1,526 matches
-
sale monarhice sau oportunismului, dar aceasta ne conduce spre tărâmuri psihologice și nu artistice. Romeo Niram propune o pânză în care, în genul lui postmodern, își ia ca maeștrii de companie, ostentativ revelați, pe Leonardo, Dalí și Brâncuși. O aproape neverosimilă cutezanță. Mai mult, și asta doar pentru a preveni privitorul, nu e vorba doar de o simplă preluare de elemente, ci și de un tratament care îngemănează, cum vom arăta, stilurile atât de particulare ale acestor titani ai artei. Să
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
basarabeni, spre împlinirea idealului intermediat de Independența de la 27 august 1991! P.S . Dedic acest modest semnal al meu, din dreata Prutului, distinsului fost deputat în Parlamentul care a realizat Independența Republicii Moldova, universitarului (fondator de școală academică), promotorului românismului, prin truda neverosimilă de călător perpetuu pe tărâmurile istorice ale românilor din jurul României, profesorului dr. Vasile Șoimaru, care merita pe deplin Ordinul Republicii - și prin ceea ce crede el ca n-a împlinit, dar mai ales pentru ce cred mulți că a împlinit cu
LA MULŢI ANI, BASARABIA, DE ZIUA INDEPENDENŢEI! DAR ADEVĂRATA TA INDEPENDENŢĂ E ÎN SÂNUL ŢĂRII-MAMĂ [Corola-blog/BlogPost/357329_a_358658]
-
percepție care se înfășoară în senzualitatea ta diurnă și nocturnă suprapusă, lasă-mă să te am înainte de a-mi lua voalul mov în degrade... și încet mă așez pe coapsele tale flămânde, cu picioarele deschise, să te cuprind în coordonate neverosimile... iar tu apuci să mă suspenzi de cer, să mă străpungi cu focuri de cerc, să simt avalanșa de stânci, rostogolindu-se la vale fără oprire... și e așa de bine... e atât de bine... încât ... Suzana Deac Referință Bibliografică
UN DANS VIOLET de SUZANA DEAC în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357350_a_358679]
-
un moment literar, fără să intervină inspirația trupului trezit la 14 ani. Azi își aduce aminte cu plăcere și îngăduință de această clipă de coacere naturală a grâului în câmp, ca o trezire la frumusețe și sens. O atrăgeau momentele neverosimile, iluzorii, mișcările ireale, nesigure, aeriene... cu puterea de a o trezi la o lume de poveste. Referință Bibliografică: Gândăceii mici / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 359, Anul I, 25 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
Literare” din Iași, ca și la diverse reviste de umor. Totodată colaborează la numeroase alte publicații din țară și străinătate (inclusiv din Israel). A publicat până în prezent 15 cărți. Zoltan Terner îl apreciază ca fiind un „scriitor dotat cu un neverosimil dar al umorului grotesc și un aiuritor simț al fabulosului derizoriu. Scriitorul Valeriu Stancu: „la final, constați că ai râs cu râsul altuia, că hohotele purtau în ele un car de amărăciune”. Revista „Observator” din Canada sublinia „ironia virulentă, caricaturizarea
LUMEA DE RÂSUL LUMII! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357960_a_359289]
-
de inimă, dar care, curând a devenit o datorie morală, căreia i s-a dedicat. Astfel s-a născut cartea „Viața de după viață” - crâmpeie de vitraliu din care a alcătuit scene reale, cu atât mai vii cu cât erau mai neverosimile. După ce-și derulează filmul vieții, ca de pe un ecran, grăbită să nu se degradeze pelicula de celuloid, Silvia Urlih vine spre final, cu un nou Cod de prescripții și legi bazate pe propria experiență. Cartea capătă astfel, o tentă
UN TIMP AL TRĂIRII ŞI UNUL AL MĂRTURISIRII. CRONICĂ LA CARTEA SILVIEI URLIH VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358300_a_359629]
-
după-amiezi de vară a anului una mie nouă sute șaizeci și patru (șaizeci și cinci?!), după Hristos, marcată pe alocuri de un accentuat puseu sentimental, întâmplare pe care poate c-aș fi uitat-o dacă mai târziu n-aș fi descoperit scena aceea neverosimilă din romanul lui Zaharia Stancu, în care, unui grup de culegători, li se puseseră botnițe, împiedicându-i în felul acesta să guste din strugurii parfumați, scenă intrată în perioada regimului de tristă amintire ca material didactic în manualul de limba
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
nu s-ar fi lăsat convins, greu de digerat. Citind-o, la rândul meu, am rămas de-a dreptul stupefiat. O întâmplare oarecum asemănătoare, iată, pățisem și eu în copilărie, deși nu-mi pusese nimeni vreo botniță, așa cum, în mod neverosimil, autorul romanului Desculț, prin gura personajului său, pretindea că li se puseseră acelor nefericiți țărani. Prima amintire (anii mei puteau fi numărați pe degetele de la o singură mână), care avea să mă trezească la realitate, avusese loc, deci, într-un
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
