654 matches
-
în țărînă. 16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele. 17. Oare ar putea să domnească un vrăjmaș al dreptății? Și vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic, 18. care strigă către împărați: "Netrebnicilor!" Și către domnitori: "Nelegiuiților!" 19. Care nu caută la fața celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mîinilor Lui? 20. Într-o clipă, ei își pierd viața. La miezul nopții, un popor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vulcani mititei aruncători de lavă. Petrecea mult timp la fereastră, fumând și urmărind forfota necuvântătoarelor și, așa cum o vedeam, cu profilul suprapus imaginii orașului dat pierzaniei de miile de mașini, părea o Împărăteasă romană asistând neputincioasă, dar demnă, la faptele netrebnicilor săi supuși. Văzut de sus și de la depărtare, orașul semăna cu cel dinainte, cu străzi inundate de mașini, curgând Însă mai Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
izolare În care se găsea creierul? Nu, Înțelept era să aștept și să văd ce urma. A urmat „culoarea părului“, unde mâna a bifat „roșcat“. Șocat și indignat - atât varianta „căruntă“, cât și blondul artificial al Ingăi fuseseră ignorate de către netrebnicul membru -, de-abia m-am abținut să intervin. Când a sosit Însă vremea ca dreapta să configureze conturul trupesc, ea a făcut niște corecții interesante la fizicul regretatei, oricum demne de luat În discuție, iar conștiința n-a mai mormăit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era mai coaptă... Nu mai avea cheful Runei, măi Krog, măi! Înțelege-mă! O nesătulă, Runa asta, of, of, se plânse el. Ploaia se Întețea din ce În ce, așa că i-am făcut semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi făcu el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-o târâș spre culme și, abia ce-am scos capul ca să privim de partea cealaltă că i-am și văzut. Erau În vale și mergeau tare repede. - Tată din Cer! - șopti Runa. Uite-o și pe Vinas! Era cu ei, netrebnica, și mergea mai repede ca toți. Când o văzu, Enkim Își Înăbuși râsul și-mi trase un cot, dar nu-l băgai În seamă. Așteptarăm până ce Îi văzurăm Încotro o iau - grăbiți, fără să scoată un zgomot, se afundară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și la porcii ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu botul deschis, așteptând să le dăm să Îmbuce. Asta o să facă vorbele, Philo, și tu, Minos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
El e toiagul și bâta Tatălui din Cer și e os din osul lui și a plecat În lume ca să ne pună pe toți să vorbim. Krog știe multe cuvinte dar e mut, surd și orb. Cu toate astea, orice netrebnic Îi aude spusa, căci Krog știe glasul din gând mai bine ca oricine. Iar el aude orice ar spune oricine, deși e surd. Ți-e și frică să-l vorbești de rău, căci nici măcar nu trebuie să fie lângă tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de pe jos, l-am rupt și l-am făcut surcele. - Dacă n-ar fi fost el, ceilalți mi-ar fi pierdut urma. Iar lupta asta de sânge pe care am lăsat-o În spatele meu nu s-ar mai fi Întâmplat. Netrebnic de baltă ce e! L-am cărat cu mine, iar el... - De ce credeai că a venit cu tine, toiag al Tatălui? De ce? Ca să-ți stea În picioare și să spulbere În cele patru vânturi cele rămase de la Tatăl. - Da. Blestematul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pentru că lasă o grămadă de pățanii pe afară. Altfel, cel ce te juca pe tine atât de iute, trăindu-ți toată călătoria Într-un răstimp atât de scurt, ar fi trebuit să cadă lat de oboseală la sfârșitul jocului, nu? Netrebnicul! Îi cam plăcea să vorbească În doi peri, așa că i-am retezat-o: - Știi multe, măi N’jamo. Ia spune, pe unde au ajuns urmăritorii mei? - Sunt departe. Nici nu știi cât de departe: abia dacă au ieșit de pe apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la fel de mari ca munții mei de acasă. Marea vuia, bătută de vânturi tăioase, ghețurile scrâșneau și vâltori de spumă izbucneau ici-colo, de-ți venea să crezi că departe, spre Miazăzi, apa, pământul și văzduhul se amestecau Între ele. Moru! Ticălos netrebnic! Ți-ai bătut joc de mine, porc de frate de sânge ce-mi ești! Și tu, și Bulut, și toți cei care ați știut cum se termină pământurile! Unde era puntea de pământ, sau măcar aia de gheață și zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urma peste atâtea și atâtea tărâmuri. - Știi ceva, Logon? Așa-s de supărat, că aș bea niște vin din acela... - De ce n-ai spus mai devreme? - pufni el În râs și Îl chemă pe unul dintre mărunțeii lui N’jamo. Netrebnicul! Căra cu el o burtă dintr-un fel de vin amărui, pișcător. Am dat să sorb din el precum un bou Însetat, dar Logon mă opri: - Când am luat-o pe urmele tale, Îmi spuse el zâmbind galeș, am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căscă ochii mari și, deodată se ridică În picioare. Scoase, de nu știu unde, o nuia plină cu țepi și-l izbi cu toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i Încerce, să vadă care era mai așezat și mai puțin Înclinat la rău, dar totodată puternic și hotărât. Așa l-a găsit pe unul... Kron, iar acesta e semnul lui, Îmi scrijeli Gupal tocmai semnul pe care Îl lăsase netrebnicul ăla de Enkim peste tot În urma noastră - semnul prin care mereu le arătase răzvrătiților, Încotro o luasem. - Kron?! am Întrebat. Gupal a zâmbit. - Ploaia cade pe pământ. Ajunsă pe pământ, se face apă care curge mereu. Apa care curge mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În minte. 