1,553 matches
-
Gabriela). Pe lângă aceștia, numeroase alte personaje joacă în roman roluri de simpli figuranți (actrița Viva, secretara Carmen). Tipurile nu sunt foarte complexe și nici nu li se creează spațiul epic necesar spre a se desfășura. Rezolvările conflictelor vin brusc și neverosimil. Autorul preferă și aici finalul excesiv de sentimental, în care, privind spre cerul înstelat, protagoniștii își fac declarații bombastice de dragoste și se asigură reciproc că pot lua lucrurile de la capăt. SCRIERI: Ploaie amară, București, 1978; Cu pieptul în bătaia vântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
mirosul de fermă, lapte și fân se răspândește mirosul sângelui. Țipetele fac să răsune staulul unde behăie mieii, iar ungherele întunecoase ale grajdurilor au ceva înspăimântător. Nici cea mai mică fantezie, nici cea mai mică divagație nu strică tabloul prin neverosimilul lor, este o pastorală trăită de păstori adevărați, murdari și brutali, printre oi care nu sunt nici pieptănate, nici împodobite cu panglici. Pe coasta muntelui Istrița, aproape de Buzău, îl urmărim pe un flăcău voinic: Gheorghiță, fiul lui Negoiță. El are
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
redea mai corect prin răspunsul la întrebări. O remarcabilă lucrare, datorată lui Wentland și Smith (1993), la care ne vom mai referi și în capitolul destinat erorilor, demolează, indirect, dar în modul cel mai clar, această credință, evidențiind un volum neverosimil de mare de erori brute la cele mai simple și nevinovate întrebări factuale. Am menționat și noi anterior un tip de erori întâlnite la întrebări factuale, în cazul anchetelor postelectorale. Generalitatea acestei constatări este confirmată de mai mulți autori, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fi considerată relativ mare, în cazul de față, lucru ce se datorează unei deosebiri substanțiale de „comportament” între cei ce răspund și cei ce nu răspund. O asemenea situație nu este prea frecventă în cercetările reale, deși ea nu este neverosimilă; pot fi cercetate teme ce provoacă eschivarea unei categorii de oameni de la răspuns, tocmai datorită opiniilor, atitudinilor, comportamentelor, aspirațiilor lor sau a altor trăsături ce nu sunt compatibile cu valorile morale dominante, cu legile juridice, cu obiceiurile colectivității etc. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
celelalte, probabilitatea 0. Această situație nu are însă consecințe demne de luat în seamă asupra reprezentativității decât atunci când ordinea de pe listă este generată de un factor ce se cere urmărit în cercetare. Pentru ilustrare, să luăm iarăși un caz aproape neverosimil. Presupunând că pe o populație se fac măsurători antropometrice și că pe lista noastră oamenii sunt trecuți în ordinea înălțimii, de la cel mai mic la cel mai mare, atunci urmărind evaluarea mediei de înălțime prin măsurarea respectivei trăsături într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
scriitori (M. Sadoveanu, V. I. Popa, Ilarie Voronca, Pușkin, Maxim Gorki, Maiakovski, Walt Whitman, G. B. Shaw, Paul Eluard ș.a.). Volumul Băjenie... (1935) conține „creionările unui ostaș” din timpul primei conflagrații mondiale, autentice, după cum precizează A., dar cu un aer neverosimil din cauza efortului de literaturizare. Proză de ficțiune, alături de câteva amintiri, include culegerea Învinșii (1939). Fie că e vorba de tristețea unei „paiațe” pensionate, de disperarea unei femei „învinse” sau a unei fete cu iluziile consumate „într-o gară mică”, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
că acesta se raportează cu predilecție la organizațiile de tip întreprindere. În acest sens, apare firesc întrebarea: "ce relație poate exista între școală și întreprindere?". Există și voci care susțin complementaritatea celor două organizații, deși la prima vedere ipoteza pare neverosimilă. Argumente în favoarea aspectelor concordante oferă H. M. Levin (1981, p. 193) care consideră că cele două organizații au structuri formale compatibile, în sensul că prezintă același model al autorității, iar puterea de decizie este puternic centralizată și ierarhică. Asemenea întreprinderii, școala
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
extraordinar”. Încât, acuzațiile lui la adresa unor „pretinși exploratori” care fabulează ca să pară mai interesanți sunt ce altceva decât un alibi pentru propriile, nu puține, „exagerații”. Ca să narativizeze, așa-zicând, „impresiunile”, reporterul riscă - după cum i se și întâmplă - să cadă în neverosimil și, mai rău, în scorneală. În fond, T.-R. trăiește complexele unui narator cu o modestă înzestrare literară. El caută să suplinească o atare insuficiență printr-o aglomerare de peripeții, care de care mai ieșită din comun și dătătoare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
