739 matches
-
că se trage”. Spre deosebire însă de prima noapte, simțul datoriei a fost mai tare decât spaima mea pentru viața celor apropiați. Nu aveam în minte decât că trebuie să ajungem la București cu cei 70 de adolescenți, întregi și nevătămați. Era greu, fiindcă autoritățile nu ne mai lăsau să ieșim din cabană. Mergeam zilnic cu un coleg tare căcăcios (mă lua de guler când auzea pocnituri de bici pe stradă și îmi spunea: „Cucoană, mă târăști după tine ca să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Exii anonimi Prolog Fantoma lui Patrick mi s-a arătat pentru prima oară acum câteva săptămâni. Sau, mai exact, sosia lui, deoarece Patrick este viu și nevătămat. Oricum, acesta e aspectul cel mai puțin important al problemei. Pentru mine el nu mai există, căci a dispărut definitiv din viața mea și mi-a lăsat doar suferința și un sentiment dureros de neputință. Așa că, într-un fel, fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
personalitate, păreri, impresii, idei, sunt o privilegiată, însumez calitățile copiilor ascultători hrănindu-i astfel sentimentul absolutismului, al maternității perpetue, uneori o strângeam de gât, la figurat, desigur și aceasta o simțea, o îngropam într-o metaforă dură, știa să iasă nevătămată la suprafața neantului ideal creat de mine, era alcătuită din acel aluat indestructibil al Mamei, care voia ca fiica sa să fie fiică până la moarte. Și Mioara Alimentară a fost fiică până la moarte, datorită cărui fapt tu trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Unui condamnat i s-a găsit în stomac un bici întreg, la autopsie. Fața și corpul altuia nu au putut fi recunoscute din cauza tăieturilor ce se extindeau pe întreg corpul. Nu cred că medicii au găsit un centimetru de piele nevătămată. În cazul altuia, pielea a fost smulsă de pe corp. Și se pare că cei care l-au supus torturii au avut grijă ca prizonierul să rămână viu și conștient până ce i-au arătat acestuia ceea ce trebuia să fie pielea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vreunei tulpini vechi. Ea se prezenta de multe ori ca o ceață care apărea nevinovată la răsărit și lua o mulțime de vieți la apus. E ciudat faptul că unii prezentau o anumită rezistență la ea, întrucât rămâneau vii și nevătămați multă vreme de la trecerea maladiei. Au fost impuse filtre pe continente și teste au fost elaborate, iar boala a fost studiată mult timp în laborator, dar nu s-au găsit rezultate și soluții nici până acum. Ea rămâne o stafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pot suporta mai lesne acest triumf provizoriu al instinctelor vitale și al extazului, sub forma unor teorii filozofice. Nouă ne convine mult mai bine o teorie raționalistă, în orice caz o filozofie în care rațiunea logică își păstrează prestigiul ei nevătămat.“ Într-adevăr, Petrovici consideră că metoda fundamentală a metafizicii este cea „empirio-raționalistă“, a cărei expresie supremă se găsește în știință. În ceea ce privește religia, aceasta nu ar fi decât „practica metafizicii“, iar partea ei doctrinară, dogmatică, ar reprezenta doar o metafizică învechită
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându-mi cum totul a fost un joc nevinovat și nicidecum o dorință de-a mă răni, tocmai pe mine, mai ales că știa cât de mult o iubesc, dar acum totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
are o privire întunecată și gâfâie din greu, cel negru mă adulmecă, dar trebuie să rămân calm, să nu fac mișcări bruște, și chiar reușesc. După un timp, se plictisesc de mine și o iau razna prin vie. Am scăpat nevătămat și mă pufnește râsul gândindu-mă cât de politicos le vorbeam în limba franceză, numai să nu mă muște. Reușesc să ajung și la strada principală, uitând complet de drumul sf. Iacob printre vii și păduri, nemarcat cum trebuie și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de moarte, precum acelea ce atârnau În arborele cunoașterii; arborele upa ( arbore din Malaezia, al cărui latex, toxic, este utilizat pentru otrăvirea săgeților). Pe deasupra grădinii plutește un abur nesănătos care amețește păsările ce o străbat, și totuși fiica doctorului trăiește nevătămată