646 matches
-
draperiei care îl despărțea de apartamentele reginei-mamă. Spion prin natura și vocația lui profesională de prim-ministru uns cu toate alifiile, Polonius i se arăta publicului în plină exercitare a obișnuitei lui îndeletniciri, iar publicul percepea, literalmente, josnicia omului și nimicnicia jalnică a faptei lui. Un înalt demnitar pitit după o perdea... pe care un prinț îl înjunghie dintr-o regretabilă eroare! Aici, ca și în alte situații similare, vizibilitatea supraveghetorului mărește impactul prezenței sale și provoacă reacțiile mult mai clare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ea îi înșală, la nime se distaină./ Dorinți nemărginite plantînd într-un atom”5). „Atom” este pus aci nu de dragul rimei, ci pentru a schița uriașa disproporție între vanitățile și posibilitățile umane. „Dorințele nemărginite”, marile planuri egoiste sînt subminate de nimicnicie. E un contrast la care nu se poate cugeta decît cu sarcasm. Așa procedează Dan din „Sărmanul Dionis”. La începutul călătoriei sale spre lună, el se oprește „pe coastele unui nour” pentru a mai contempla o dată pămîntul: „Luă cartea lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pentru el și pentru mulți dintre contemporanii săi, cimitirul (aflat atunci în afara orașului, „dincolo de barieră”) e din contra un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lașității”5), povestită în toate Evangheliile. Ambele exemple sînt semnificative pentru psihologia poetului, un om ce se frămîntă pentru păcatele sale și ale lumii în care trăiește. Bacovia e religios întrucît, la fel ca Psalmistul, nu-și uită greșelile, slăbiciunile, nimicnicia. El ilustrează mai pregnant decît oricare dintre contemporanii săi ce înseamnă umilința: să te consideri aproape tot timpul vinovat, să privești în jos apăsat de remușcări, să eviți lumea fără a o urî. Din neliniștile sale, mai ales din cele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gîndesc la anii mei pustii -/ Nu mai aștept pe nimeni,/ Nici o speranță./ Nimeni nu mai este liber.../ Vreau să gîndesc la anii mei pustii -/ închide oriunde,/ închide ușa, - e frig, iarnă”. Pătruns în conștiință, frigul ofilește totul în afară de ideea de nimicnicie, singura care nu numai că rezistă, dar și crește într-un asemenea climat. Bacovia a exercitat o influență à retardement, dar persistentă. A influențat, neîndoielnic, realitatea băcăuană de după el mai mult decît oricare alt scriitor sau intelectual născut aci. Numele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe inimă, pentru a mă adresa la el. Eu nu cunosc aceste stări sufletești, la ce să te expui la oameni care chiar prin vorba lor cred că-ți fac o onoare că ți-o adresează. Voi să reintru în nimicnicia din care am ieșit. Te sărut, M. Eminescu"137. Postul căutat la Iași n-a fost găsit și nici bani de-acasă n-a primit; poetul a venit în țară. Către sfîrșitul lui aprilie, el nu mai era la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce accede spre sacru. Sau, și mai bine, al umanității înseși, adunând cu minuție și descriind varii tipuri de reacții ori atitudini determinate de spinoasa căutare a lui Dumnezeu. Dintre care nu lipsesc, de pildă: umilința, ardoarea rugăciunii sau conștiința nimicniciei și a zădărniciei, dar nici îndoiala ori revolta, atitudini mai moderne, dar bine temperate, chiar anulate de credința nestrămutată în "Cel Atotputernic,/ Cel Prea Înalt, Cel ce șade în ceruri,/ Unicul mântuitor și protector al Omenirii". Așezată sub semnul lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2011 (în care se recuperează și majoritatea textelor din volumul de debut), nuanțează cei doi poli de interes ai poetului. Pe de o parte, minimalismul, poetica derizoriului, a insignifiantului care, prin cumul, amplifică angoasele: "aceste lucruri mărunte. aceste nimicuri și nimicnicii./ această gelatină.// cum să mergi/ în picioare.// să mergi/ pur și simplu/ mai departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează" (aceste lucruri mărunte). Pe de altă parte, reflecția gravă asupra temelor macro istorie, politic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nuvelei realist psihologice, iar Moara cu noroc este dovada cea mai strălucită, ilustrând în mod convingător tema banului, îngemănată cu tema familiei și cea a destinului. - VARIANTA 6 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Tudor Arghezi, Saștept?) 