Europeană a căpătat accente dramatice, raportările interne au din nou tendința de a prezenta o realitate supraevaluată. În acest sens, s-a ajuns de la un 9,72% la 31 decembrie 2012, la 19,11% la 31 iulie 2013, adică o neverosimilă creștere de aproape 100% În numai șapte luni, În condițiile defavorizante de aplicare de corecții, restituiri de fonduri și suspendări prelungite ale unora dintre Programele Operaționale. Pe acest fond, observăm totala incapacitate a autorităților române de a progresa În finalizarea
Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
prin "canonizare". Sub acest aspect, triada analitică pe care o sugerează Cătălin Ghiță în Deimografia e perfect îndreptățită: distingem spune autorul, pentru a-și ilustra ulterior tabelul cu exemple adecvat alese între o teroare naturală, una "de frontieră" (în care neverosimilul și inexplicabilul supranatural se amestecă) și una eminamente supranaturală, ceea ce reprezintă, pentru metodologia volumului, un program de esențializare selectivă, fiindcă, personal, i-aș mai fi adăugat cel puțin teroarea religioasă (metafizică) și teroarea politică, deși acest din urmă conținut a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
secole și jumătate mai târziu, asemenea detalii puțin plauzibile n-ar mai înspăimânta pe nimeni. Toma Pavel pornește de la premisa că narațiunea gotică "ia apărarea imaginației și se îndepărtează de realitatea concretă pentru a celebra deschis și fără falsă pudoare neverosimilul cel mai exagerat" (2008: 183), subliniind emergența simultană a eroului demonic, înzestrat cu o voință și cu o rezistență la efort ieșite din comun. În continuare, cercetătorul precizează că sursele terorii în romanul gotic sunt două: "una pune accentul pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
autentic film de teroare, cea mai gravă eroare a regizorului rezidă în materializarea monstruoasă, pe ecran, a spaimelor eroului, într-o proză terifiantă, efectul estetic este micșorat de cantonarea acțiunii într-un plan fenomenologic bine definit, fie el plauzibil sau neverosimil. Autorii care știu să evite această capcană de construcție se bucură de cel mai mare succes. Desigur, noi, interpreții activi ai dramei ficționale, intuim cum stau lucrurile, mai ales atunci când naratorul ni se prezintă omniscient, însă personajele principale, al căror
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
când tonul narativ se echilibrează, dobândind, grație balansului, forță de evocare și de persuasiune. În registrul terorii diegetice, se pot grupa mai multe proze și aproape toate au în centru acest spațiu liminal, dintre real și ireal, dintre verosimil și neverosimil, acest interval al fricțiunii pe care l-am numit terifiantul de frontieră. Am ezitat, astfel, mai ales între Troița (descriind uluitoarele aventuri nocturne, sub amenințare lupilor, ale unui grup de soldați în pragul unei convertiri disperate), Vedenia (înfățișând o poveste
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dramatică Drumul (1920) și povestirea trifocală, din punctul de vedere al naratorilor, Floarea din prăpastie (1941) bucățile literare care-l dezvăluie pe Philippide în ipostaza de povestitor sunt deosebit de expresive. Îmbrățișarea mortului (1940) orchestrează terifiantul la limita dintre verosmil și neverosimil, aceasta venind în prelungirea profesiunii de credință a lui Philippide, exprimate în eseul "Pledoarie pentru nuvelă" (1935): "Nuvela cere calități de concentrare, de măsură și de stăpânire a efectelor. Tehnica ei este bazată pe eliminare și pe alegere. Totul e
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
di Fiori, este ridiculizată de virilul țăran Marco, sedus de idei progresiste și egalitariste. În final, acesta se răzbună pe toți patricienii decadenți, ucigându-l pe conte și violând-o pe mezină, singura care scăpase, până atunci, farmecelor erotice ale neverosimilului marxist. Deși detaliile plot-ului diferă într-o oarecare măsură, linia socială directoare, vizând răsturnarea vechii ordini pernicioase, este transparentă în ambele scenarii cu vampiri. Și, dacă tot sunt la capitolul interpretărilor posibile, o mențiune specială merită Simina, nepoata Christinei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
are nevoie și de existența unui mediu favorabil al Învățării. In acest context, a vorbi despre violență acolo unde ne așteptam să găsim cele mai bune condiții pentru formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității poate părea un fapt cel puțin neverosimil. Violenta școlară este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventă conduită de devianță școlară. Mass-media, cercetările și statisticile oficiale sesizează o creștere spectaculoasă a fenomenului În ultimile trei decenii În mai multe țări ale lumii. Din acest motiv escaladarea
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