37. - Enkim! am strigat Într-un târziu. Între timp, vânătorii noștri se iveau din toate colțurile - purtau torțe și deja puseseră mâna pe câteva iscoade de-ale vrăjmașilor. - Vedeți de Kikil! le strigă Enkim. El a luat urma netrebnicului. Veni lângă mine și mă ajută să mă ridic, iar eu nu știam ce să-i zic. Era bine să-i fi spus cuvinte plăcute, din acelea pe care le știa Gupal, dar nu-mi venea nimic În minte. - Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vedem ce-om face acum. Cred că Scept a aflat deja că am pus mâna pe oamenii lui. - Bietul Gupal, cu neamul lui cu tot, of, of, se plânse Enkim. Încă de când a primit vorbă de la Logon, Scept spunea că netrebnicul de Dupna e mare Vindecător și că, dacă o fi cineva care să se tragă cu adevărat din Tatăl, atunci Dupna e. Nu că l-ar iubi din cale afară pe Tatăl, dar pentru oamenii ce-l urmează, unul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spaimă. - Păcat că trebuie să luptăm cu unul ca Scept, i-am spus lui Enkim În șoaptă. - Păi, cine ai fi vrut să se ridice la asemenea luptă? Vreunul dintre șobolanii ăia care doar stau și se uită? Eram pregătiți. Netrebnicul de Barra avusese un gând teribil când ne Întâlnisem la sfat: Îi pusese pe meșteri să Înalțe un fel de piei ca cele ce prindeau vântul pe luntre - numai că, totodată, pusese de se scrijelise pe ele semnul lui Kron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și vă veți alege mai degrabă cu exemple nominale, decât cu o explicație sănătoasă. Licheaua, s- o știți de la mine, este o persoană fără caracter, fără demnitate, dispusă la orice pentru a parveni. Este taman ceea ce unii denumesc, secătură sau netrebnic. Este insul care își face rugăciunea de seară cu un scop anume, care face din slugărnicia interesată, un stil de viață și de care nu poți scăpa decât cu forța, dacă ai sânge-n tine. Și ca să fim puțin didactici
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și Nicolae Ceaușescu... Astfel, legionarii au fost din nou măcelariți cu aceeași cruzime din trecut. Așadar, iubite cititor, aruncă-ți privirea și în trecut și să nu plângem doar durerea de astăzi! Pătimirea noastră s-a acumulat progresiv, datorită unor netrebnici conducători, până în zilele noastre. Azi trăim la un nivel de degradare morală și de sărăcie de neimaginat și de neacceptat iar cauzele se datoresc și fiecărui individ în parte. Națiunea nu este în afara noastră, ci noi toți suntem națiunea, indiferent
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
talantul, și dați-l celui ce are zece talanți. 29. Pentru că celui ce are, i se va da și va avea de prisos, dar de la cel ce n-are se va lua și ce are! 30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților." 31. " Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32. Toate neamurile vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Deși nu puteam crede în moartea ei, căci știu că am să simt ceasul acela, dacă se va întîmpla ca Maitreyi să moară înainte de mine.) ― Ar fi fost mai bine să moară, adaogă J., superstițios. Dar a făcut un lucru netrebnic. S-a dat vânzătorului de fructe... Îmi venea să urlu, să râd. Simțeam că, dacă nu mă apuc bine de masă, îmi pierd cunoștința. J. observă schimbarea mea și mă consolează. ― A fost o lovitură grea pentru noi toți. Maica
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de greu?...Nuuu! Venea acasă fuguța...” medita Ion Cotman cel tăcut. Mitruță, însă, nu reușea să adoarmă. Roiul de gânduri îi bâzâia în cap fără milă...” Oare Zâna mea îi de aceea?...Ferească Dumnezeu! Dcă îi așa, apoi numai netrebnicul cela de Iordache i-o sucit capul...Da’ de unde să știu eu dacă îi adevărat?...Asta vine cam așa: prinde orbul, scoate-i ochii. Mare îi Dumnezeu însă și poate oblicesc ceva, că pe urmă las’ pe mine!...” se bățoșa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ea și iubește aceste nobile trăsături. Portetul fizic creionează, prin relativism, o femeie lascivă; Fred vede o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară atât în gesturi, cât și în limbaj. Pentru Ciobănoiu, ea este "o femeie fără suflet, o actriță, fire netrebnică." Ea sete de o gravitate stupidă, mereu încruntată, impozantă, dându-și o importanță specifică celor săraci cu duhul, neputincioși să înțeleagă ceva în profunzime. Dragostea ei este ridicol de dramatică, de serioasă și calculată. Este interesată numai de eventualele servicii
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
nici trei oameni. Primarul veni roșu, gâfâind și înmuiat. Trecând prin fața cârciumii, a intrat și a înghițit o jumătate de țuică, să se încălzească puțin. Boiangiu îi declară că el nu va răbda să fie notat prost din pricina unor țopârlani netrebnici și nu vru să-și schimbe hotărârea nici când auzi că arendașul s-a domolit. Lui nu-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
crede să fie adevărat, fiindcă tâlharii au săvârșit toate blestemățiile, ce-i drept, dar sânge n-au vărsat. La fel umblă vorba că ar fi omorît-o și pe Nadina, după ce în prealabil ar fi fost necinstită de o ceată de netrebnici. Știrile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă. Trecând din om în om, toate se deformează și se exagerează. ― Nu e nevoie de exagerări când adevărul adevărat e mai mult decât îngrozitor! urmă colonelul. Parcă trebuie să te omoare, ca să te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]