5,003 matches
-
zmoliștea politică de la nivelul județului. și iată-l, pe calic, viceprimar al Clujului. A mai trecut nițel și bondocul, puiul Bocului, din centrul unui sat cu nume onorabil, sa văzut profesor universitar în domeniul dreptului, iar, pe partea politică, a nimerit peste el o funcție înaltă, care, automat, a tras după sine șefia la prefectura județului. De aici încolo, căile domnului Emil au fost larg deschise, către tot ce-i dorea sufletul. și voința. și orgoliul. și încăpățânarea. Mărimile de cel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
George Naghi era un om făcut. Provenea din zona lacurilor dunărene. Dintr-o familie nevoiașă. Cu mulți copii și cu avere puțină. Cu tenacitate și cu noroc, după numeroase orbecăieli, prin cotloanele spurcatei vieți a omului de rând, Naghi a nimerit filonul către lumină. Către lumina bogățiilor de tot felul, în special, însă, a banilor. Fără prea multă școală, cu imensă pricepere în a-și scoate din fiecare afacere și un cât de cât profit, se ridica, văzând cu ochii spre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de treabă, îi opreau, din timp în timp, îi controlau la documente, și totul se dovedea a fi în regulă, după care, fericita familie, își continua voiajul, în voia cea mai bună. S-a întâmplat, însă, ca, domnul Ulcior, să nimerească și peste un polițai mai cărpănos. Chiar în România. Vă rog să permiteți să văd și eu permisul auto, a zis el. Stai să văd, pe unde-o fi. Vedeți, că eu dispun de timp. Aștept. Măi băiețaș, ce s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
evident. Pe trambulină. și, de-acolo, plonjeul! În pielea goală, cum se afla. A înnotat, spre Sud, până ce a considerat că turbata nu mai prezintă un pericol pentru el. A ieșit la suprafață. Pe o unghie de plajă, în dreptul căreia nimerise - o altă femee. Ea, de cum l-a observat, s-a și ridicat în picioare. și a început a-i face cu mâinile, chemându-l, ca o zăludă. El, cum să se ducă, la ea, așa gol cum era? I-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un al treilea ca țap ispășitor. Cred că nici cu un astfel de trio n-ar fi fost mulțumită. În orice caz, e sigur că pe mine mă alesese ca țap ispășitor și că, într-adevăr, nu putea s-o nimerească mai bine. În ceea ce mă privește, mă căsătorisem cu ea pentru că semăna cu mama ei, pentru că avea o vagă asemănare cu mine. Nu numai c-o iubeam, dar o dorea fiecare bucățică din trupul meu. Mai ales mijlocul. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
meu m-a cărat 42 de stații, numai la ntoarcerea spre hotel!) și, sincer să fiu, am rămas uimit de cîți negri și asiatici vezi aici - peste 70% din numărul călătorilor. Noroc că stațiile sunt mici; și, se pare, am nimerit Într un moment În care metroul era În renovare, peroanele arătînd mult mai rău ca la București ( de altfel, nici la Roma sau Barcelona nu arătau grozav!)! Arcul de Triumf - fără surprize. Am băut un vin pe Sena, pe un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rață, deserturi din ciocolată topită, dulciuri diverse, printre care un ghimbir zaharat interesant, la un local chinezesc ; am vrut să mîncăm, Într-o zi, la un restaurant cu specific ro mânesc - Chez Christina - dar tocmai la ora În care ne nimeriserăm, acesta era În curățenie... am băut pastis, cidru În trei variante (una din ele, excelentă!), vin, bere, ceaiuri, apă minerală. M-a surprins să constat că berea e cam la același preț cu vinul și sucurile. La Starbucks ( unde m-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu e igienic și nu e profesionist ( calul, mîța sau gîsca fiind imprevizibile și putînd strica, oricînd, o scenă). O cronicăreasă Îmi mărturisește, cu umor, că a pățit o rușine, Într-o seară : a plecat să vadă Macbeth și a nimerit la...Richard al treilea ( se referă la modul În care juca interpretul rolului titular). Interpreții erau de altă părere - că doamna Încurcase textele. În această luptă, numai marele Will rămînea indiferent : În fond, lui Îi era egal dacă, acum, i