În mijlocul acestor miasme mefitice; plămânii ei respiră fără primejdie acest aer ce-ar aduce moartea oricărei alte ființe În afara de ea și de tatăl ei. Ea Își face din aceste flori buchete; Își Împodobește cu ele părul; Își parfumează sânul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Franța din înaltul cerului, cu ochiul lui Dumnezeu, ar fi văzut cum o armată de particule minuscule se mișcă neîncetat, ca firele de praf, pe tot întinsul țării. Când ajunse înapoi acasă, simți o mare ușurare, de parcă ar fi scăpat nevătămat dintr-un ținut sălbatic și greu de înțeles. Intră pe ușa din față și străbătu coridorul lung până la bucătărie de parcă s-ar fi retras în măruntaiele unei peșteri. Thérèse Mangeot, care pregătea ceva într-o cratiță, ridică ochii și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bucuri că ai fost iertat te încăpățânezi să te întorci iarăși aici. Și eu mă întreb cum de nu ai fost afectat. În timp ce vorbea, Ileana stătea întoarsă cu spatele la tova rășul ei de drum: Puțini au fost străinii ce au scăpat nevătămați, atât de puțini încât nici nu ne mai amintim când s-a întâmplat asta ultima oară. Înțeleg că pârâul ăsta este un fel de graniță a împărăției sfinte, se făcu Cristian că nu bagă în seamă spusele fetei. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când mi-ai povestit de încăpățânarea lui taică-meu. Eram convinsă că nu-i vorba de simple dispariții ci de crime comise de cineva. Am aflat apoi de faptul că ai fost pe Muntele Rău singur și te-ai întors nevătămat de acolo. Știam că nu se poate una ca asta. Atunci pe loc am înțeles totul. Am făcut legătura cu Moș Calistrat care nu mai vrea să moară, cu disparițiile care nici pe departe nu aveau un făptuitor uman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajuns niciodată prin Moldova. Te rog să nu te superi pe un bătrân care s-a apucat să vorbească slobod, dragul meu, mai glumesc și eu. Nici nu știi ce tare mă bucur că am reușit să ne întoar cem nevătămați amândoi. Moșul se cam pilise și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată atât de vesel. Îl știa morocănos și taciturn. În noaptea aceea descoperise un cu totul alt om, glumeț și plin de umor. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în alertă. Nu-i trebuise mult să înțeleagă despre ce era vorba, bestia era cea care îi speriase. Dar cum de mai erau în viață? Dacă vâlva vizitase colonia în cursul nopții, cum de cei doi erau încă vii și nevătămați? Probabil că nu își făcuseră datoria chiar așa cum prevedea consemnul. Nu stătuseră afară pe parcursul nopții. Numai așa se explica faptul că mai trăiau. Având grijă să ocolească la distanță împrejmuirea, porni să urce muntele. După ce trecu de colțul gardului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Vlad Mihailovici, nu aveau de a face cu un animal, nu exista pe pământ o ființă vie în care să golești două încărcătoare de AKM și acesta să nu pățească nimic. Nici măcar un elefant nu ar fi putut scăpa nevătămat. Ce mai aflase? Că nu poate ieși din peșteră la lumina zilei. Se părea că numai lumina soarelui o ținea blocată în subteran, pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea clară în minte hotărârea pe care o luase de a nu se mai întoarce. Oare murise? Asta era ceea ce i se întâmpla se atunci? Acolo, dincolo de perete, zăcea trupul său? Și atunci, cum de se trezise afară, viu și nevătămat? Cum trecuse corpul său prin peretele metalic? Pornise camionul în marșarier și împinsese remorca în pește ră, cât mai adânc cu putință. De data asta apelase la ajutorul socrului său ca să facă rost de exploziv. Nu fusese ușor, însă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Păi, alimente, În general, nu știu prea multe decât că deasupra este un borcan cu fasole bătută, spun eu, zâmbind. - Da, este geanta dumneavoastră! Și Îmi dădu geanta. O deschid și văd că borcanul cu fasole era la locul lui, nevătămat. Luasem o cutie cu prăjituri pe care le făcuse mama și pe care mi le așezase frumos În cutie, pentru noi, să le mâncăm la desert, și i-o dau binefăcatoarei, mulțumindu-i. Ea a refuzat prăjiturile spunând că a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
