4,367 matches
-
a auzit glasul lui plin de bucurie. Au trecut podețul cu mare băgare de seamă. Cu ultimele puteri, au intrat în târg...Când i-a văzut Aizic, s-a frecat la ochi, invocându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu o dat o ninsoare ca în povești și oameni care să se bucure, pentru că asta înseamnă belșug. Ce n-o dat Dumnezeu? De toate. Dar că o dat și oameni ca voi, fără pic de glagorie, asta n-am mai știut. Ia te uită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți, până ce drumurile s-au făcut bune de umblat. Haideți, babelor! Hai, că vine Crăciunul și voi stați pe cuptor lângă fusta fimeii - i-a întâmpinat moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în serios... Când au intrat pe poarta magaziilor jupânului Aizic, acesta i-a întâmpinat cu multă vorbă, ca de obicei: Uite-te și dumneata la oamenii iștia. Nu au casă, nu au masă. Pentru ei nu este ploaie, nu este ninsoare, nu este ger. Pentru dânșii totul este să facă treabă. Incolo nu-i interesează dacă tună sau trăsnește...Ingheață apa pe foc, domnule, și ei nu stau acasă, ferească Dumnezeu...Bine ați venit, gospodarilor! Drept să vă spun, nu vă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ta mă așteaptă cu melesteul. Numai că ea nu știe că cocoșul ei s-o boierit. Uite asfințitul ista îi a schimbare de vreme, dar cocoșul tău tace mâlc. El cântă - cum îți spuneam eu altădată - după ce trece ploaia sau ninsoarea. Așa că, la borș cu el! Teamă mi-i că ai dreptate, Pâcule. Cocoșul ista al meu o cam uitat de treburile lui. Puicuțele cotcodăcesc în zadar, iar vremea se schimbă cum vrea ea și el nu vede, nu aude. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să se pregătească de înmormântare. Nu e vina mea c-ai venit așa târziu. — Mâine nu pot să mor: îmi vine un transport de pepperoni. Ce-o să zică clienții? n-o ia Kiril în serios. O să-nceapă mai întâi o ninsoare în plină zi... recită Esmé. — Ninsoare în luna mai? E o escroacă! o întrerupe Roman și vrea să iasă, dar ușa e blocată. — ...și o să mori din cauza unei sinucideri, își continuă Esmé, imperturbabilă, prezicerea. — Eu să mă sinucid? Niciodată! răsuflă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e vina mea c-ai venit așa târziu. — Mâine nu pot să mor: îmi vine un transport de pepperoni. Ce-o să zică clienții? n-o ia Kiril în serios. O să-nceapă mai întâi o ninsoare în plină zi... recită Esmé. — Ninsoare în luna mai? E o escroacă! o întrerupe Roman și vrea să iasă, dar ușa e blocată. — ...și o să mori din cauza unei sinucideri, își continuă Esmé, imperturbabilă, prezicerea. — Eu să mă sinucid? Niciodată! răsuflă ușurat Kiril și își ia suta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chiar o fericire. — Domnule Lionel, vă credeam om serios. — Lui Kiril, începe el să povestească, ignorându-i remarca - un bulgar despre care acum nimeni nu mai recunoaște c-ar fi existat -, i-a spus că o să cadă mai întâi o ninsoare, după care o să moară din cauza unei sinucideri. Luni, pe stradă, au început să cadă peste noi fulgi de gâscă și lui Kiril i-a căzut un chinez în cap. Și nu singur, ci împreună cu un pietroi. Chinezul a vrut să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce s-a dus, după trena-i de ninsori așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și te mint spre ținutul diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum... F3: Visător și lung privește casele de peste drum. B2: Poartă mică... pomi în floare... o fereastră luminată... streșini albe de ninsoare... F1: Toate-i par ca "altădată..." F3: Și păreri-de-rău trecute cad pe inima-i trudită, ca un stol de păsări mute pe-o grădină părăsită... B2 (ușor reverberat): Bulgăraș de gheață rece, iarna vine, vara trece, și n-am cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
reuși să-i spună - poate - lui Costăchel: „Iartă-mă, băiete, pentru nedreptatea ce ți-am făcut-o”... Poate prin acea imperceptibilă strângere de mână și zvâcnet de pleoape încercase s-o facă, dar moartea a fost mai tare ca el... Ninsoarea de afară încerca parcă să șteargă păcatele vrute și nevrute ale bătrânului... Costăchel îl iertase de multă vreme și acum îl plângea... Trecuse ceva vreme de la moartea lui moș Costache, dar Costăchel nu se putea obișnui cu gândul. Simțea un gol în jurul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acasă, Petrache! Hai, că ne așteaptă nevestele și copchiii. Doar ei ne mai pot încălzi sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor satului... A doua zi, câte unul din săteni spunea șoptit: „Știi? L-o rădicat pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai... Hai la culcare, Costăchele! Îi târziu! Stai așa pe întuneric de atâta vreme!... Costăchel ședea la geam, sprijinindu-și coatele pe pervaz. Privea la fâlfâirile
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Maria ca dar din partea mirelui, niște brățări și scrisorile Simonei. Și timpul trecea, succedându-și fără greș anotimpurile, care nu sunt numai ale anului, ci și ale oamenilor, mai ales că din zăpezile iernii, vrând nevrând părul lor împrumută din ninsoarea albă. 2 C ând profesoara Simona Deleanu intră la prima oră la clasa a V-a B, treizeci de perechi de ochi o săgetară țintuind-o cu mâna pe mânerul ușii. Zăbovi un timp locului apoi, văzându-le chipurile zâmbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