1. sinonime: pulbere - praf, nimicnicie; nu intră - nu ajunge, nu se deschide 2. În titlul formulat ca propoziție interogativă, semnul întrebării are rolul de a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lumii și era reprezentat ținând într-o mână toba creației și în alta flacăra distrugerii (Figura 13). Dar Shiva era și simbolul neantului. Una dintre înfățișările sale, Nishkala Shiva, era la propriu un Shiva „fără părți“. El era neantul absolut, nimicnicia supremă - încarnarea inexistenței. Dar universul s-a născut din neant, la fel ca și infinitul. Spre deosebire de universul apusean, cosmosul hindus era infinit; dincolo de universul nostru, existau nenumărate alte universuri. În același timp însă, cosmosul nu și-a abandonat niciodată golul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sub puterea plăcerii și a durerii“, explică un zeu. „Iar dacă un om este condus de trupul său, acel om nu poate fi niciodată liber.“ Dar când ești capabil să te disociezi de poftele carnale și să îmbrățișezi liniștea și nimicnicia sufletului tău, vei fi eliberat. Atman-ul tău va scăpa din plasa dorințelor umane și va intra în conștiința colectivă - sufletul infinit care inundă universul, instantaneu peste tot și nicăieri în același timp. Ea este infinitate și este nimic. Astfel, India
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dialogul lui Monos cu Una" [The Colloquy of Monos and Una], altminteri aproape total atrofiat în timpul vieții terestre, poate să dezvăluie Omului, treptat, identitatea propriei ființei cu cea a cosmosului divin. Prin aneantizare fizică a personajelor sale, Poe dizolva, figurativ, nimicnicia lumii materiale, tocmai, pentru a înlesni, astfel, aproximări imaginative ale Absolutului. Conștiința, așa cum o știm în condiția noastră divizată, și materia dispar. Numai că moartea eului individual înseamnă, de fapt, renașterea eului divin. În loc să piară, eul se exalta pe masura ce personalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ceilalți (cu semenii); - din relațiile cu mediul (vestimentație, obiectele care îl repezintă, locuința, mobilierul etc.); - prin limbaj: 1. poziția socială, cultura, gradul de inteligență etc.; 2. atitudinea față de evenimente, față de viață etc.; 3. convingeri, idealuri etc.; 4. sentimente, noblețea sau nimicnicia etc.; 5. prin ticuri, formule fixe, stereotipii etc. 3. procedee ale portretizării: - descrierea; paralela; - dialog; antiteza; - monologul interior; sugestia și aluzia; - analiza psihologică; definiția; - evocarea; gradația; etc. Alte obiective, de urmărit: 1. rolul amănuntului (ne)semnificativ: gesturi, ticuri, vestimentația etc.
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Studiind deci atît varianta finală, cît și procesul de elaborare al sonetului în discuție, constatăm că rugăciunea eminesciană nu este deloc aceea a unui credincios. Tocmai de asta se și plînge poetul: „Străin de toți, pierdut în suferința/ Adîncă a nimicniciei mele [versuri cu iz schopenhauerian n. n.],/ Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”... Sau în variantă: „Nu cred nimic și asta mă doboară./ Nici în amor nu cred și nici în ură/ Și sfîntă nu-mi mai e
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se va putea feri și de cursele vrăjmașului, nu va mușca din nada întinsă și astfel nu va putea ajunge sub puterea celui ce îi întinde capcana. Sf. Ioan Gură de Aur ne spune că Mântuitorul ne face să vedem nimicnicia noastră, ne smerește mândria, ne învață să nu dăm înapoi din fața supărărilor și a necazurilor, dar nici să mergem de bunăvoie în întâmpinarea lor. „Dacă vom face așa, biruința ne va fi încă și mai frumosă, iar diavolul își va
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
normative”. În acest editorial, Dan. C. Mihăilescu, reluând o idee dintr-un articol mai vechi de-al său publicat În revista 22 (nr. 26, 1-7 iulie 1997), propunea: un deceniu al factologiei În lumea noastră culturală. Al răcelii constructive În locul nimicniciei febrile, dar talentate. Al acumulărilor pozitive, al pragmatismului și strictei referențialități. Zece ani În care toate instituțiile de cultură să fie obligate să-și redacteze marile și micile instrumente de lucru, istoria Academiei și a universităților românești [subl. n.], istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Platon, cu siguranță, unele scrieri ale lui Schopenhauer și Nietzsche, posibil, și alte cîteva intră într-o zonă intermediară.) Literatura memorează