-te colea pe iarbă și, dacă te va întreba cineva de bună ziua, să le răspunzi așa cum îți dictează inima și cum judecă capul tău. Cu toții am venit ca să te ajutăm și să-ți eliberăm drumul de necazuri pentru a ajunge nevătămat și cât mai repede la fata care-ți este sortită. Vrei, nu vrei, noi asta vom face din respect față de tine, care ai grijă de noi. Chiar dacă te împotrivești, vom pleca în minutul următor. Nici una, nici două gărgărița și-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
petrecu haina peste umeri. După ce se pieptănă și-și clăti gura, Hanbei trecu în camera de primire, unde Kumataro și ceilalți doi musafiri se așezaseră deja și-l așteptau în liniște. Răspunse la salutările lor cu adâncă emoție: — A, ești nevătămat! Și se așeză, apucând mâinile lui Kanbei. Îmi făcusem griji. — Nu te îngrijora din pricina mea; după cum vezi, sunt bine sănătos, răspunse Kanbei. Mă bucur că ai scăpat. Văd că ți-aum dat emoții. Îmi pare rău. — Oricum, cerul ne-a binecuvântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii repetară de șase ori același sistem de atacuri violente și retrageri, până se adunară patru sute treizeci și șapte de capete. La apropierea înserării, numărul apărătorilor se redusese vizibil, iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni nu scăpase nevătămat. Din copacii aprinși care înconjurau castelul țâșneau în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
singur pluton și se repezi spre interior. Astfel, războinicii clanului Akechi care se urcaseră pe pod ajunseră blocați din ambele părți. Înjunghiate și tăiate, trupurile lor cădeau unele peste altele. Când oamenii din templul exterior văzură că Nobunaga era încă nevătămat, strigară cu entuziasm: — Acum e momentul! Acum! Retragerea, cât se poate de repede! — Idioților! se răsti Nobunaga, azvârlind arcul; se rupsese și nu mai avea săgeți. Nu e momentul să ne retragem! Tu, dă-mi lancea ta! După ce-i dojeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi, însă, mai rămânea un motiv foarte serios de neliniște, care crescu în intensitate după ce intră în Castelul Nagahama. Ardea de nerăbdare și dor, atât de tare, încât nu putea sta un moment locului. Oare mama și soția lui erau nevătămate? — Le-am căutat peste tot, dar încă n-a sosit nici un raport clar, spuneau generalii. Nu pe-aici nimeni care să știe unde sunt? întrebă Hideyoshi. — Păi, noi așa crezuserăm, răspunse un general. Dar nici un om nu pare să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poarta templului, în capul scării, așteptau să-l salute vasalii principali, precum și membrii tineri și mai bătrâni ai familiei imediat apropiate. Hideyoshi nu făcu decât să se uite la stânga și la dreapta, demonstrând cu un zâmbet că era sănătos și nevătămat. Soției sale, Nene, îi aruncă o singură privire și intră pe poarta templului, fără a-i vorbi. Dar, din acel moment, bărbatul fu însoțit de silueta modestei sale soții. Pajii care-i urmau buluc și membrii familiei fie se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi fost demascată. — Cum o fi reușit să afle? întrebă Ogane. Până și mormăielile lor sunau ca niște plângeri. Acum, când complotul fusese descoperit, uitară cu totul de ceremonia ceaiului, gândurile îndreptându-li-se spre o soluție de a scăpa nevătămați. Ogane și Kinoshita numai suportau să stea acolo nici un moment. — Acum nu mai e nimic de făcut. De cum rosti strigau acestea, ceilalți doi avură senzația că primiseră o lovitură în piept. Shogen, însă, îi privi crunt, parcă pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum, însă, datorită prieteniei cu Hideyoshi, se retrăgea discret. Dar trupele în înaintare ale lui Hideyoshi spulberau fără milă armata clanului Maeda, iar o parte din luptătorii ariergardei fură doborâți. Între timp, Inuchiyo și fiul său își conduceau trupele, aproape nevătămate, afară din tabără; de la Shiotsu, o luară pe un drum ocolit prin Hikida și Imajo, pentru ca, în cele din urmă, să se retragă în Castelul Fuchu. În timpul crâncenei bătălii, care durase două zile, tabăra clanului Maeda fusese ca o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]