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la o terasă și sorbeau, la fel de elegant, un coniac sau o bere, obligînd lumea din jur să-i comenteze admirativ. Minunată idee! Anacronică, din păcate! Căci azi, vezi actorii mer gînd pe bicicletă, cărînd plase cu zarzavat, Îmbrăcați cum se nimerește, frecventînd localuri ieftine...Păcat! Culmea! Visul lui Noica a fost să scrie...teatru! Dar cîți ne dramaturgi n-au visat asta - Creangă, spre exemplu! Sau Nichita Stănescu. Eminescu, a Încercat ( ne-a și lăsat texte cunoscute, care aproape că-s
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ruși sau la o relație dân piață cu cel mult șaptej' dă mii masimul", simte nevoia să adauge o obiecție portarul. "Bun și iepurașu', nu?" "Bun, și normal!", acceptă nea Vasile. Virgil aruncă chiștocul artistic, printre barele metalice ale porții, nimerind exact canalul. Surâde mândru de sine. Amicul lui, care urmărise traiectoria chiștocului, surâde și el: "Pă o sută că n-o mai înnemerești încă o dată". "O dată dân câte?", mai că s-ar prinde la rămășag șoferul. "O dată dintr-una, dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
i-ai decartat pă masă." "Și cizej' dă mii te-a făcut pă tine?" "N-am, mă, lichid pă mine, tu nu-nțelegi? E și criza asta nenorocită tocmai acu', fir-ar a naibii să fie, că toate s-au nimerit d-odată." "Am trăit s-o văd și p-asta. Tu plângându-te dă criza mondială. Hai, că-i tare! Nene, dacă tu te strofoci atât, ce să mai zicem noi, ăștia mici și amărâți?" Băi, fată, ăștia mici și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nici lecții de partid, iar administratorul se numea vechil, parcă. Așteptați să cânte mai întâi cornul, să-i răspundă alt corn și altul și așteptați mai apoi să intre căprioarele. Doamnă contesă, dumneata ochești o căprioară și tragi prima săgeată. Nimerești. Așa scrie în text, de fapt. Vei fi fericită. Dar vei vedea că fericirea dumitale nu va dura totuși, mult. Fericirea aceasta pe care o vei gusta nu-i alta decât fericirea morții. A morții, auzi? Fii tare! Așadar, reluăm
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit, să mai recitească Odiseea lui Homer, așa cum își
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu cromatica părului. Frumusețea ei venea însă, de undeva, din adâncuri, mai bine zis parcă din zona care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
târg, când drumul era greu și nu reușeau să-l străbată într-o singură zi. La vreme rea, tot greul cărăușilor era până la ieșirea din pădure. Acolo își dovedeau ei iscusința și conducătorii lor vrednicia... Toate mergeau bine până ce se nimerea să tragă o ploaie răzbită sau o ninsoare din cele uitate de Dumnezeu. Atunci trebuia să se lupte cu fiecare povârniș pentru a putea trece mai departe carul sau sania. Și câte râpi nu le ședeau în cale! Acum însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcu. La o vreme, moș Dumitru a pus mâna pe ulcica lui cu vin și, ridicând-o, a grăit molcom: Poate asta a fi ultima seară când bem împreună o gură de vin și mai sporovăim... Poate s-a mai nimeri să ne întâlnim cu toții aici la masă, dar asta doar bunul Dumnezeu o știe. Noi nu avem decât să tragem nădejde. Până una alta, eu vreau ca voi să rămâneți la fel de uniți și săritori la nevoie. Oamenii care au rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi privea cam de la înălțimea unei prăjini. Au încărcat ca întotdeauna. De această dată însă, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, după înțelegerea cu Hliboceanu... După ce au isprăvit treaba, și-au tras sufletul, pregătindu se de drum... „S-a nimerit ca la început drumul să curgă la vale. De aceea toate râpele și povârnișurile nu se dovedesc piedici de netrecut... Dar când trebuie să sui asemenea ponoare... Ferească Dumnezeu!” - gândea Hliboceanu... Ia să pornim nunta, flăcăi! - a strigat din capul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