Acton), este întemnițat și își pierde averile în schimbul eliberării (amenințînd statutul social al sorei sale, Susan, o virtuoasă nobilă engleză). În paralel, Anne, soția lui Frankford, începe o relație adulteră cu Wendoll, prieten apropiat al soțului ei (adulterul pare destul de neverosimil, derivînd din inconsistența comportamentală a doamnei Frankford care mai întîi îl respinge pe Wendoll, cu dispreț pentru avansurile lui nedemne, pentru ca mai apoi, în aceeași scenă, să-l accepte, cedînd, aparent, la iscusința discursivă a anglofonului Don Juan). Relația este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Spune Freud că devine straniu (unheimlich în germană, uncanny în engleză, locus suspectus în latină) doar acel fragment al id-ului ("suconștientului") nostru care, din rațiuni adesea neinteligibile, fiind familiar și apropiat identității noastre ("conștiinței", ego-ului), a ajuns în postura neverosimilă de a fi reprimat. Ca atare, el se recompune în însăși negația sa, identificîndu-se drept nefamiliar. Morbiditatea povestirilor lui Poe nu reprezintă altceva, măcar în plan strict psihic, decît această "răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se îndrăgostește, iremediabil și necondiționat, de "partenera lui de joacă". Cel de-al treilea moment îl dezvăluie pe Pip adolescent, calfă în atelierul cumnatului său, Joe Gargery. Într-o bună zi, cei doi sînt vizitați de către Jaggers care aduce vești neverosimile. Un binefăcător necunoscut (care dorește să rămînă astfel pînă cînd va socoti el de cuviință să-și dezvăluie identitatea) intenționează să ofere o sumă generoasă de bani (inclusiv moștenirea ulterioară a averii) pentru educarea lui Pip la Londra. Gestul ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vestea că "amanții" ar fi fugit împreună). Dorothy trece printr-o bizară amnezie (ce i-a determinat pe unii critici să presupună că violul lui Warburton ar fi avut, pînă la urmă, loc!) și părăsește Knype Hill pentru un (ușor) neverosimil vagabondaj (la început, alături de hoinarul Nobby, mai tîrziu, singură de-a lungul și de-a latul Londrei). Aventurile femeii prin Anglia sînt demne de o pană victoriană, precum cea a lui Dickens sau cea a Charlottei Brontë. Ca tînără neînsoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
protagonistul precum cei din tagma lui pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există sentimente personale (își înăbușă dragostea față de Miss Kenton sau durerea pricinuită de moartea tatălui, printr-un masochism neverosimil, similar transpersonalizărilor din filozofia lui Emerson), urmărind numai servirea ireproșabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și elibereze eul din "chingile" supra-conștiinței i-a făcut pe mulți comentatori să vadă la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții lui Dante Gabriel Rossetti preferau mai ales coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune, cu succes, muzică jazz și de cabaret (lucru destul de vag cunoscut printre admiratorii săi literari!), fiind totodată unul dintre cei mai apreciați romancieri ai generației postmodernismului tîrziu, din Marea Britanie, distins cu nenumărate premii naționale și internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca entitate teritorială concretă. Simbolul a precedat realitatea, facili tînd nașterea (curioasă) a miturilor fără referent material. Încă din perioada elisabethană, Shakespeare face trimiteri obscure la un ținut legendar (măcar din unghiul nenumăratelor povești țesute în jurul său) ai cărui locuitori neverosimili fără componenta pragmatică a lumii civi lizate dau aur în schimbul lucrurilor fără valoare. La sfîrșitul tragediei sale, Othello constată într-un monolog autopunitiv că, ucigînd-o pe Desdemona, a fost "asemenea indianului primitiv care a aruncat o perlă mai valoroasă decît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se descopere cât mai clar. Ambiguitatea întâmplărilor se află în balanță cu claritatea psihologică a naratorului- personaj. Organizarea compozițională bazată pe fluctuația dintre cele două voci narative, una feminină, cealaltă masculină, este o sursă a dinamismului naratologic, alături de dramatismul întâmplărilor neverosimile și de dialog. Modalitatea în care realismul ancorat în social se împletește cu fantezia, fantasticul și miticul conferă vitalitate romanului. Succesiunea de întâmplări palpitante, dialogul dinamic și umorul negru îmblânzesc dramatismul psihologic al personajelor și stările de tensiune. Romanul debutează
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pentru a-i aminti cititorului că textul este parabola unui sistem totalitar. Încă o dată, ficțiunea ține locul realității pe care o denaturează până în punctul în care ea nu mai poate fi percepută decât drept realitate. Unele întâmplări sunt atât de neverosimile încât cer să fie decodificate, altele nici măcar nu sugerează, ci sunt însăși oglinda realității: "persoana aleasă era izolată cu grijă, ca mine în acest moment, fiindu-i interzis să dezvăluie vreun detaliu. [...] Iar victima, când scăpa, se angaja să păstreze
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]