ceea ce se pierde pe drum; marii scriitori sînt inevitabil contrapor-gresiști; scrisul e o activitate care evidențiază păcatul originar, imperfecțiunea, nimicnicia existenței umane. Se poate spune acest lucru despre operele tragice, ca și despre cele comice, despre proză, teatru și chiar poezie. Cele mai mari scrieri conțin mereu elementul îndoielii sau al pesimismului potențial, dacă sînt literatură adevărată și nu propagandă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și al mărilor ce scaldă Florile Bosforului este și primul nostru poet al mării, căreia îi cîntă inspirat metamorfozele, loc în care sînt cununate extazul și moartea. Conrad, capodopera bolintineană, adună totalitatea temelor care l-au preocupat pe poet: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast, în care mitologicul și politicul se succed într-o retorică destul de bine articulată. Însă, înainte de orice, Bolintineanu este, aici, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tradusă mai aproape de ce ne interesează: "Urîtul - Nimic nu este mai insuportabil pentru om decît să aibă parte de o liniște absolută, fără pasiuni, fără treburi, fără petrecere, fără preocupare. Atunci își simte el neantul, părăsirea, ne-ajutorarea, dependența, neputința, nimicnicia. Din adîncul sufletului vor răsări pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se pună în slujba unor țeluri ce țin exclusiv de viața cotidiană, tăgăduind importanța ideilor. Oricum, o credință trebuie să fie prezentă. Altfel, chiar și succesele politice aparent cele mai mari vor sta cu adevărat - lucru perfect îndreptățit - sub blestemul nimicniciei creației". În temeiul acestui adevăr sociologul consideră necesar de a discuta "ethosul" politicii privite ca o "cauză". Și atenționează: etica poate juca un rol extrem de funest din punct de vedere moral! Pentru a se face înțeles apelează la cîteva exemple
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cronică a managementului instituției în cauză, contractul privind restaurarea Teatrului Național din urbea noastră, clădire emblematică a istoriei culturale locale și europene. Să fie oare acest moment inaugural vreun semn încurajator că revirimentul celebrului stabiliment cultural, ajuns în ruină și nimicnicie, e (iertată-mi fie vorba proastă) "pe vine"? Ca ieșean de profesie, am suferit și eu, alături de cele câteva mii de oameni educați din "dulcele târg", văzând degradarea fizică, morală și artistică din ultimii 15 ani a acestui adevărat eikon
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu fie prezentă. Fie că e vorba de oameni cât de cât decenți, de gazetuțe de perete cu aer umoristic sau de acea infernală corcitură de precupeață și "jmecher" care face media statistică a concetățenilor "dă capitală", veșnic scârbiți de nimicnicia "provinciei", loc al decăderii pe care se cuvine, natural, să-l mulgi dezinvolt de șpăgi doar grație elecțiunii tale superioare de metec bucureștean, referința la moldoveni ca la o subspecie a cetățeniei românești este un loc comun. Întâi, desigur, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare ale unei personalități rămase, în ciuda vitregiilor vremii, cu o demnitate neștirbită de opresiune, izolare și sărăcie, în apărarea - chiar dacă uneori à rebours - autenticității și omenescului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
altă dată; Însă, dacă sunteți arțăgos și necuviincios, clientul nu se va mai Întoarce nicicând. Străduiți-vă să nu vă pierdeți cinstea: e cea mai bună cale de a vă spori bunul renume, afacerile și averea. Nu vă lăsați pradă nimicniciei, ci puneți Într-o lumină favorabilă ceea ce faceți, păstrându-vă demnitatea. (Milton Meltzer, Benjamin Franklin: The New American) Franklin a pus pasiune În ceea ce a crezut. Convingerile lui, Împreună cu creativitatea, inventivitatea și Înțelepciunea practică, i-au adus reputația de a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
despre darurile coloristice ale lui Bolintineanu dacă n-am lua În considerație poema În patru cînturi și note explicative Conrad din 1867. Este, indiscutabil, performanța lirică a fecundului autor. Regăsim, aici, toate temele lui, tratate cu mai mare originalitate: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast În care mitologicul și politicul se succed Într-o retorică destul de bine articulată. Insă, Înainte de orice, Bolintineanu este, aici, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]