842 matches
-
acest lucru este caracteristic pentru o perioadă de declin cultural sau fără cultură. Asta nu înseamnă neapărat că un om mare este într-o asemenea epocă mai puțin mare, dar filozofia este redusă astăzi la o chestiune de îndemânare și nimbul filozofiei dispare.“82 Aceste exprimări programatice sunt coroborate de relatări ale unor persoane care i-au fost apropiate lui Wittgenstein. Într-o convorbire din anul 1930, Wittgenstein a răspuns astfel sugestiei lui Drury că gândirea lui a ajuns într-un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
78 Vorlesungen 1930-1935, p. 112. 79 Caietul albastru, p. 76. 80 M. O’C. Drury, Conversations with Wittgenstein, în op. cit., p. 204. 81 Este acea iluzie pe care o descrie sugestiv în § 97 al Cercetărilor: „Gândirea este înconjurată de un nimb. Esența ei, logica, prezintă o ordine, și anume ordinea a priori a lumii, adică ordinea posibilităților, care trebuie să fie comune lumii și gândirii. Dar această ordine, așa se pare, trebuie să fie deosebit de simplă. Ea precedă orice experiență și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de foc", înlesnind "ritul unei rostiri egale". Astfel înțeles, cuvântul se confundă finalmente cu logosul biblic instaurator, aspirând la articularea fragmentelor într-un spectacol uman integral: "Nepriceput pe lângă vetre,/ dar înțeles de zei și pietre,/ cuvântul unde-i ca un nimb/ să te ridice peste timp?// Cuvântul unde-i care leagă/ de nimicire pas și gând?..." La conștiința acestui impas ajunsese, identic, T.S. Eliot în faimoasele "coruri" din Stânca, într-un ton mai cerebral decât la Blaga: "Neîncetatele invenții și experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e pusă în legătură cu mirajul revelațiilor pure, în spirit, demers presupunând un reînceput în perpetuitate; nu înscriere într-o matrice consacrată, ci scenografiere în conexiuni neașteptate, non canonice. O suferință particulară, aproape fizică, marcase pe Blaga: "Cuvântul unde-i ca un nimb / să te ridice peste timp? / Cuvântul unde-i care leagă / de nimicire pas și gând?..." Nici o clipă, Nichita Stănescu nu înclină spre sistem, nostalgia sa orientându-se constant spre unicat, spre absolut, spre nemaiîntâlnit; iată însă că T.S. Eliot (invocat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Analog, Liviu Ioan Stoiciu pune între paranteze noimele sacrului mitologic și, concomitent, supradimensionează realități precare din perimetrul "Cantonului 284". Zeități și semizei, Apollo, Hermes, Niobe, Tantal, Ixion, Hera, Danaidele și nu numai, figuri de veche vogă citațională, devin personaje fără nimb. Lui Cronos, fiul cantonierului de la Adjudu-Vechi i se adresează dezinvolt: "Ah, vino să joci zaruri cu mine și să pierzi, bă"; Moira și Lachesis (două dintre cele trei parce) trag sorții "în șapca de ceferist, a lui tata (...) / împodobită cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rezultatul e nedeterminat. Ți-am scris o carte despre fericire, iar pe copertă am așezat poza aceea plăpîndă cu băscuța împletită de tine și cu căluțul preferat. Știi că dragostea se naște din suferință, căreia îi schimbă sensul cu un nimb salvator. Dragostea leagă toate ființele de Sursa lor, le oferă o cale liberă și desăvîrșită. La atîta virtute, sfioasă virtute, parcă ascunsă pentru a nu fi răstălmăcită, nu ai motive de frică. Ai dăruit mereu fără să ceri nimic în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a cotidianului să evoce paradigma dionisiacă, subliniind forța hedonismului și a senzualismului moravurilor. Într-o cultură dedată desfătărilor senzoriale și dorinței de satisfacere a plăcerilor aici și acum, întreaga viață socială și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în viața cotidiană (consum, modă, divertisment), prin emoții și sensibilități comune, dominate de „ieșirea extatică din sine” în microgrupuri. Astfel, de la viața obișnuită la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rămasă aprinsă a lui Romeo, ci pare să aibă o sursă mult mai misterioasă. Iar la sfârșitul tragediei, imaginea celor doi etern îndrăgostiți, imortalizată prin cele două statui de aur ce le vor împodobi mormintele, va căpăta o aură, un nimb strălucitor, singurul care va lumina dimineața mohorâtă a înmormântării, când soarele, întristat, nu va voi să se arate printre nori. Frumusețea, dragostea și moartea își împletesc sclipirile în această stranie lumină, izvorâtă cu siguranță de altundeva decât din natură, până