mai ești sigur dacă satul în sine, ca localitate, mai există, e nevoie de multă imaginație pentru a mai crede că acolo se depozitează ”eternitățile noastre cumulate”. Dar iată că vara aceasta m-a catapultat exact în acel tablou rural neverosimil despre care credeam că ar fi dispărut demult. În concediul anual din România m-am încumetat de data aceasta să vizitez satul bunicilor, un loc despre care nici nu mai eram sigură dacă a fost cu adevărat. Veșnicia, cea care
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
pământului, acea entitate feminină existentă încă din primele zile ale Creației, jucând un rol esențial în menținerea vieții. S-a spus că viața a apărut din apă, din aer, de pe alte planete, din neant și alte proveniențe, la fel de stranii și neverosimile. Despre „Paradoxuri și fenomene (in)explicabile” - vorbește Romeo Tarhon în prozele sale realisto-fantastice. Nașterea din cuvânt și imagine - acesta este parcursul firesc al întâmplărilor relatate de autor. Într-un cadru mirific, mitic și anume, preajma cetății Histria, „O limbă de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
tribunal adhoc. “Toți sunt gata să o judece pe cântăreața rock devenită cadână, să o condamne sigur și să execute ei înșiși pedeapsa. Să-și demonstreze că-s vii și mai ales, că sunt cu mult mai puternici decât alții.” Neverosimil, deși au rămas singuri, prizonierii nu se gândesc să plece. “Suntem ca păsările din colivia cu ușa deshisă. În loc de aripi ne-au crescut rădăcini. Nu ne putem extrage din nămolul inerției care este temnița noastră. Am devenit dependenți de teroare
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
la momentul respectiv iar țara noastră risca să fie desființată ca stat ( vezi Polonia) Ideea lui Ion Mihalache cu opirea înaintării dincolo de Nistru mi se pare o utopie așa ca să ne îmbătăm cu apă și să vorbim discuții. Ideea e neverosimilă. Închipuiți-vă ce fel ar fi reacționat Hitler la auzul veștii că Armata Română s-a oprit pe linia Nistrului. Era echivalent cu un act de trădare la care germanii ar fi reacționat de îndată. Să admitem totuși că armata
O CARTE SI O EMISIUNE TV de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358627_a_359956]
-
început a se reduce brusc și totul a dispărut precum începuse, dispărând și zgomotul acela infernal. Hitler și-a revenit brusc ca dintr-o transă și toți se uitau unii la alții neștiind ce să spună pentru că li se părea neverosimil totul însă camerista jură că ceea ce a povestit este adevărat. Vă spun aceasta deoarece cartea domnului Iezechel se numește La porțile infernului. Și într-adevăr infern a și fost. În legătură cu conferințele de pace de la Teheran, Moscova 1,2,3...etc
O CARTE SI O EMISIUNE TV de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358627_a_359956]
-
a produs reamintirea: Vantul prin sălcii. Aici, minute de trudă nu au mai desfrunzit nicio amintire, doar o verificare meticuloasă a cărții pe bloguri a mai croit câte un lujer de detaliu. Deseori, în insomniace nopți mature, răsfoiesc caietul acela neverosimil de greu, în care mâna mea grijulie a notat, an de an, de la primele lecturi, titluri, autori, personaje, povești. Consemnări uluitoare de frumusețe...Caietul acela nu există și nici măcar nu a existat vreodată, dar gândul îl scrie, îl rescrie, îl
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
exact pe tărâmul acesteia. O dantelă din acelea din timpul când sufletul, mintea, ochiul și mâna dantelăresei, făceau ca aceasta să arate ca un val de aer solidificat cu străluciri de gheață și o ireală frumusețe. Lucrul în sine părea neverosimil și o senzație de oprire a respirației era una cât se poate de firească. Apoi după ce trecea surpriza primei impresii puteai să observi, dacă erai pregătit tu însuți pentru așa ceva, cum întregul miracol era compus din mii de miracole minuscule
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
ceva drăguț, mai pentru tineret la final) dar site-urile de știri deveniseră o realitate mult mai serioasă, lumea avea acasă și la serviciu desktopuri, laptopuri, o doamnă creață stătea turcește pe un vârf de munte, lucrând la un laptop neverosimil de subțire, într-o reclamă la Toshiba, iar telefonul meu mobil îmi arăta primul protocol de internet mobil pe care puteam vedea știri pe scurt (dar știri de ieri) într-un browser ce-mi amintea mai mult de windowsul de pe
Al patrulea drum () [Corola-blog/BlogPost/338312_a_339641]
-
sunt destule domenii în care România a regresat enorm, mai ales în ultimii ani. Și nu vorbim doar de performanțele sau de nivelul de instruire al leadership-ului politic, ci inclusiv de regrese din punct de vedere al infrastructurii, oricât de neverosimil ar părea. De exemplu, viteza maximă pe marile magistrale feroviare în anii '30 era de 120 kilometri pe oră, iar CFR făcea parte din clubul trenurilor expres din întreaga Europă, echivalentul trenurilor de mare viteză de astăzi. Din păcate, actuala
