pe lângă butoiul cel mare de la streașina casei și își netezise în grabă freza ca să intre primenit la stăpân. - Ce-ai pățit, Pampule, ce te-a mușcat de gât? Ia, vino încoace să te văd mai bine. Cele două înțepături arătau acum ca niște cireșe mari, cu orificiile distinct conturate. Gongea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o prinde vajnic, de data asta de după coapse, țocăind-o sacadat. Ea râde galeș: "Bă, ești ca un motan în călduri, să dea dreacu'!" În momentul ăla se aude ușa de la intrare deschizându-se. Sar amândoi de pe pat. Ea își netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aceea a considerat din totdeaua că fumează din motive raționale și chiar profesionale. Închise tabachera smălțuită de culoare deschisă cu un păcăit ușor și o puse în buzunarul jachetei. Un număr al Periodicului era deschis pe birou în fața sa. Porfiri netezi paginile, într-un gest ce părea a mângâia cuvintele care așteptau să fie citite. Era un articol cu titlul ' De ce o fac?' Rândul introducător promitea ' O discuție asupra motivației celor educați, titrați și talentați pentru crimă și injustiție'. Autorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]