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spațiului, se fac focuri în dimineața de Crăciun atât la slavi, cât și la români ,iar datina arderii butucului este de tradiție europeană. Tot ca motiv solar sunt și colacii de Crăciun care imită forma soarelui, amintind de capul cu nimb al zeului Mithra, sculptat pe basoreliefurile găsite în templele aflate pe pământul Daciei și Moesiei, dar și în răsăritul și apusul Europei.86 Arderea butucului de Crăciun, prezent aproape la toate popoarele Europei sârbul badnjak, bulgarul bъdniak și koládnik, francezul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
englezi, hobby horse.106 Datina arderii butucului în noaptea de Crăciun, răspândită aproape la toate popoarelor Europei, focurile care se fac în dimineața de Crăciun (la slavi și la români) și colacii de Crăciun, care imită forma soarelui, amintind de nimbul lui Mithra, pun în evidență cultul Crăciunului ca strămoș și moș, fiind un cult solar.107 Solstițiul de iarnă sărbătorea, în trecut, ziua de naștere a soarelui.108 Nu întâmplător, la solstițiile de vară și de iarnă, zeul soarelui la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dacă te uiți bine-apoi/ În pietre, nemuritori suntem noi, numai noi". Trăind intens spiritul epocii sale, Dumitru Popescu se vrea " Un om în Agora". Important lider de partid, el slăvește idealurile comuniste: "Din sângele vărsat pe caldarâm/ Mai stăruie un nimb de purpură-nvechită." Credința lui fermă este că noua structură a societății cere o artă poetică nouă: sinceră, umană, nefardată, fără parfumuri, fără scepticism poetul cere o "poemă dialectică". Cetatea veche este îmbăiată de raze selenare, esențele pământului se distilează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă!" În cazul ei, spirala "de var" a cochiliei ("Cercul de izolare, care o aureola în mod obicinuit, părea întunecat...") e o treaptă în structurarea imaginii aureolare (a nimbului), individualizatoare pentru "trupul sufletesc", o eterică "pavăză", ce a inversat sensul "locuirii", a răsturnat "spirala", interiorul devenind exterior, protector ("emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale"; "dublă aureolă de cercuri îngemănate în jurul capului oval" etc.). De comparat, la distanță, cu domiciliile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care presupune credință și sacrificiu. Dorința lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intimă a sfâșierii Primordialului constă într-o pedeapsă divină la care Dumnezeu îl supune pe om și e condensată în oximoronul "blestem de soi": " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații / Către mine, flămânzite constelații... / Sorii noi au nimburi mari de sfinți. Eu trec / Ca o pasăre mântuită de înec. // Semnul e de aur, știu, blestem de soi... / negreșit Steaua Polară. Dar apoi? //"127 Tema orfică a poeziilor lui Ladima e nelipsită, întocmai ca în tradiția medievală, unde cavalerii, travestiți
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
studiul amănunțit al conceptului de substanță. Unele poezii abordează acea desfacere a increatului, fiind certă o regresiune în cosmogonie și antropogonie, imanentă apariției orfanului: " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații/ Către mine, flămânzite constelații.../ Sorii noi au nimburi tari de sfinți. Eu trec/ Ca o pasăre salvată de înec.//"174 Ultimul mitem, identificat în roman, este cel al coborârii schelelor. Aproape că nici nu ar mai fi necesar să amintim că, în finalul baladei, gestul voievodului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
stabilității și a consensului. Filozofia se apropie astfel, sub acest aspect, de științele cel mai bine asigurate. Filozofii încetează să fie „mari“, dar devin „îndemânatici“. În toamna anului 1930, Wittgenstein își începea lecțiile cu câteva exprimări memorabile în această privință: „Nimbul filozofiei s-a pierdut căci acum avem o metodă a filozofiei și putem vorbi de filozofi îndemânatici. Să considerăm deosebirea dintre alchimie și chimie: chimia are o metodă și putem vorbi de chimiști îndemânatici. Dar de îndată ce s-a găsit o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acest lucru este caracteristic pentru o perioadă de declin cultural sau fără cultură. Asta nu înseamnă neapărat că un om mare este într-o asemenea epocă mai puțin mare, dar filozofia este redusă astăzi la o chestiune de îndemânare și nimbul filozofiei dispare.