au persistat vreme de opt zile.Totul era Înghețat și nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult, și nu mare mi-a fost mirarea când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult, și nu mare mi-a fost mirarea când ninsoarea s-a transformat În ploaie. Oamenii circulau În toate direcțiile, astfel că urma piciorului lăsa un fel de adâncitură În stratul de zăpadă. Noaptea, temperaturile scădeau până la - 2, - 3 grade. Pe un astfel de drum, În care un picior Îți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche sfărâmată de furtună, în care intră apa din toate părțile, fiindcă scândurile ei sunt putrede și roase de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia ochii lui, rugători și triști, de la mâna trecătorului, așteptând în orice clipă un gest de milostenie din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
improvizate, cu mantinela și porțile construite din pietre de râu. Anual concuram cu succes la competițiile organizate de catedra de educație fizică a școlii, la probele de sanie sau schi fond și coborâre. Iernile de altădată erau lungi, bogate în ninsori și nu prea geroase, vântul bătea rar, fiind atenuat de pădurile care astăzi au dispărut din cauza defrișărilor necontrolate și frecvent ilegale. Din luna martie începea animația gospodarilor prin grădini și livezi, în vederea însămânțărilor de primăvară și apoi întâmpinarea sfintelor sărbători
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în strălucire și în rădăcinitate. A sosit prima zăpadă. Cu primul ger. Familia fericită a pornit, către casa-vilă, pentru a și-o lua în primire, cu tot confortul, cu tot cu chei, noi, cu tot cu ce inima lor își dorise atât de arzător. Ninsoarea s-a întors în viscol ucigător. Iar frigul, în ger criminal. De la un loc mașina nu a mai putut să înnainteze. S-a împotmolit. Au stat acolo, cu motorul pornit, în așteptarea vreunui ajutor. Ajutor care nu s-a ivit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oamenii nevinovați, numa' așa, că ești tu jmecher ce nu s-a mai pomenit și s-a umflat mușchiu' pă tine, da?" După care își roti ochii prin aer, apoi pe jos și decise: "Haidi, bă, că s-a termenat ninsoarea și dă distrat ne-am distrat cu cealapaliu' ăsta. Mai bine mergem să glojdim o ciorbă dă burtă și o friptană la Matache, în piață. Și n-ar strica și o baterie, două, dă vin. Ce zici tăticule?" "'Aidi, mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
grele, cu febră și coșmaruri, într-una din zile, scriind împreună cu Iozefina la finalul textului, Roji, bibliotecara ne anunță că iese să-și cumpere ceva de mâncare și, dacă apare cumva vreun client, ne roagă să-i ținem locul. O ninsoare slabă parcă împrospăta aerul, și nu numai afară. Parcă ninsoarea tăbărâse și înăuntru. Ieșirea lui Roji produse între noi, văzându-ne singuri, un fel de electriezare. Cum auzi una ca asta, Iozefina întoarse capul spre mine zâmbind ca și cum ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împreună cu Iozefina la finalul textului, Roji, bibliotecara ne anunță că iese să-și cumpere ceva de mâncare și, dacă apare cumva vreun client, ne roagă să-i ținem locul. O ninsoare slabă parcă împrospăta aerul, și nu numai afară. Parcă ninsoarea tăbărâse și înăuntru. Ieșirea lui Roji produse între noi, văzându-ne singuri, un fel de electriezare. Cum auzi una ca asta, Iozefina întoarse capul spre mine zâmbind ca și cum ar fi zis: Nici nu se poate mai bine! și înfiorată, începu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de cazino, prin fragmentarea acestora cu pereți de placaj sau de pefele. Cu câteva minute înainte de venirea Iozefinei, mă convinsesem cât de periculos este să dialoghezi, să povestești, să te confesezi în această bibliotecă. Ies și eu mâhnit. Pășind prin ninsoarea abundentă, sufocantă chiar, auzeam ca un ecou, clapele de pian din filmul Love story, pe care l văzusem de două ori. Fusese singurul film pe care avusesem răbdare să-l văd de două ori. A doua oară nu mi se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totuși comportamentul ei adolescentin. Ea uitase, de fapt, vârsta la care ne aflam amândoi. Nu-i putea fi cumva, teamă că gestul ei risca să fie mai mult fals și depășit? Înaintam cu pași rari și leneși, a dezamăgire, prin ninsoarea care, ajungând la pământ, parte se topea ca și când nici n-ar fi fost. Fără să fiu atent la saluturile trecătorilor veniți din sens opus. Treptat începeam să reconstitui scenă cu scenă, toate întrevederile noastre. Orice aș fi făcut, dincolo de vorbele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în ce text, nu-mi aduc aminte. Apoi greață - termită în sucul propriu. Dureri de cap. Prima vacanță de primăvară redusă la o săptămână. Ninge peste florile acestei primăveri, în ajun de Florii, peste tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]