După ele parcă mergea și soarele, nu numai cărăușii - a răspuns Hliboceanu cu nostalgie... Eu zic că ei au să mai treacă pe aici mâine-poimâine. Dar... cu căruța cu doi cai - a răspuns Costache. Ce bine ar fi să ne nimerim și noi atunci! - a apreciat Mitruță. Strașnică treabă ar fi, băiete - s-a entuziasmat Hliboceanu. Unde nu dă Domnul să se întâmple? Atunci să-l vezi pe Pâcu câtă fumăraie ar face și câte polojănii ar spune! - și-a arătat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sfâșit de săptămână. Adică vinerea. Și ce-i cu asta? Bine că îi luați și nu trebuie să-i dați. Apoi și ție o să-ți plătim tot vinerea. Ce zici? Dacă așa ați hotărât, așa să fie. Numai să nu nimeresc și eu, ca țiganul vinerea la stână... Nici o grijă Costache. Trece doar totul la catastif, zi de zi. Ca să nu fie nici-un bănat, am să mă iscălesc pe fiecare foaie cu socoteli. Bun cuvânt? Mai bine nici că se poate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se mulțumea cu atâta. Mai cerea să i se umple și ulcica cu vin. Apoi până gusta el din ulcică puteai să ajungi la târg, iar cât timp mai trăgea din lulea, ca să se sature, puteai să te întorci și nimereai taman când el reîncepea povestitul. Așa că nu pierdeai nimicuța... Pe măsură ce Cotman povestea despre năravurile lui Pâcu, fețele cărăușilor se luminau tot mai mult. În cele din urmă, au început să râdă așa ca altădată. În acest timp, Măriuța, atrasă de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
greu... Știam pe undeva un drum care ieșea dintre ogoare și intra pe un făgaș destul de adânc în drumul pe care mergeam. Apoi tot pe acolo se găsea și o fântână...Nu se vedea nimic din toate acestea însă. „Dacă nimeresc tocmai în fântână” - mi-a trăsnit așa din senin. Mergeam condus de gândul că „Am să trec eu și peste asta, numai să fiu atent pe unde calc!” Cu acestea în minte, urmam drumul nevăzut pas cu pas. Mă bazam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și urechea la pândă ca copoiul de vânătoare... Poate se aude un geamăt măcar... Cu felinarul în mână, Cotman a cercetat lovitura de la cap. A fost lovit din spate cu un baltag sau cu o toporișcă. Numai că n-a nimerit în plin. Baltagul a alunecat pe os, desprinzându-i doar pielea pe o porțiune... Doamne! Cât noroc o avut! Putea să-i despice capul dacă nu avea căciula! Ține felinarul, Alecule! Când s-a văzut fără felinar, a început să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acesta însă nu l-a lăsat în pace: Și spuneai, Ioane. Spuneai că pe tine te leagă o taină de Hliboceanu... Asta-i drept, Mitruță... Îi drept... Apoi... când eram noi holtei umblam la aceeași fată. Ileana o chema. Ne nimeream la ea în fiecare sâmbătă seara... La început, Ileana s-o arătat că îi sunt drag eu... După o vreme însă o început să arate că îi este drag de Vasile... Noi ne întâlneam la ea, dar nu ne dușmăneam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mi-ar fi părut rău. Vasile merita s-o aibă de nevastă... Când ne-am văzut părăsiți de orice speranță, ne-am dus la crâșma din sat, să ne înecăm aleanul într-o ulcică cu vin. Acolo însă s-o nimerit să fie și unul cu o scripcă... Și pentru că plecau vreo doi flăcăi la oaste, scripcarul o ținea numai pe struna cea groasă de curgea numai jale din diblă. Atunci am început să bem în dușmănie parcă. Apoi ne-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pistolul din pământ din iarbă verde! - a strigat Puicuță la Amnar. Nu-i nevoie, că l-am găsit. Uite ce rablă. Cu aista nu împuști nici o cioară, d-apoi un om. Rablă dar se pricep s-o folosească, din moment ce au nimerit la țanc felinarele - a încheait vorba Puicuță. Unde vă sunt caii? - a întrebat Cotman. N-avem... Nu aaa... avem cai - a răspuns tremurând cel pe care îl strunea Puicuță și care se părea a fi șeful. În acel moment - ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]