De ce suntem o țară mică. Diversiunile zilnice cu care ne pierdem timpul () [Corola-blog/BlogPost/338920_a_340249]
-
o să încep cu concluzia: mi-a placut, în ciuda faptului că am intrat în sala de cinema oarecum sceptic. Am intrat sceptic pentru că, da, recunosc, anteriorul episod, ”Trezirea Forței”, a fost dezamăgitor, pe toate planurile: intrigă, scenariu, personaje apărute brutal și neverosimil, altele revenite la fel de puțin credibil, în ciuda unui trecut glorios. Rogue One, dincolo de cele câteva „erori” de scenariu și montaj (pe care le admit), ne propune o poveste coerentă, corect însăilata și just condusă către „o nouă speranță”. E filmul Star
Am fost la Rogue One fără să-mi fac mari speranțe și am plecat convins că s-a născut o nouă speranță pentru „Războiul Stelelor” () [Corola-blog/BlogPost/338542_a_339871]
-
năvală niște străini, care au început să-mi percheziționeze casa, zicându-mi că trebuie să-i urmez; nu am crezut vreodata că una ca asta poate să mi se întâmple. Mă sufocam. Pentru ce?, m-am întrebat. Și un gând neverosimil mi-a trecut prin minte: oare din cauza lui Boris?“ - Intre soție și iubită, Poetul le-a preferat pe amindouă. Au urmat luni în șir de anchetă. Olga era însărcinată în luna a cincea. Scriitorul era cuprins de disperare. Într-o
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
fațadă a hotelului Moscova. // Ah, / Era să uit: Cu o fată sălbatică / Sub braț, / Ca un ziar necitit / Al opoziției” (Din întâmplare). Aproape de „clipocitul verde al apei”, pe malul Savei, poetul, urmărit de zestrea propriei culturi, vede în „peștele oprit / neverosimil lângă ponton”, un chit marin care „se visează un pește uriaș / Care mă înghite”; de la soarta închipuită, însă dramatică în orice împrejurare (fie și imaginară), a lui Iona, poetul se va salva, scoțând, cu un soi de cinism, ca într-
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
cu el... „Absolvenți... DREPȚI!!!” Vocea de stentor a sergentului bubui năprasnic, șfichiuind urechile aflate în așteptare ale cadeților aliniați în rînduri parcă trase cu rigla. Plesnetul crud al fatidicelor cuvinte făcu o sută trei tocuri de cizmă, lustruite pînă la neverosimil, să pocnească simultan și pe cei optzeci și șapte de cadeți, stane de piatră. Ca să nu vă mai mirați, am să vă spun că unii erau din alte lumi, avînd deci alt număr de picioare. Toate traheele erau blocate, o
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
polițist, ci de un politician, atunci absurdul scenei m-ar fi făcut să râd: un individ obișnuit să le spună întruna celorlalți că negrul e alb, ajunge să creadă el însuși asta. Și mai sunt câteva situații forțate neamuzant și neverosimil: fetița care le dă drumul celor trei bărbați în apartament, după ce refuzase să deschidă fiind singură acasă, violența tatălui (Andi Vasluianu) la adresa copilului pentru că n-ar vrea să divulge o ipotetică „informație” unor și mai ipotetici polițiști, faptul că marele
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
spectator. În ciuda titlului, nu are loc niciun cutremur interior. Nu poți decât să surâzi, din când în când. Personajul declanșator al quiproquó-urilor amoroase, Daddy, tatăl revenit de nicăieri al tânărului actor Tony, pe care l-ar fi abandonat cândva, e neverosimil. Cum neverosimilă e și relația patern-filială care ia naștere instant între cei doi, pe baza exhibării unei simple fotografii din copilăria lui Tony. Regizorul-scenarist Nae Caranfil ne cere să încheiem cu el un contract de ficțiune la puterea a doua
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
titlului, nu are loc niciun cutremur interior. Nu poți decât să surâzi, din când în când. Personajul declanșator al quiproquó-urilor amoroase, Daddy, tatăl revenit de nicăieri al tânărului actor Tony, pe care l-ar fi abandonat cândva, e neverosimil. Cum neverosimilă e și relația patern-filială care ia naștere instant între cei doi, pe baza exhibării unei simple fotografii din copilăria lui Tony. Regizorul-scenarist Nae Caranfil ne cere să încheiem cu el un contract de ficțiune la puterea a doua: nu să
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
nou, care e ceva fără seamăn. Iar lui Rogers îi zise: ,,Vreau să-l văd!” - ,,Dar are un picior strâmb!” - ,,Fie și-o pocitanie, ca Esop, că tot vreau să-l văd!” A fost o dragoste furtunoasă, cu cele mai neverosimile situații picante, după care Byron, în relațiile cu alte femei, zicea: Numai fără santimente! Caroline, măritată, reuși să se apropie de el. S-a uitat la fața lui minunată, la liniile subțiri ale sprâncenelor, la părul cârlionțat, cu nuanță roșietică
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]