“82 Aceste exprimări programatice sunt coroborate de relatări ale unor persoane care i-au fost apropiate lui Wittgenstein. Într-o convorbire din anul 1930, Wittgenstein a răspuns astfel sugestiei lui Drury că gândirea lui a ajuns într-un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a se transforma, sub ochii cititorului, în unități lexicale: ceruri și ape ce se topesc în cuvinte, afirmă Macrì exemplificând prin versurile poeziei Iarnă străveche: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea / la fel cuvintele. Un strop de soare, nimbul unui înger, / iar apoi ceață; și copacii / și noi urziți din aer dimineața (trad. MB).257 Binomul termen-referent poate fi pus în lumina de recurenta termenului parolă care este o prezență de sine stătătoare cu o multitudine de fațete și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
simți ce frumoase sunt rădăcinile/ Împletindu-ți prin ele mâinile,/ Cu nențeleasa bucurie/ De-a nu mai fi pentru vecie.../ Și, mângâindu-mă, mi-ai spune:/ Mori, draga mea,/ Iubita mea cu frunte de octombrie/ Cuprinsă ca-n icoane/ De nimb rotund de moarte,/ Mori,/ Lasă-ți culorile în flori,/ Pletele lungi cărărilor/ Și ochii luciu mărilor,/ Să știi/ De unde să le iei,/ Când vei veni.../ Dac-am muri deodată împreună/ Ucigaș fiecare și victimă,/ Salvator și salvat,/ Privindu-ne fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dureros din trei laturi, ca și cum nu puteam vedea decât din centrul Altarului. Steagurile mele înghețaseră-n vânt, cercuri erau tobele mele în cețuri de dimineață, ca funambulul pășeam drept pe linia dreaptă, capul meu nu putea să adoarmă decât pe nimburi. Dar, destul cu aceste metafore reci. Acum iată-mă cald și moale, eșuând între albine. Să lucreze ele de azi încolo în locul meu. E Aprilie, au înflorit piersicii, prunii, caișii, mâine și merii vor înflori. Și, iată, sunt plin de
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
Brumaru Și mă durea în piept. Poate era Chiar îngerul, trist cuibărit în mine, Nemaiștiind cuvinte spre-a striga De-atîta rouă rea și de rușine. Se închircise-n sufletul meu cald, La adăpost de carne omenească, Să-și șteargă răbdător nimbul înalt, Aripile să și le îngrijească. Vai, sărbătoarea lui fusese tristă Și de nepovestit. Sîngele meu Lin îl spăla, spunîndu-i că există De-a pururi blîndul Dumnezeu...
Și mă durea în piept. Poate era... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8626_a_9951]
-
o ferească de impuritatea locului în care se află, el pășește printre flăcări amenințat de gurile deschise ale Cerberului sau ale altor demoni care au luat o formă igniferă. Asemeni haloului auratic al sfinților, capul său este înconjurat de un nimb luminos, încununat de lauri și de părul asemeni unei cozi de cometă. Poetul dobândește aura demoniilor romantice aduse la incandescența rece a sensibilității decadente, a unei frumuseți blestemate. Coborârea lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
foarte mic. Cu o grație ilustrată gestual, dansatoarea Salomeea apare ca una dintre țigăncile pe care Vermont le pictează des, în chip de florărese sau țărănci. Pe o masă se află tava cu capul sfântului Ioan Botezătorul, înconjurat de un nimb trasat ca un cerc fin, formalism care-și află ecoul în cerceii dansatoarei, în cupele de mătase care-i cuprind sânii, în mânerul tipsiei pe care se află capul sfântului Ioan și nu în cele din urmă, în litera "O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Iașul celei de-a doua jumătăți de secol XIX, cu drumuri desfundate și trăsuri clătinându-se primejdios, o asemenea veste? De multe ori, astăzi, se cade în păcatul de a crede despre aceste "prelecțiuni populare" că ar fi avut un nimb pronunțat de generalitate, că ar fi reprezentat un demers eminamente exoteric și că procesele de culturalizare în masă din perioada comunismului și-ar afla rădăcinile în astfel de gesturi socio-culturale. O eroare ce provine, probabil, din înțelegerea distorsionată a acelui
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în profunzime a celor două situații, de la noi și din Cuba, vom vedea că din punct de vedere economic, românii au fost mult mai favorizați, în timp ce din punct de vedere politic, avantajul a fost al cubanezilor. Totuși, cum se explică nimbul acesta de legendă pe care îl are Fidel Castro în rândul cubanezilor, și nu numai? Castro a procedat foarte inteligent: a canalizat întreaga ură a cubanezilor către Statele Unite și către Uniunea Europeană. Avem deci de-a face cu o politică xenofobă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]